ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2698/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 noiembrie 2002 și modificările ulterioare, reclamanta SC F.I.E. SRL Geoagiu Băi a cerut obligarea pârâtelor, SC M. SA Deva, S.E.I., A.P.A.P.S., M.E.C. și S.R. prin M.F.P. la: - plata sumei de 2.400.000.000 lei, despăgubiri, reprezentând valoarea lucrărilor de investiții, a dotărilor și modernizărilor făcute la H.F. din Geoagiu; - instituirea unui drept de retenție asupra hotelului până la plata integrală a pretențiilor; - instituirea unui sechestru judiciar asupra imobilului SC M. SA Deva; - restituirea în natură a obiectelor de inventar și mijloacele fixe achiziționate și plătite pentru asigurarea tratamentelor balneare specifice.

Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 2139 din 11 septembrie 2003 a admis în parte acțiunea, în sensul obligării pârâtei SC M. SA Deva, la plata sumei de 388.118.640 lei, contravaloare investiții, cu 21.807.373 lei, cheltuieli de judecată, fiind respinse restul capetelor de cerere. A fost respinsă acțiunea față de celelalte pârâte. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că între pârâta SC M. SA, proprietară a H.F. Geoagiu și P.C., unic asociat a SC F.I.E. SRL, s-a încheiat contractul de locație de gestiune din 21 aprilie 1994, privind H.F. pe o durată de 3 ani, locatara angajându-se prin art. 8 din contract la dezvoltarea și modernizarea acestuia.

Prin H.G. nr. 696 din 26 august 1999, H.F. a trecut cu plată, din proprietatea SC M. SA, în proprietatea publică a statului, în administrarea M.E.N. Pârâta SC M. SA, la propunerea de conciliere a litigiului încercat de reclamantă, din 28 mai 2001, recunoaște, în virtutea principiului îmbogățirii fără justă cauză, că ar putea accepta plata sumei de 388.118.640 lei, reprezentând investiții făcute de locatară, conform raportului de evaluare solicitat de pârâtă, din 1 aprilie 1999. Instanța a reținut că cererea reclamantei este admisibilă numai pentru valoarea acceptată de SC M. SA, în condițiile în care lucrările de investiții nu s-au efectuat cu autorizațiile cerute de lege. S-a mai reținut că acțiunea față de celelalte pârâte este inadmisibilă, în lipsa unor raporturi contractuale care să justifice pretențiile reclamantei.

Cererea privind dreptul de retenție s-a reținut că este de respins, dat fiind faptul că imobilul nu mai este în proprietatea SC M. SA. Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamanta și pârâta SC M. SA. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 152 din 17 mai 2004 a admis apelul reclamantei și a schimbat sentința atacată în sensul obligării pârâtei SC M. SA Deva la plata sumei de 2.435.587.722 lei, contravaloarea investițiilor efectuate cu cheltuieli de judecată, fiind menținute restul dispozițiilor, privind respingerea celorlalte capete de cerere ale reclamantei. Instanța a respins apelul pârâtei SC M. SA Deva. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a avut în vedere proba cu expertiză dispusă pentru stabilirea valorii îmbunătățirilor efectuate de reclamantă la H.F.

Geoagiu. Lucrările de modernizare, recompartimentări, finisaje, gresie, faianță, lambriuri, hidroizolație terasă, centrală termică, dotări mobilier, obiecte inventar, au fost evaluate la suma de 2.435.587.722 lei. S-a reținut de către instanța de apel, că reclamanta a efectuat investițiile la imobilul în litigiu în vederea cumpărării acestuia, conform art. 74 din O.U.G. nr. 15/1997, că, acest drept nu a mai putut fi valorificat, prin trecerea în proprietatea statului cu plată și că reclamanta este îndreptățită la plata îmbunătățirilor care au sporit valoarea imobilului, astfel că, SC M. SA, urmează să deducă din prețul imobilului, suma datorată fostului locatar, pentru o justă și integrală reparație a pagubei suferită de aceasta.

Împotriva deciziei menționate, pârâta SC M. SA a declarat recurs, la 5 august 2004, susținând că este netemeinică și nelegală, formulând următoarele critici: 1) Reclamanta nu are calitate procesuală activă, contractul de locație de gestiune fiind încheiat cu P.C., persoană fizică, iar nu cu SC F.I.E. SRL. 2) Suma acordată nu este justificată, dotările (mobilier, bunuri de cazarmament, etc.) în sumă de 1.529.113.005 lei, nu fac parte din categoria investițiilor, factura pentru plata lor fiind emisă pe numele persoanei fizice P.C. și nu se face dovada că a fost achitată. Acestea sunt bunuri mobile care pot fi oricând ridicate și valorificate de reclamantă. 3) Centrala termică în sumă de 574.011.664 lei nu rezultă că a fost achitată, că s-a montat fără autorizația I.S.C.I.R., că nu a fost nouă.

4) Lucrările de construcții, recompartimentări, finisaje, reparație acoperiș s-au făcut fără acordul SC M. SA și fără autorizație de construcție. Cu privire la recurs, se rețin următoarele: Motivul de nulitate, lipsa semnăturii directorului SC M. SA și aplicarea ștampilei s-a acoperit, conform adresei acestei părți, din 24 martie 2005. Examinând criticile recurentei se constată că acestea nu se încadrează în art. 304 C. proc. civ. Nu se poate reține lipsa calității procesuale active a reclamantei, întrucât P.C., semnatarul contractului de locație de gestiune, este administrator și unic asociat al SC F.I.E. SRL. Dotările și îmbunătățirile aduse imobilului, mobilier, centrală termică, nu au fost contestate ca efectuate, recurenta neformulând obiecții la expertiza efectuată în cauză, sub acest aspect.

Nu s-a contestat lucrările și dotările efectuate și valoarea acestora, iar susținerea potrivit căreia, reclamanta nu a făcut dovada plății facturilor de achiziționare, este fără temei și nu privește obiectul cauzei. Sunt nefondate și formulate cu rea credință și susținerile în sensul că, fiind bunuri mobile, reclamanta le poate ridica (mobilier, centrală termică, etc.), întrucât acestea au crescut valoarea imobilului, îmbunătățirile și dotările sunt folosite, iar pe de altă parte, imobilul ne mai fiind în proprietatea recurentei, aceasta nu mai poate dispune asemenea măsuri. În ce privesc susținerile referitoare la lipsa autorizațiilor pentru lucrările efectuate, este de reținut că obținerea acestora cădea în sarcina recurentei, în calitate de proprietară.

Hotărârea instanței de apel de a acorda despăgubirile dovedite de reclamantă este întemeiată, altfel, pârâta s-ar îmbogăți fără just temei, având în vedere că, potrivit protocolului din 22 octombrie 1999, încheiat cu M.E.C., urmare a transferului imobilului cu plată în proprietatea statului, valoarea acestuia a fost convenită la suma de 4.114.162.168 lei, în care se cuprind și investițiile efectuate de „locatar” SC F.I.E. SRL Geoagiu Băi. Față de cele de mai sus, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC M. SA Deva, împotriva deciziei nr. 152/ A din 17 mai 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta pârâtă la suma de 6.882.000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC F.I.E. SRL Geoagiu Băi, județul Hunedoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 mai 2005.