ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 969/2004

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 159/A din 2 martie

2001, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis apelul declarat de pârâta, S.M. Baia de Arieș, împotriva sentinței nr. 792

din 4 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul Alba, secția comercială și de

contencios administrativ, și, în consecință:

A schimbat sentința apelată, în

sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC C.C. SA Borzești

împotriva pârâtei, S.M. Baia de Arieș.

A obligat intimata-reclamantă să

plătească apelantei-pârâte suma de 5.252.745 lei cheltuieli de judecată în

apel.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, spre deosebire de tribunal, că, pentru susținerea pretențiilor

bănești, reclamanta a invocat contractul de furnizare, în care figurează ca părți

reclamanta SC E.M. Baia de Arieș și, cu toate acestea, în judecată a fost

chemată S.M. Baia de Arieș, care, având în vedere dispozițiile art. 43 din

Legea nr. 31/1990, constituie un dezmembrământ al societății comerciale și care,

în aceste condiții, nu are nici în fapt și nici în drept calitatea de subiect

de drept și, deci, nici legitimare procesuală pasivă, astfel că, în mod greșit,

cererea a fost îndreptată împotriva unei entități juridice, care, în fapt,

reprezintă sediul secundar al filialei A.I. SA Abrud, din cadrul C.N.A.C.F. M.V.

SA Deva.

Prin decizia nr. 1270 din 28

februarie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a respins, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC C.C. SA Borzești, împotriva

deciziei nr. 159/A din 2 martie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, instanța supremă reținând, în esență,

în fundamentarea soluției, că pârâta, în calitate de sucursală a unei alte

unități, constituie, conform art. 43 din Legea nr. 31/1990, un dezmembrământ al

unei unități fără personalitate juridică și, ca atare, nu poate fi titulară de

drepturi și obligații și, deci, nu poate sta în justiție în nume propriu.

A mai reținut instanța supremă că

împrejurarea, conform căreia reclamanta nu a cunoscut situația juridică a

pârâtei, nu o împiedica pe aceasta să acționeze, în legătură cu acest aspect,

în apel care este o cale devolutivă de atac.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

formulat contestație în anulare reclamanta, SC C.C. SA Borzești, susținând că

decizia pronunțată de instanța de recurs, prin care a fost menținută hotărârea

instanței de apel, este nelegală în raport cu împrejurarea că abia la data

comunicării deciziei instanței de apel a luat cunoștință de faptul că pârâta

care a fost chemată în judecată, respectiv, S.M. Baia de Arieș, nu are calitate

procesuală pasivă, fiind în fapt un sediu secundar al filialei A.I. SA Abrud.

Or, chiar în aceste circumstanțe,

instanța de recurs, urma a reține că instanța de apel a soluționat pricina cu

încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că, deși a

invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei,

totuși, nu a pus în discuția părților această excepție, reclamanta fiind în

imposibilitate, în aceste circumstanțe, să-și formuleze apărarea, în sensul de

a chema în judecată, în calitate de pârâtă, persoana juridică care are calitate

procesuală pasivă, respectiv, filiala A.I. SA Abrud.

Or, cum instanța de recurs a omis să

examineze motivul invocat, constând în faptul că nu a cunoscut, anterior

comunicării deciziei pronunțate în apel, situația juridică a pârâtei,

contestatoarea reclamantă consideră că, în speță, sunt îndeplinite cerințele art.

318 C. proc. civ. și, în consecință, solicită admiterea contestației în anulare,

anularea deciziei dată în recurs și rejudecarea acestei căi de atac.

Contestația în anulare formulată în

cauză nu este fondată.

Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

rejudecând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis, din greșeală, să

cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

În speță, se constată că instanța de

recurs a examinat toate motivele care au făcut obiectul criticilor îndreptate

împotriva deciziei instanței de apel, inclusiv cel invocat în contestație,

referitor la faptul că petenta nu a cunoscut, la fond, situația juridică reală

a pârâtei chemate în judecată, S.M. Baia de Arieș, reținând, cu privire la

acest aspect, că, față de caracterul devolutiv al apelului, reclamanta, nu a

fost împiedicată, în această cale de atac, să-și adapteze cererea de chemare în

judecată corespunzător.

Așa fiind, se constată că, în cauză,

nu se poate reține că instanța de recurs ar fi omis din greșeală să cerceteze

vreunul dintre motivele de casare, așa încât cererea formulată în cauză nu

îndeplinește cerințele art. 318 C. proc. civ., situație în care contestația în

anulare urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea, SC C.C. SA Borzești – Onești, județul Bacău,

împotriva deciziei nr. 1270 din 28 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție,

secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 11 martie 2004.