ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1270/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 792 din 4

octombrie 2000, Tribunalul Alba a admis acțiunea reclamantei SC C. SA Borzești și

a obligat-o pe pârâta S.M. Baia de Arieș la plata sumei de 171.446.274,16 lei,

reprezentând contravaloare a produselor livrate, precum și 10.555.491 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul,

în baza înscrisurilor depuse în copie la dosar (contract, facturi, dispoziții

de încasare) și a dispozițiilor legale incidente cauzei, a reținut că, în baza

raporturilor comerciale, reclamanta a livrat pârâtei diverse cantități de produse

chimice, pentru care a emis facturi pe care, însă, pârâta nu le-a onorat la plată.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței Tribunalului a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr.

159 din 2 martie 2001, însă, nu pentru criticile formulate de aceasta pe fondul

cauzei, ci pentru excepția lipsei calității procesuale a pârâtei, care este o

subunitate la nivelul de sucursală a C.N.C.A.F. M. SA Deva, filiala SC A.I. SA

Abrud, fără personalitate juridică și, ca atare, care nu poate sta în proces în

nume propriu.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat

recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând

că:

- instanța de apel a procedat greșit

netrimițând cauza la Tribunal pentru rejudecarea fondului, câtă vreme ea

(Curtea de Apel) s-a pronunțat în cauză pe excepția lipsei calității procesuale

a pârâtei.

- în mod greșit a fost admisă

excepția respectivă despre care, nefiind pusă în discuție la instanța de fond, nu

a avut cunoștință și, ca urmare, nu și-a putut formula apărări.

Criticile sunt neîntemeiate, iar

recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 297 C. proc. civ.,

singurul caz în care instanța de apel poate trimite cauza, spre rejudecare, instanței

competente (în cazul nostru Tribunalul) sau altui organ de jurisdicție este

acela în care a anulat sentința primei instanțe pentru necompetență. În toate

celelalte cazuri, instanța de apel admițând apelul reține cauza spre

rejudecarea fondului. Cum, în cazul de față, nu ne aflăm în situația prevăzută

de textul de lege invocat, soluția instanței de apel este corectă sub acest

aspect.

În ce privește cea de a doua

critică, aceasta este, de asemenea, neîntemeiată. Excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei este o excepție de ordine publică și, ca atare,

poate fi ridicată de parte în oricare fază a procesului sau pusă în discuție,

din oficiu, de către instanță.

În speță, pârâta având calitatea de

sucursală a unei alte unități, constituie, potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990,

un dezmembrământ al acelei societăți comerciale, fără personalitate juridică,

ca atare nefiind titulară de drepturi proprii nu poate sta în nume propriu, în

instanță. Faptul că recurenta nu a cunoscut la fond situația juridică a pârâtei

nu înseamnă că a fost împiedicată să funcționeze apoi pe acest aspect, în apel,

care este o cale de atac devolutivă.

Față de considerentele ce preced, Curtea,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C. SA Borzești, Onești,

împotriva deciziei nr. 159 A din 2 martie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 28 februarie 2003.