ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1848/2004

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 953/Com din 6 octombrie 2003, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a admis recursurile declarate de intervenientele SC E.N.L.T. SNC Eforie Nord și SC M.A.R. SRL Eforie Nord, împotriva sentinței nr. 1407/Com din 25 martie 2003, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, în dosarul nr. 2277/Com/2002. A modificat în parte sentința recurată, în sensul că admite, ca fondate, cererile formulate de recurentele-interveniente SC E.N.L.T. SRL și SC M.A.R. SRL și obligă pârâta, SC E.F.N. SA, la respectarea pct. 8 din Hotărârea A.G.A. din 24 octombrie 1997, cu privire la transformarea contractului de locație a gestiunii în contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare, sens în care se dispune obligarea pârâtei de a încheia un astfel de contract pentru activele Complex L. și Hotel A., cu clauză fermă de vânzare.

Menține celelalte dispoziții. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, în opoziție cu tribunalul, că, pe ordinea de zi a ședinței A.G.A. din 24 octombrie 1997, din cadrul societății pârâte, s-a aflat, printre altele și pct. 8, privind supunerea spre aprobare a cererii de transformare a contractului de locație sau închiriere în contract de leasing imobiliar, conform H.G. nr. 457/1997. Or, A.G.A. din 24 octombrie 1997 a aprobat, în principiu, cererile locatarilor recurenți, cu mențiunea că documentația urmează a fi transmisă, spre analiză și decizie, la S.I.F. Transilvania și F.P.S., situație rezultată din adresa nr. 6742 din 2 noiembrie 1998. Cum cererile locatarilor au fost aprobate, așa cum s-a arătat anterior, instanța de apel a apreciat că, în realitate, transmiterea, spre analiză și decizie, către S.I.F.

Transilvania și F.P.S., se referă doar la documentația tehnică, aferentă investițiilor efectuate de locatari, valoarea acestora și importanța lor, precum și la valoarea totală a activului, cu raportare procentuală a valorii investițiilor la valoarea activului. Cum acordul dat de reprezentații în A.G.A. ai S.I.F. Transilvania și F.P.S. – acționarii majoritari cu privire la transformarea contractului de locație în contract de leasing imobiliar nu era afectat de nici o condiție suspensivă, instanța de recurs a reținut, în concluzie, că momentul în care s-a întrunit voința celor două părți, în legătură cu transferul dreptului de proprietate, este acela al notificării acceptării ofertei și luării la cunoștință despre această acceptare de reclamanta-intimată și, ca atare, revocarea acestei acceptări, după această dată, nu mai are nici o relevanță juridică.

Această decizie a fost atacată, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și art. 324 și 327 C. proc. civ., cu o primă cerere de revizuire de către pârâta SC E.F.N. SA Eforie Nord, în contradictoriu cu C.L. și SC E.N.L.T. SRL Eforie Nord (dosar nr. 2695/2003 al Curții Supreme de Justiție, secția comercială). În motivarea cererii, petenta, SC E.F.N. SA Eforie Nord, arată că, prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Constanța, sub nr. 2277/Com/ 2002, reclamantul C.L. a chemat în judecată pe pârâta SC E.F.N. SA Eforie Nord, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, în principal: - anularea hotărârii A.G.A. a SC E.F.N. SA din 23 martie 2002; - obligarea SC E.F.N. SA, la respectarea pct. 8 din Hotărârea A.G.A.

din 24 octombrie 1997, cu privire la transformarea contractului de locație de gestiune nr. 1364 din 5 martie 1992, în contract de leasing imobiliar cu clauză fermă de cumpărare. Mai precizează petenta că, în cauză, au formulat cerere de intervenție principală SC M.A.R. SRL și cerere de intervenție accesorie SC E.N.L.T. SRL, societate al cărui administrator este reclamantul C.L. Prin sentința nr. 1407/Com din 25 martie 2003, Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.L. și a admis excepția lipsei calității procesuale a reclamantului C.L., invocată de pârâta SC E.F.N. SA. Prin aceeași sentință s-a respins, ca nefondată, cererea intervenientei principale SC M.A.R.

SRL și intervenientei accesorii SC E.N.L.T. SRL, pentru transformarea contractelor de locație în contract de leasing. Prin decizia atacată (nr. 953 din 6 octombrie 2003) pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, în recurs și, deci, irevocabilă, s-a admis recursurile declarate de intervenientele SC M.A.R. SRL și SC E.N.L.T. SRL și s-a modificat în parte hotărârea recurată, în sensul că admite, ca fondate, cererile formulate de cele două interveniente. Totodată, prin aceeași decizie, pârâta, SC E.F.N. SA, a fost obligată să respecte pct. 8 din Hotărârea A.G.A. din 24 octombrie 1997, cu privire la transformarea contractelor de locație în contracte leasing imobiliar, cu clauză irevocabilă de vânzare și, ca urmare, pârâta a fost obligată la încheierea contractelor pentru hotelul A. (deținut de SC M.A.R.

SRL) și hotelul L. (deținut de SC E.N.L.T. SRL). Or, această decizie este contrară sentinței nr. 4869 din 11 iulie 2003, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, rămasă definitivă, prin care a fost admisă cererea formulată de reclamanta, SC E.N.L.T. SRL, împotriva pârâtei, SC E.F.N. SA, care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 8.423.265.998 lei, reprezentând valoarea investițiilor și datoriilor efectuate de locatară asupra activului - hotel L. - în perioada derulării contractului de locație de gestiune nr. 1364/1992, fiind instituit, totodată, prin aceeași sentință, un drept de retenție în favoarea reclamantei SC E.N.L.T. SRL, asupra activului până la plata integrală a sumei datorate.

Cum, din conținutul acestor hotărâri, din care prima (decizia nr. 953 din 6 octombrie 2003) este irevocabilă, iar cea de a doua (sentința nr. 4869 din 11 iulie 2003) este definitivă, ar rezulta, în opinia revizuentei, că acestea conțin dispoziții potrivnice, în sensul că, prin decizia nr. 953/2003, a fost obligată să vândă intervenientei, SC E.N.L.T.

SRL, hotelul L., iar prin sentința nr. 4869/2003, să cumpere îmbunătățirile și dotările aduse de aceasta hotelului L., în sumă de 8.423.265.998 lei, ceea ce, altfel spus, înseamnă că, prin soluțiile pronunțate, pârâtei i se creează un important prejudiciu, datorită faptului că, prin aducerea la îndeplinire a dispozițiilor contradictorii ale celor două hotărâri, rezultă, în ultimă analiză, că ea a fost obligată să vândă activul, fără a se prevedea, în sarcina intervenientei, obligația achitării prețului corespunzător al hotelului, element esențial a vânzării, astfel că, potrivit soluțiilor pronunțate în cauză, aceasta ar urma să exploateze imobilul cu titlu gratuit, întrucât revizuienta nu mai are nici un mijloc juridic de stabilire a prețului, acesta urmând a fi impus, într-o eventuală negociere, de SC E.N.L.T.

SRL (cumpărător), ceea ce este în contradicție cu dispozițiile legale, care reglementează contractul de vânzare-cumpărare. Prin încheierea din 26 februarie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a dispus, în temeiul art. 164 C. proc. civ., conexarea la această cauză și a cererii de revizuire (ce a format obiectul dosarului nr. 347/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială), formulată de aceeași revizuientă și împotriva aceleiași hotărâri (decizia nr. 953 din 6 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială) cerere formulată în contradictoriu cu cealaltă intervenientă, respectiv, SC M.A.R. SRL și prin care, de asemenea, se invocă aceleași motive, adică că decizia nr. 953 din 6 octombrie 2003 ar fi potrivnică, de data aceasta, sentinței nr. 1815 din 21 martie 2003, definitivă și irevocabilă.

În dezvoltarea motivelor din această cerere de revizuire, a doua revizuientă susține, așa cum a arătat și în cealaltă cerere, că, prin decizia nr. 953 din 6 octombrie 2003, pronunțată în recurs și, deci, irevocabilă, s-a admis recursurile intervenientelor SC M.A.R. SRL și SC E.N.L.T. SRL, cu modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul că admite, ca fondate, cererile formulate de cele două interveniente, cu consecința obligării pârâtei, SC E.F.N. SA, să respecte pct. 8 din Hotărârea A.G.A. din 24 octombrie 1997, cu privire la transformarea contractelor de locație în contracte de leasing, cu clauză irevocabilă de vânzare, sens în care s-a dispus obligarea revizuentei, în calitate de pârâtă, să încheie un astfel de contract, cu privire la hotelul A., cu intervenienta SC M.A.R.

SRL, care a făcut obiectul contractului de locație de gestiune nr. 1062 din 21 decembrie 1992. Or, această decizie, prin care pârâta, SC E.F.N. SA, a fost obligată să înstrăineze activul - hotel A. - proprietatea sa, către intervenienta SC M.A.R. SRL, este potrivnică sentinței nr. 1815 din 21 martie 2003 a Tribunalului Constanța, definitivă și irevocabilă, prin care a fost admisă cererea formulată de SC E.F.N. SA și s-a dispus evacuarea SC M.A.R. SRL din activul A. Totodată, revizuienta mai arată în susținerile sale că, prin aceeași sentință, s-a admis și cererea reconvențională, formulată de pârâta SC M.A.R. SRL și, ca urmare, reclamanta SC E.F.N.

SA a fost obligată să plătească acesteia suma de 1.431.489.225 lei, cu titlu de contravaloare a investițiilor, precum și suma de 44.252.012 lei, reprezentând contravaloare dotări aduse activului de către pârâtă, în perioada derulării contractului de locație de gestiune nr. 1062 din 21 februarie 1992, instanța dispunând și instituirea unui drept de retenție în favoarea pârâtei, SC M.A.R. SRL, asupra activului, până la restituirea integrală a debitului.

Or, în aceste circumstanțe, este evident că există contradicții între cele două hotărâri, ambele irevocabile, deoarece, prin prima decizie, respectiv, decizia nr. 953 din 6 octombrie 2003, revizuienta a fost obligată să vândă hotelul A. către reclamantă, iar prin cea de a doua, să cumpere îmbunătățirile și dotările aduse activului de către reclamanta-reconvențională, aceasta în afara faptului că, din cele expuse, rezultă că instanța, respectiv, Curtea de Apel Constanța, nu a avut în vedere, la pronunțarea soluției, lipsa elementelor esențiale ale contractului, cu referire specială la prețul hotelului, astfel că, în acest context, s-a ajuns la situația contradictorie ca reclamanta, SC E.F.N.

SA, să fie obligată să înstrăineze bunul și, deci, să piardă calitatea de proprietar, fără a dobândi prețul acestuia în schimb, să fie obligată să plătească pârâtei contravaloarea investițiilor și îmbunătățirilor, ceea ce echivalează cu dobândirea de către pârâtă a proprietății activului, fără să plătească prețul acestuia și, peste toate acestea, să încaseze de la reclamantă și contravaloarea lucrărilor efectuate. De asemenea, revizuienta invocă și imposibilitatea practică de executare a celor două hotărâri, dat fiind contradicția existentă între acestea, așa cum a demonstrat-o prin susținerile scrise depuse la dosar și o confirmă probele administrate în cauză. Cererea de revizuire formulată în cauză, cu mențiunea că cea de a doua cerere a fost conexată la prima cerere, respectiv, dosarul nr. 347/2001 al Curții Supreme de Justiție, secția comercială, a fost conexat la dosarul nr. 2695/2003 al aceleiași instanțe, nu este fondată.

Revizuirea, potrivit art. 322 și urm. C. proc. civ., fiind o cale extraordinară de atac, nu se poate exercita decât pentru motivele și în condițiile prevăzute limitativ de lege. În revizuire, nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei judecăți pe temeiul unor elemente ce nu puteau fi avute în vedere la pronunțarea hotărârii a cărui revizuire se solicită. Din acest punct de vedere se constată că revizuienta a invocat, în sprijinul admiterii cererii, în esență, faptul că decizia atacată nr. 953 din 6 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, irevocabilă, prin care s-a dispus, în urma admiterii recursurilor declarate de intervenientele SC M.A.R.

SRL și SC E.N.L.T. SRL, obligarea pe fond a pârâtei-revizuiente, SC E.F.N. SA, la respectarea pct. 8 din Hotărârea A.G.A. din 24 octombrie 1997, privind transformarea contractelor de locație în contracte de leasing, cu clauză irevocabilă de vânzare, ar fi contradictorie cu sentințele nr. 4869 din 11 iulie 2003 și nr. 1815 din 21 martie 2003, pronunțate de Tribunalul Constanța, secția comercială, de asemenea, definitive și irevocabile, prin care, prin prima hotărâre, pârâta-revizuientă a fost obligată, pe fond, să plătească intimatei, SC E.N.L.T.

SRL, suma de 8.423.265.998 lei, cu titlu de contravaloare a investițiilor și dotărilor aduse activului pe perioada derulării contractului de locație de gestiune nr. 1364 din 5 martie 1992, cu instituirea unui drept de retenție până la plata integrală a debitului, iar prin cea de a doua hotărâre, respectiv, sentința nr. 1815 din 21 martie 2003, pronunțată de aceeași instanță, de asemenea, definitivă și irevocabilă, să plătească reclamantei reconvenționale, SC M.A.R. SRL, suma de 1.431.489.225 lei, cu titlu de contravaloare investiții, precum și 44.252.012 lei contravaloare dotări, cu instituirea, de asemenea, a unui drept de retenție în favoarea acestei părți. Or, în contextul în care, prin decizia atacată, respectiv, decizia 953 din 6 octombrie 2003, revizuienta a fost obligată la respectarea pct. 8 din Hotărârea A.G.A.

din 24 octombrie 1997 sau, în alți termeni, să vândă imobilele care au făcut obiectul contractului de locație de gestiune nr. 1364 din 5 martie 1992 și nr. 1062 din 21 februarie 1992, către intimate, este evident că nu poate fi considerată potrivnică sentințelor nr. 4869 din 11 iulie 2003 și nr. 1815 din 21 martie 2003, pronunțate de Tribunalul Constanța, rămase definitive și irevocabile, prin care a fost obligată să plătească intimatelor contravaloarea investițiilor și dotărilor efectuate în imobilele respective, deoarece, din cele expuse, rezultă că prima acțiune, soluționată irevocabil prin decizia menționată anterior (nr. 953/2003), a avut ca obiect obligația de a face, pe când celelalte două acțiuni au avut ca obiect plata contravalorii lucrărilor executate (în caz contrar, existând posibilitatea ca revizuienta să se îmbogățească fără just temei, în dauna intimatelor) astfel că, în cauză, nu există identitate de obiect în privința acțiunilor soluționate prin cele 3 hotărâri irevocabile.

Totodată, se mai reține că acțiunea, care a format obiectul dosarului nr. 2277/Com/2002, al Tribunalului Constanța, secția comercială, și care a fost soluționată prin sentința nr. 1407/Com din 25 martie 2003, modificată ulterior, în recurs, prin decizia nr. 953/Com din 6 octombrie a Curții de Apel Constanța, secția comercială, a fost promovată de reclamantul C.L., pe când acțiunea soluționată prin sentința nr. 4869 din 11 iulie 2003 a fost promovată de reclamanta SC E.N.L.T. SRL, deci, de către persoane diferite, astfel că nu se poate reține identitatea nici cu privire la acest aspect. De asemenea, acțiunea, soluționată prin sentința nr. 1815 din 21 martie 20903 a Tribunalului Constanța, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost promovată, în calitate de reclamantă, de revizuienta SC E.F.N.

SA și, ca atare, nici în ceea ce privește această hotărâre nu există identitate de părți, în raport cu acțiunea soluționată irevocabil, prin decizia atacată (nr. 953/2003), care a fost promovată de reclamantul C.L. În concluzie, față de toate cele arătate, se constată că, chiar dacă soluțiile au fost pronunțate în dosare deosebite, nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru a atrage anularea celei din urmă hotărâri (decizia nr. 954/2003), întrucât aceasta nu încalcă autoritatea de lucru judecat rezultată din sentințele nr. 4869/2003 și 1815/2003 ale Tribunalului Constanța, întrucât, așa cum s-a arătat în speță, nu se poate reține că există tripla identitate de părți, obiect și cauză, elemente caracteristice puterii de lucru judecat.

Așa fiind cererea de revizuire formulată în cauză, urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 953 din 6 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. 847/2003, formulată de revizuenta SC E.F.N. SA Eforie Nord, ca nefiind fondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 20 mai 2004.