ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5010/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5339/1999 pe rolul Judecătoriei Deva, reclamantul L.A.T. a chemat în judecată pe pârâții SC B. SA Deva, Consiliul local Deva și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâților de a-i lăsa în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul situat în Deva, județul Hunedoara, înscris în C.F. nr. 1141 Deva, nr. top. 341, 342 și 389, naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 și rectificarea C.F. nr. 1141 Deva, Foaia „B”, poziția nr. 21, în mod corespunzător. Judecătoria Deva, prin sentința civilă nr. 1644/2000, a declinat competența soluționării acțiunii în favoarea Tribunalului Hunedoara, în baza art. 2 lit. b) C. proc.

civ. Cauza a fost înregistrată sub nr. 3255/2000 pe rolul Tribunalului Hunedoara. La termenul din 7 septembrie 2000, au formulat cereri de intervenție principală intervenientele B.M. și S.N., pretinzând aceleași drepturi, alături de reclamant, asupra imobilului revendicat. Prin sentința civilă nr. 116 din 14 februarie 2007, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a respins acțiunea principală introdusă de reclamantul L.A.T., decedat, și continuată de L.G. și L.M., precum și cererile de intervenție în interes propriu, ca rămase fără obiect. Instanța de fond a reținut următoarele: Dosarul s-a suspendat la cererea reclamantului inițial și a intervenientelor prin încheierea din 20 septembrie 2001, în baza art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

La 19 iunie 2006, reclamantele L.M. și L.G.E., introduse în cauză în calitate de moștenitoare ale reclamantului decedat în timpul procesului, împreună cu intervenientele, au solicitat repunerea cauzei pe rol, menționând că înțeleg să renunțe la judecata cu privire la imobilul înscris în C.F. 1141 Deva, întrucât prin decizia civilă nr. 954/2005 a Curții de Apel Alba Iulia s-a dispus restituirea în natură a imobilului în temeiul Legii nr. 10/2001 și că înțeleg să-și mențină acțiunea doar sub aspectul revendicării imobilului înscris în C.F. 1152 Deva, nr. top. 338/1, 339/1. Din analiza actelor dosarului s-a constatat că acest imobil nu a făcut obiectul cererii introductive, astfel cum a fost precizată și nici obiectul vreuneia dintre cererile de intervenție formulate în cauză.

Apreciind că renunțarea la judecată făcută prin cererea de repunere pe rol nu îndeplinește condițiile legale pentru aplicarea art. 246 C. proc. civ. și că cererea este inadmisibilă sub aspectul continuării judecății în ce privește imobilul înscris în C.F. 1152 Deva, pe considerentul că nu se poate continua o judecată care nici nu a început, instanța a respins cererile ca rămase fără obiect. Împotriva sentinței au declarat apel reclamantele și intervenientele. Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 218/A din 29 iunie 2007, a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Hunedoara. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a apreciat că acțiunea antecesorului reclamantelor a fost completată cu imobilul din C.F.

1152 Deva încă în fața Judecătoriei Deva, astfel că la data când a fost sesizat tribunalul, 25 mai 2000, acesta a fost sesizat cu revendicarea ambelor imobile. S-a mai reținut că „intenția antecesorului recurentelor a fost aceea de a revendica imobilele situate administrativ la acea adresă (str. U. nr. 3, 4, 5) și care, ulterior, s-a constatat prin raportul de expertiză că sunt înscrise în C.F. 1141 Deva nr. top. 341 și 342 4 , că „prin dispoziția de restituire în natură Primarul municipiului Deva a dispus restituirea în natură numai a C.F. nr. 1141 Deva și a respins restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. 1152 în mod nemotivat”, de unde „se desprinde concluzia că și acest imobil a fost solicitat a fi restituit prin notificare”.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta SC RL B. SA, criticând-o ca fiind nelegală, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive: 1. Acțiunea a fost formulată în baza dreptului comun, art. 480 C. civ., situație în care apelul s-a judecat cu încălcarea dispozițiilor legale privind plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, care trebuia fixată în funcție de valoarea imobilului. 2. Instanța nu a clarificat ce să se aibă în vedere în rejudecare: dispozițiile dreptului comun sau procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, în motivarea hotărârii făcând referire la legea specială, cu toate că reclamantele și-au fundamentat acțiunea pe dreptul comun.

3. Calificarea cererilor formulate de reclamant și interveniente este greșită. După cum rezultă din acțiunea introductivă și din întregirea cererii de chemare în judecată, s-a solicitat revendicarea imobilului înscris în C.F. 1141 Deva, iar ulterior apare notat cu pixul C.F. 1152 Deva. În cererile de intervenție în interes propriu este menționat doar imobilul înscris în C.F. 1141 Deva, iar prin sentința civilă nr. 1644/2000, de declinare a competenței în favoarea Tribunalului Hunedoara, Județul Deva a reținut că reclamantul L.A.T. a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. 1141 Deva, rezultând că ulterior a fost făcută completarea acțiunii cu pixul pentru C.F. 1152 Deva.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că prima critică nu este întemeiată, cererile adresate instanței pentru restituirea imobilelor preluate de stat în perioada 1945-1989 fiind scutite de plata taxelor de timbru, conform dispozițiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, text de lege care nu distinge după cum acțiunile sunt întemeiate pe prevederile de drept comun sau pe dispoziții cuprinse în legi speciale. Recursul este fondat, în limita criticilor privind greșita calificare a cererilor de chemare în judecată, critici încadrabile în cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Din actele și lucrările dosarului rezultă cu evidență că adăugirea făcută cu pixul, pe acțiunea introductivă și pe cererea precizatoare (ambele tehnoredactate) formulate de reclamantul inițial, a fost efectuată ulterior investirii Tribunalului Hunedoara, în ceea ce privește imobilul din C.F.

1152 Deva și fără a fi însoțită de o cerere completatoare care să permită punerea în discuția părților a eventualei incidențe a dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. Contrar considerentelor evazive, confuze și contradictorii cuprinse în decizia recurată, completarea, menționarea pe cererea introductivă a imobilului din C.F. 1152 Deva nu a fost făcută „încă în fața Judecătoriei Deva”, iar cererile de intervenție în interes propriu se referă la imobilul din C.F. 1141 Deva. Prin acțiune și cererea precizatoare, precum și prin cererile de intervenție în interes propriu a fost revendicat exclusiv imobilul situat în Deva, str. U. nr. 10, înscris în C.F. 1141, în dovedirea acțiunii, făcându-se precizarea că se anexează extrasul de C.F.

nr. 1141, singurul depus în primă instanță. În cuprinsul cererii precizatoare (fila 17 dosar Judecătoria Deva), în partea introductivă a fost adăugat, scris de mână, între rândurile tehnoredactate „și C.F. 1152 Deva”. În rest, cererea precizatoare, pe parcursul a patru pagini, nu a fost „rectificată” referindu-se la un singur imobil”, respectiv cel din C.F. 1141 Deva, situat în str. U. nr. 10 (nr. vechi 4). La solicitarea Judecătoriei Deva, reclamantul a depus precizări (fila 80 dosar) în cadrul cărora a indicat că valoarea imobilului pe care îl revendică, „situat în municipiul Deva, Str. U. nr. 10 (număr vechi 4), înscris în C.F. 1141 Deva, nr. top. 341, 342 și 349” este de peste 150.000.000 lei, valoare în raport cu care Judecătoria Deva și-a declinat competența către Tribunalul Hunedoara.

În considerentele sentinței de declarare a competenței materiale, Judecătoria Deva atestă, odată în plus, că prin cererea precizată, de chemare în judecată reclamantul L.A.T. a revendicat un singur imobil, respectiv pe cel situat în Deva, Str. U. nr. 10, înscris în C.F. nr. 1141 Deva. Or, hotărârea judecătorească, act ce emană de la un organ judiciar, are caracter oficial și se bucură de autenticitate cu privire la constatările personale ale judecătorului până la înscrierea în fals sau la o eventuală rectificare a unor astfel de constatări pe calea procedurii îndreptării erorilor materiale, reglementată de art. 281 C. proc. civ. Hotărârea are astfel forța probantă a unui act autentic, conținând categoriilor actelor juridice solemne, în sensul art. 1171 și art. 1173 alin. (1) C. civ.

Din această perspectivă, constatarea primei instanțe sesizate asupra datelor de identificare ale unui singur imobil revendicat, a fost nelegal ignorată de către instanța anterioară, această constatare, coroborată și cu celelalte acte ale dosarului, confirmând justețea aprecierii Tribunalului Hunedoara, în sensul că reclamantele și intervenientele au investit instanța (în sensul procedural al termenului) cu cererile de revendicare ale imobilului din Deva, Str. U. nr. 10, înscris în C.F. 1141 Deva și că imobilul înscris în C.F. 1152 Deva, a cărui adresă factorială este în Deva, Str. U. nr. 12-14 nu a făcut obiectul acțiunii principale și al cererilor de intervenție. Pentru considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)- 3 C. proc.

civ., Curtea urmează să admită recursul și să modifice decizia atacată, în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de reclamante și interveniente împotriva sentinței Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta SC RL B. SA împotriva deciziei nr. 218/A din 29 iunie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Modifică decizia atacată în sensul că respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamante și de interveniente împotriva sentinței civile nr. 116 din 14 februarie 2007 a Tribunalului Hunedoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2008 .