ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1178/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1178/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2734/2006,

Tribunalul Hunedoara a respins contestația formulată și precizată de

contestatorul P.A. împotriva dispoziției nr. 92/2004 emisă de directorul

intimatei SC T.B.R.C.M. SA Geoagiu Băi, în contradictoriu cu Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Hunedoara, Prefectura

Hunedoara și Primăria Geoagiu.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că prin dispoziția nr. 92 din 23 februarie 2004,

intimata SC T.B.R.C.M. Geoagiu Băi a soluționat notificarea nr. 134/N/2001

transmisă de contestatorul P.A., cu motivarea că imobilul situat în Geoagiu,

înscris în C.F. nr. 3504/a, nr. top 2398/2/1, 2403/2/1 și 2405/1 nu face

obiectul Legii nr. 10/2001, fiind intrat în proprietatea sa în baza unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv a sentinței civile

nr. 2069/1996, astfel cum a fost modificată de instanța de apel și cea de

recurs (filele 31, 32, 33).

S-a constatat că terenul în litigiu

a făcut obiectul dosarului nr. 9295/1996 a Judecătoriei Deva, soluționat

definitiv și irevocabil.

Acest teren a fost identificat de

expertul judiciar L.V. prin expertiza efectuată în respectivul dosar, care a

stabilit că este înscris în C.F. 3504 nr. top 2398-2403 și are drept proprietari

tabulari pe G.F. și G.E., care l-au dobândit prin moștenire de la antecesorul

lor G.F. senior, în cote de ¾ părți și respectiv ¼ parți.

Prin sentința civilă nr. 2069/1996,

Judecătoria Deva a constatat, cu putere de lucru judecat, că din totalul suprafeței

de teren dobândită prin uzucapiune de către antecesorii contestatorului, P.N.

și P.L., suprafața de 0,55 ha teren, ce coincide cu cel în litigiu, a fost

cedată la stat în anul 1983 și că donația este valabilă, întrucât legiuitorul

nu impunea anterior anului 1990 încheierea unor acte de donație de către stat

sub formă autentică, sub condiția

ad validitatem,

iar față de cele odată

stabilite pe toate treptele de jurisdicție, instanței nu îi mai este îngăduit

să revină.

Față de cele arătate, s-a concluzionat

că terenul notificat nu intră în categoria imobilelor preluate abuziv în

perioada de referință prevăzută expres de Legea 10/2001, modificată.

S-a reținut că, nici contestatorul

nu are calitatea de persoană îndreptățită să beneficieze de reparațiuni în condițiile

Legii nr. 10/2001, întrucât nu intră în categoria persoanelor îndreptățite la

restituire potrivit art. 3 și art. 4 din Legea 10/2001, adică nu a avut

calitatea de proprietar al imobilului la data preluării acestuia sau de

moștenitor legal ori testamentar al fostului proprietar.

Prin decizia civilă nr. 141/A din 26

aprilie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul declarat de

reclamantul P.A., reținând următoarele:

Prima instanță a reținut că terenul

în litigiu a format obiectul dosarului nr. 9295/1994 al Judecătoriei Deva, iar

prin sentința civilă nr. 2069/1996 s-a constatat, cu putere de lucru judecat,

că din totalul suprafeței de teren dobândită prin uzucapiune de către

antecesorii contestatorului, P.N. și P.L., suprafața de 0,55 ha teren coincide

cu cel în litigiu; că acesta a fost cedat la stat în anul 1983 și că donația

este valabilă.

S-a reținut că, prima instanță a

subliniat, în mod corect, că în speță este vorba de puterea lucrului judecat și

nu de excepția autorității lucrului judecat, întrucât nicăieri în cuprinsul

sentinței nu s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 1201 C. civ. sau art. 166

C. proc. civ. pentru a se analiza tripla identitate de părți, obiect și cauză,

astfel că această excepție nu poate fi primită.

În același timp, s-a apreciat că, în

mod corect s-a reținut de prima instanță că reclamantul nu a dovedit

îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea 10/2001, pentru a beneficia de

reparațiune, respectiv că imobilul face parte din categoria celor preluate

abuziv în perioada de referință, fiind stabilit în mod irevocabil că preluarea

acestuia în anul 1983 a fost legală, și că autorul notificării nu intră în

categoria persoanelor îndreptățite la restituire, potrivit art. 3 și art. 4 din

același act normativ, adică nu a avut calitatea de proprietar al imobilului la

data preluării acestuia sau de moștenitor legal sau testamentar al unui astfel

de proprietar.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul P.A., indicând ca temei legal al criticilor formulate

dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor formulate,

reclamantul arată că imobilul în litigiu a aparținut tatălui său P.N., care, la

rândul său, l-a dobândit de la unchiul său, G.F.

Imobilul a fost înscris în C.F. 3504

Geoagiu nr. top 2405/2, 2398-2403/2/2 și a avut ca proprietari tabulari pe G.F.

și G.E..

În registrul agricol, terenul a fost

trecut pe numele autorilor reclamantului, P.N. și P.L., iar în anul 1983 a fost

preluat de stat de la autorul P.N.

La intrarea în vigoare a Legii nr.

10/2001, terenul era deținut de pârâta SC T.B.R.C.M. sucursala Geoagiu Băi,

care, prin dispoziția contestată, nr. 92 din 23 februarie 2004, a respins

cererea reclamantului de restituire în natură a terenului.

Se arată că, în mod greșit prin

hotărârea primei instanțe s-a respins contestația, cu motivarea că, în speță,

există autoritate de lucru judecat; că imobilul a trecut cu titlu în

proprietatea statului; că acesta nu intră în perioada de referință prevăzută de

Legea 10/2001 și că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită,

soluție ce a fost menținută de instanța de apel prin decizia recurată.

Or, între prezentul litigiu și cel

soluționat irevocabil în dosarul nr. 9295/1996 al Judecătoriei Deva, nu există

identitate de părți, obiect și cauză, și deci, nu se poate reține autoritatea

de lucru judecat.

Instanța de fond a reținut

autoritatea de lucru judecat raportat la considerentele hotărârii anterioare,

procedeu absolut nelegal, deoarece analiza valabilității actului de trecere în

proprietatea statului trebuie apreciată prin prisma dispozițiilor Legii nr.

10/2001, și nu prin prisma considerentelor unei hotărâri judecătorești

pronunțată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Situația juridică a imobilului s-a

schimbat prin apariția Legii nr. 10/2001, și în acest caz, imobilul face

obiectul acestui act normativ, potrivit art. 2 lit. c), care se referă la

imobilele donate statului prin Decretul nr. 479/1954 privitor la donațiile

neîncheiate în formă autentică și pentru care nu este necesar un alt proces

pentru anularea contractului de donație, așa cum se impune pentru donațiile

încheiate în temeiul art. 813 C. civ.

În lipsa unui contract de donație,

precum și în ipoteza în care acesta ar exista, dar nu în forma autentică,

imobilul este considerat a fi preluat fără titlu în proprietatea statului, în

primul caz fiind aplicabile prevederile art. 2 lit. d), iar, în cel de-al

doilea caz, prevederile art. 2 lit. c) teza I-a din Legea 10/2001.

De asemenea, se arată că greșit au

reținut instanțele de fond și apel că reclamantul nu are calitatea de persoană

îndreptățită la restituire, deoarece la data când terenul a fost preluat de

stat, în anul 1983, proprietarul tabular era decedat, iar terenul era trecut în

registrul agricol la poziția autorului reclamantului, acesta fiind capul

familiei, inserat ca atare în registrul agricol.

Acțiunea fiind întemeiată pe

prevederile Legii nr. 10/2001, instanța trebuia să verifice proprietarul

imobilului la data preluării lui de către stat și nu proprietarul tabular,

decedat cu mult timp înainte de preluare.

Se mai arată că, instanța, greșit,

când analizează calitatea reclamantului de persoană îndreptățită, reține că

proprietarul terenului a fost G.F., iar când analizează valabilitatea titlului

statului, reține că tatăl reclamantului a făcut o donație legală, cu toate că

nu el era proprietarul terenului ci unchiul său G.F..

În ceea ce privește restituirea în

natură a terenului, se arată că aceasta este posibilă, întrucât pârâta a

construit pe terenul în litigiu cotețe și nicidecum construcții de interes

public, cum greșit a reținut instanța de apel, aspect ce rezultă din raportul

de expertiză întocmit în cauză.

Examinând decizia civilă recurată în

limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., instanța constată următoarele:

Reclamantul P.A. a notificat, în

temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea imobilului situat în Geoagiu Băi,

înscris în C.F. 3504 Geoagiu, cu nr. top 2405/2 și 2398-2403/2 teren arabil, în

calitate de nepot a lui G.F., imobil ce a fost preluat de stat abuziv și

deținut la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 de pârâta SC T.B.R.C.M.

SA Geoagiu Băi, fila 20 dosar fond, potrivit art. 21 alin. (1) din legea

republicată.

Prin dispoziția contestată, nr. 92

din 23 februarie 2004, emisă de unitatea deținătoare, i s-a comunicat

reclamantului că imobilul în litigiu, teren în suprafață de 5500 mp, nu face

obiectul Legii nr. 10/2001, fiind aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991.

Terenul în litigiu a fost înscris în

C.F. 3504 Geoagiu nr. top 2405/2, 2398-2403/2/2 și a avut ca proprietari

tabulari pe G.F. și G.E., fila 13 dosar fond.

Terenul a trecut la stat de la

autorul reclamantului P.N., fila 76 dosar fond, prin cedare către Consiliul

popular Geoagiu, făcându-se mențiune în acest sens în registrul agricol, în

anul 1982, deci imobilul a fost preluat de stat în perioada de referință

reglementată de Legea 10/2001, 6 martie1945-22 decembrie 1989, fila 84 dosar

fond, de la autorul reclamantului, P.N., care avea deschisă poziție de rol în

calitatea sa de cap de familie.

Tribunalul și instanța de apel nu au

soluționat pricina în raport de prevederile art. 1201 C. civ. Nu s-a reținut că

acțiunea formulată de reclamant este inadmisibilă, față de prevederile art. 163

și urm. C. proc. civ., ci faptul că valabilitatea donației făcută în anul 1983

a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr.

2069/1996 a Judecătoriei Deva.

Existența dreptul

recurentului-reclamant a fost analizată în raport de înscrisurile depuse la

dosar, inclusiv mențiunile din cartea funciară, însă preluarea bunului cu titlu

valabil și faptul că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană

îndreptățită la restituire, potrivit art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, au

fost reținute fără ca situația de fapt să fie pe deplin stabilită.

Astfel, prin Legea 10/2001, lege

specială de reparație, s-a reglementat regimul juridic al imobilelor preluate

de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar prin dispozițiile art.

2 din lege s-a stabilit domeniul de aplicare al acestei legi.

Instanța de apel a constatat că

imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil, prin donație, deși la dosar

nu a fost depus actul de donație.

Stabilirea modului în care a fost încheiat actul de

cedare este esențială, deoarece, potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001,

republicată, numai dacă actul s-a încheiat în forma autentică prevăzută de art.

813 C. civ. restituirea imobilului în natură sau acordarea măsurilor

reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001 este condiționată de admiterea

acțiunii în anulare sau în constatarea nulității donației, printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă.

Or, actul de donație nefiind depus

la dosar , nu se poate stabili dacă preluarea abuzivă este condiționată de

anularea actului.

În această situație, greșit instanța

de apel a reținut că reclamantul nu este îndreptățit la restituirea imobilului

în litigiu, motivat de faptul că autorul său ar fi donat această suprafață de

teren, fără să analizeze existența dreptului reclamantului în raport de art. 2

lit. c) din Legea 10/2001, care privește imobilele donate statului, text

modificat prin Legea nr. 247/2005.

Pe de altă parte, instanța de apel a

reținut că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la

restituire, potrivit art. 3 alin. (1) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea

10/2001, întrucât nu ar fi făcut dovada calității sale de moștenitor al

fostului proprietar, nesocotind actele aflate în dosarul nr. 9295/1994 al

Judecătoriei Deva, atașat prezentului dosar, fila 7, respectiv certificatul de

moștenitor nr. 857/1984 al Notariatului de Stat județean Timiș, din care

rezultă că autoarea reclamantului P.L. a fost moștenitoarea legală a defunctei

T.E., proprietara tabulară a imobilului înscris în C.F. 3504 Geoagiu, nr. top

3405, 2398-24903, în cotă de ¼, așa cum rezultă din considerentele

sentinței civile nr. 2069/1996 a Judecătoriei Deva, definitivă și irevocabilă,

în calitate de nepoată de soră, căreia i-a revenit cota de 1/6 din masa succesorală

rămasă de pe urma acestei defuncte.

Fiind dovedită legătura de rudenie

între autoarea recurentului-reclamant și proprietara tabulară T.E., pentru

corecta aplicare a art. 4 din Legea nr. 10/2001, instanța de apel trebuie să

stabilească dacă au existat legături de rudenie între autorii reclamantului și

celălalt proprietar tabular G.F., junior.

Aceste împrejurări se impun a fi

stabilite prin administrarea probei cu înscrisuri, față de faptul că chiar prin

decizia atacată s-a reținut că terenul a fost cedat statului în anul 1983 de

către antecesorii reclamantului, fapt ce rezultă și din sentința civilă nr.

2069/1996 și în raport de susținerea recurentului că proprietarul tabular G.F.

a fost unchiul tatălui său.

Pentru stabilirea împrejurărilor

arătate și a aspectelor legate de măsurile reparatorii la care este îndreptățit

reclamantul, se va admite recursul declarat de reclamant, va fi casată decizia

recurată și se va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării se va

administra probatoriul necesar stabilirii situației de fapt, în sensul celor

menționate și se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de

părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamantul P.A. împotriva

deciziei nr. 141 A din 25 aprilie 2007, pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia, pe care

o casează.

Trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe

.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie

2008.