ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 969/2004

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 159/A din 2 martie 2001, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul declarat de pârâta, S.M. Baia de Arieș, împotriva sentinței nr. 792 din 4 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ, și, în consecință: A schimbat sentința apelată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC C.C. SA Borzești împotriva pârâtei, S.M. Baia de Arieș. A obligat intimata-reclamantă să plătească apelantei-pârâte suma de 5.252.745 lei cheltuieli de judecată în apel. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, spre deosebire de tribunal, că, pentru susținerea pretențiilor bănești, reclamanta a invocat contractul de furnizare, în care figurează ca părți reclamanta SC E.M.

Baia de Arieș și, cu toate acestea, în judecată a fost chemată S.M. Baia de Arieș, care, având în vedere dispozițiile art. 43 din Legea nr. 31/1990, constituie un dezmembrământ al societății comerciale și care, în aceste condiții, nu are nici în fapt și nici în drept calitatea de subiect de drept și, deci, nici legitimare procesuală pasivă, astfel că, în mod greșit, cererea a fost îndreptată împotriva unei entități juridice, care, în fapt, reprezintă sediul secundar al filialei A.I. SA Abrud, din cadrul C.N.A.C.F. M.V. SA Deva. Prin decizia nr. 1270 din 28 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC C.C.

SA Borzești, împotriva deciziei nr. 159/A din 2 martie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, instanța supremă reținând, în esență, în fundamentarea soluției, că pârâta, în calitate de sucursală a unei alte unități, constituie, conform art. 43 din Legea nr. 31/1990, un dezmembrământ al unei unități fără personalitate juridică și, ca atare, nu poate fi titulară de drepturi și obligații și, deci, nu poate sta în justiție în nume propriu. A mai reținut instanța supremă că împrejurarea, conform căreia reclamanta nu a cunoscut situația juridică a pârâtei, nu o împiedica pe aceasta să acționeze, în legătură cu acest aspect, în apel care este o cale devolutivă de atac.

Împotriva acestei ultime hotărâri a formulat contestație în anulare reclamanta, SC C.C. SA Borzești, susținând că decizia pronunțată de instanța de recurs, prin care a fost menținută hotărârea instanței de apel, este nelegală în raport cu împrejurarea că abia la data comunicării deciziei instanței de apel a luat cunoștință de faptul că pârâta care a fost chemată în judecată, respectiv, S.M. Baia de Arieș, nu are calitate procesuală pasivă, fiind în fapt un sediu secundar al filialei A.I. SA Abrud. Or, chiar în aceste circumstanțe, instanța de recurs, urma a reține că instanța de apel a soluționat pricina cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (4) C. proc.

civ., în sensul că, deși a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, totuși, nu a pus în discuția părților această excepție, reclamanta fiind în imposibilitate, în aceste circumstanțe, să-și formuleze apărarea, în sensul de a chema în judecată, în calitate de pârâtă, persoana juridică care are calitate procesuală pasivă, respectiv, filiala A.I. SA Abrud. Or, cum instanța de recurs a omis să examineze motivul invocat, constând în faptul că nu a cunoscut, anterior comunicării deciziei pronunțate în apel, situația juridică a pârâtei, contestatoarea reclamantă consideră că, în speță, sunt îndeplinite cerințele art. 318 C. proc. civ. și, în consecință, solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei dată în recurs și rejudecarea acestei căi de atac.

Contestația în anulare formulată în cauză nu este fondată. Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, rejudecând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. În speță, se constată că instanța de recurs a examinat toate motivele care au făcut obiectul criticilor îndreptate împotriva deciziei instanței de apel, inclusiv cel invocat în contestație, referitor la faptul că petenta nu a cunoscut, la fond, situația juridică reală a pârâtei chemate în judecată, S.M. Baia de Arieș, reținând, cu privire la acest aspect, că, față de caracterul devolutiv al apelului, reclamanta, nu a fost împiedicată, în această cale de atac, să-și adapteze cererea de chemare în judecată corespunzător.

Așa fiind, se constată că, în cauză, nu se poate reține că instanța de recurs ar fi omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare, așa încât cererea formulată în cauză nu îndeplinește cerințele art. 318 C. proc. civ., situație în care contestația în anulare urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea, SC C.C. SA Borzești – Onești, județul Bacău, împotriva deciziei nr. 1270 din 28 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 11 martie 2004.