ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1008/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 86, pronunțată la data de 13

februarie 2001, în dosarul nr. 3509/2000, secția comercială și de contencios administrativ

a Tribunalului Alba a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC M. SRL

împotriva pârâtei SC R.I. SRL, astfel cum a fost întregită, cu consecința

obligării pârâtei să plătească reclamantei suma de 784.993.066 lei – din care

696.820.609 lei reprezintă contravaloare lucrări, iar 88.172.457 lei reprezintă

penalități de întârziere în decontare, și suma de 26.344.861 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată, respingând cererea accesorie de înființare a sechestrului judiciar

asupra bunurilor mobile ale pârâtei pentru recuperarea creanței.

Spre a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că

pârâta nu a efectuat plata lucrărilor executate de reclamantă în beneficiul său

pe care și le-a însușit la data de 11 martie 2000 și 12 aprilie 2000, cu toate

că a fost notificată, încălcându-și astfel, obligațiile asumate prin contractul

de antepriză nr. 183 din 25 mai 2000, încheiat între părți, la executarea

cărora era ținută, potrivit cerințelor art. 969 și 970 C. civ., și că

reclamanta nu a depus cauțiunea stabilită de instanță pentru cererea accesorie

formulată în temeiul art. 594 C. proc. civ., făcând aplicarea art. 274 C. proc.

civ. față de culpa procesuală a pârâtei reținută în cauză.

Apelul formulat de pârâtă, împotriva acestei hotărâri,

pentru motive de netemeinicie și nelegalitate a fost respins, ca nefondat, de

secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Alba Iulia,

prin decizia civilă nr. 506, pronunțată la data de 15 iunie 2001, în dosarul nr.

1790/2001.

Pentru a pronunța menționata decizie, prima instanță

de control judiciar, ca urmare a analizei materialului probator administrat, a

reținut, în esență, că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a situației

de fapt și o justă aplicare a art. 969, 970 și 1073 C. civ., apreciind, ca

nesusținute în probațiune, afirmațiile apelantei-pârâte referitoare la

neconfirmarea lucrărilor executate de reclamantă și la părăsirea șantierului de

către aceasta, și ca lipsite de relevanță, pentru speța dedusă judecății, cele

referitoare la valoarea materialelor, pretins a fi fost avansate de pârâtă reclamantei.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a formulat

recurs apelanta-pârâtă SC R.I. SRL, invocând, ca temei de drept al cererii sale,

dispozițiile art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, depuse în

termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. , raportat la art. 303 alin. (1) și

(2) C. proc. civ., s-a arătat în mod concret, în principal, că hotărârea atacată

nu este motivată, este lipsită de temei legal și că instanța de apel nu a

analizat temeinic toate probele administrate.

Examinând criticile formulate, Curtea apreciază că

acestea pot fi încadrate, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în

dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Astfel, este de observat că decizia atacată cuprinde

motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, conform cerințelor art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.; nu este lipsită de fundament juridic, instanța

de apel evocând normele care constituie premisa majoră a silogismului judiciar

față de soluția dată, făcând, totodată, o judicioasă analiză a probelor

încuviințate și administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii asupra

cărora s-a pronunțat.

Așa fiind, constatând că criticile recurentei, ce

vizează incidența art. 304 alin. (1) pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., sunt

nefondate, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul formulat de aceasta împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta, SC R.I. SRL București,

împotriva deciziei nr. 506 din 15 iunie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 februarie

2003.