ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 670/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 108.452.785 lei (compusă din 83.586.992 lei contravaloarea mărfii livrate conform facturii nr. 100002 din 23 ianuarie 1998 și 24.865.793 lei reprezentând dobânzi legale calculate până la data de 30 mai 2000) cu dobânzi calculate până la recuperarea debitului, plus cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 654 din 18 iulie 2000 Tribunalul Alba a respins acțiunea reclamantei. Prin decizia civilă nr. 975 din 27 noiembrie 2000 Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, a admis apelul declarat de reclamantă, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Prin sentința civilă nr. 159 din 14 martie 2001 în rejudecare, Tribunalul Alba a admis excepția autorității lucrului judecat și a respins acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. S.A., sucursala P. Alba, împotriva pârâtei R.A. U. Blaj, reținându-se că pretențiile din acest litigiu justificate cu factura nr. 100002 din 23 ianuarie 1998 au făcut obiectul litigiului soluționat definitiv prin sentința civilă nr. 452 din 9 mai 2000 a Tribunalului Alba pronunțată în dosarul nr. 1407/2000. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 565 din 27 iunie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ. Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii considerând-o nelegală și netemeinică (art. 304 pct. 9 și art. 312 pct. 5 C. proc.

civ.) întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii și fără a se intra în cercetarea fondului. Recurenta susține că pretențiile sale se întemeiază pe factura nr. 100002 din 23 ianuarie 1998 care nu au format obiectul dosarului nr. 1407/2000 în care s-a pronunțat sentința nr. 452/2000. Recursul este întemeiat. Din verificarea actelor dosarului respectiv din copia facturii nr. 100002 din 23 ianuarie 1998 și facturii nr. 100015 din 28 februarie 1997, precum și din facturile existente în dosarul nr. 1407/2000 al Tribunalului Alba rezultă că obiectul litigiului îl formează suma neachitată din factura nr. 100002 din 23 ianuarie 1998, care nu a fost solicitată în dosarul nr. 1407/2000. Este adevărat că în borderoul depus de reclamantă în dosarul nr. 1407/2000 figurează și factura în discuție, dar reclamanta nu a depus în susținerea pretențiilor și această factură.

În dosarul nr. 1407/2000 s-a solicitat suma de 314.166.557 lei, iar prin sentința civilă nr. 452/2000 acțiunea a fost admisă pentru suma de 223.622.245 lei, rezultată prin deducerea din suma solicitată a sumei de 83.648.017 lei din factura nr. 100015 din 28 februarie 1997. Dacă s-ar fi scăzut valoarea facturii nr. 100002 din 23 octombrie 1998 respectiv 83.586.992 lei suma rămasă de recuperat era de 223.683.270 lei. În această situație se constată că în dosarul nr. 1407/2000 nu s-a solicitat și nu s-au depus probe pentru obligarea pârâtei la plata sumei incluse în factura nr. 100002/1998, ci s-a depus numai copia facturii nr. 100015 din 28 februarie 1997. În această situație se constată că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ.

și în mod greșit s-a admis excepția autorității de lucru judecat, soluționându-se litigiul pe această excepție. Pentru aceste considerente urmează să se admită recursul reclamantei, să se modifice decizia atacată în sensul admiterii apelului, desființării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta S.N.P. P. S.A., sucursala P. Alba Iulia, împotriva deciziei nr. 565/A din 27 iunie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, modifică decizia recurată, admite apelul aceleiași părți, desființează sentința nr. 159/CA din 14 martie 2001 a Tribunalului Alba și trimite cauza aceluiași tribunal spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2003.