ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1024/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1024/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 31 martie 2005 reclamanta SC E.N.L.T.L. SRL,

a chemat în judecată pe pârâta SC T.H.R.M.N. SA și a solicitat instanței să

dispună prin hotărâre judecătorească, în temeiul art. 1073 – art. 1075 C. civ.

stabilirea valorii contractului de leasing imobiliar cu privire la Hotelul R.L.

din Eforie Nord, a termenului contractului de leasing imobiliar și să oblige

pârâta la încheierea contractului la prețul și pe termenul stabilit.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin decizia civilă nr. 953 din 6 octombrie 2003

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, pârâta SC T.H.R.M.N. SA a fost obligată

față SC E.N.L.T.L. SRL la încheierea contractului de leasing cu clauză

irevocabilă de vânzare - cumpărare având ca obiect activul Hotel R.L.

La data de 2 decembrie 2004,

în urma demersurilor întreprinse de reclamantă, pârâta a comunicat acesteia

oferta sa privind prețul minim de vânzare de 686.891 euro (fără T.V.A.). În

aceleași condiții relative la preț pârâta a înaintat reclamantei propunerea de

încheiere a contractului de leasing prevăzând, totodată, termenul de 1 an.

Reclamanta susține că atât

prețul cât și termenul, ca elemente esențiale ale contractului, nu sunt

suficiente fără prevederea unei valori reziduale și clauza potrivit căreia la

rezilierea contractului, indiferent de motive, utilizatorul pierde ratele

achitate, astfel, contractul propus de pârâtă nu mai are caracterul unui

contract negociat, ci caracterul unui contract de adeziune.

Pârâta SC T.H.R.M.N. SA a

formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii pe considerentul că este

inadmisibilă față de temeiul de drept invocat și față de principiul autonomiei

de voință în materia contractelor și că toate clauzele contractuale propuse de

reclamantă sunt neechitabile, fiind exclusiv stabilite în interesul acesteia.

La data de 17 mai 2005,

reclamanta și-a întregit cererea de chemare în judecată în sensul că a

solicitat stabilirea valorii contractului de leasing imobiliar – hotel și restaurant

compus din construcție și terenul pe care este edificată construcția, cu

motivarea că pârâtei i-a fost constituit drept de proprietate asupra terenului

în temeiul H.G. nr. nr. 834/1991, iar obiectul contractului de leasing îl

constituie atât construcția cât și terenul.

Pârâta și-a completat

apărările față de întregirea acțiunii, susținând că terenul nu a făcut obiectul

contractului de locație a gestiunii și, ca atare, cu privire la acesta nu s-a

dispus transformarea contractului inițial în contract de leasing.

Prin sentința civilă nr. 5686/COM

din 19 septembrie 2006 Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins, ca

nefondată, acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut, în esență, că, prin decizia civilă nr. 953/COM/2003

Curtea de Apel Constanța a obligat pârâta SC T.H.R.M.N. SA (fostă SC E. SA) să

încheie cu reclamanta contractul de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare

pentru activul Complex L. și Hotel A., obligația stabilită în sarcina părților

fiind identificată numai printr-o parte din elementele sale.

Instanța a statuat prin acea

hotărâre irevocabilă ca între părți să se constituie un raport juridic ca efect

al încheierii unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de

vânzare - cumpărare asupra activului litigios.

În atare condiții, reține

instanța că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 942 C. civ. care definesc

contractul, ca izvor de obligații, în care unul din elementele esențiale și

specifice este voința părților concretizată printr-un acord ce constă în

întâlnirea concordantă a două sau mai multe voințe individuale, cu intenția

părților de a produce efecte juridice și care trebuie a se realiza cu privire

la fiecare dintre elementele raportului juridic obligațional.

Celelalte elemente ale

convenției cum sunt: valoarea contractului, termenul, cuantumul redevențelor,

nu au fost stabilite, reține instanța, lăsându-se părților libertatea de a

contracta.

Concluzionând, instanța de

fond reține, în ceea ce privește existența unei obligații legale a părților de

a stabili un anume preț al contractului și un anume termen, susținerile

reclamantei nu sunt întemeiate, atât timp cât, nici O.G. nr. 51/1997 și nici

O.G. nr. 88/1997 cu modificările ulterioare, invocate de reclamantă ca temei al

pretențiilor sale, nu reglementează valoarea și termenul contractului.

Se apreciază că, aflându-se

în fața unui contract ce trebuie negociat, înseamnă că, toate clauzele

contractuale trebuie să fie rezultatul negocierii, iar instanța nu poate

interveni legal în acest proces, în absența unei dispoziții legale imperative

care să justifice demersul.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta SC E.N.L.T.L. SRL Eforie Nord, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că la pronunțarea deciziei nr.

953 din 6 octombrie 2003 Curtea de Apel Constanța nu a fost investită cu

stabilirea valorii contractului și a termenului de derulare al acestuia și că

obligația impusă părților prin hotărâre, de a încheia contractul de vreme ce

acestea nu pot conveni asupra unor elemente esențiale ale contractului, exclude

„de plano” orice intervenție în mecanismul de formare a voinței.

Contractul de leasing

imobiliar, susține, apelanta, are o reglementare legală prin legislația

privatizării O.U.G. nr. 88/1997, H.G. nr. 450/1999, modificată prin Legea nr. 137/2002

și H.G. nr. 577/2002, fără ca drepturile și obligațiile părților să fi fost

modificate.

Actele normative sus menționate

stabilesc criterii de fixare a prețului bunului ce formează obiectul

contractului de leasing imobiliar cu clauză de vânzare - cumpărare, context în

care intervenția instanței este imperios necesară fără a se afirma că

principiul libertății contractuale ar fi încălcat.

Apelanta invederează că

negocierea directă nu poate fi primită ca autonomă de obligația de a vinde,

pentru că, altminteri, dreptul său nu ar mai fi recunoscut iar intimata ar

putea impune prețul la care să se vândă bunul fiindu-i lăsată această

libertate, ce se transformă, inevitabil, într-o opoziție la încheierea

contractului.

Curtea de Apel Constanța, secția

maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 143/COM

din 18 septembrie 2008 a admis apelul comercial declarat de apelanta - reclamantă

SC E.N.L.T.L. SRL Eforie Nord, împotriva sentinței civile nr. 5685 din 19

septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. 797/2005, a

schimbat în tot sentința apelată, în sensul că admite acțiunea reclamantei și a

stabilit valoarea contractului de leasing imobiliar pentru activul Hotel R.L. și

terenul aferent la suma de 850.779 lei ron, conform raportului de

contraexpertiză efectuat în cauză.

A stabilit termenul pentru

încheierea contractului de 3 (trei) ani și a obligat pârâta să încheie

contractul de leasing imobiliar pentru activul imobil sus menționat la prețul

de 850.770 lei ron, în termen de 3 (trei) ani.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de apel a reținut că intervenția instanței în stabilirea

elementelor contractuale este permisibilă tocmai pentru a produce consecințe

juridice ce derivă din propria-i hotărâre și că SC T.H.R.M.N. SA a manifestat o

atitudine contrară legii prin stabilirea unui preț al contractului de leasing

mult mai mare și că avea obligația de a înstrăina și terenul dobânditorului

activului întrucât la momentul perfectării contractului de leasing, regimul

juridic al terenului era clarificat – în sensul că aparținea SC T.H.R.M.N. SA Eforie

Nord.

Împotriva acestei ultime

hotărâri a declarat recurs în termen legal, motivat și timbrat SC T.H.R.M.N. SA,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că

instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut,

motiv de apel prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. și că hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, recurenta susține că:

a) pentru motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. instanța a acordat mai mult decât s-a

cerut, în sensul că prin decizia atacată s-a pronunțat și cu privire la

stabilirea termenului în care urmează a fi încheiat contractul deși intimata -

reclamantă nu a solicitat acest lucru.

Intimata - reclamantă a

solicitat prin acțiune și prin motivele de apel doar obligarea recurentei - pârâte

la încheierea contractului la valoarea și pentru termenul (durata) stabilită și

nu la termenul ce va fi stabilit.

De asemenea, în același

motiv de recurs, se critică și faptul că instanța de apel s-a pronunțat și cu

privire la includerea terenului aferent Complexului L. în valoarea contractului

de leasing imobiliar, deși acesta nu a făcut obiectul contractului de locație

de gestiune.

Mai susține recurenta că

hotărârea este nelegală și pentru faptul că la valoarea investițiilor în sumă

de 234.870 lei nu s-a ajuns pe bază de date și raționamente precise.

b) pentru motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta susține că hotărârea este

nelegală întrucât instanța de judecată nu avea abilitatea de a suplini

consimțământul părților în ceea ce privește conținutul clauzelor contractului

de leasing imobiliar, atâta timp cât prin cererea de chemare în judecată

reclamanta - intimată a solicitat ca instanța de judecată să stabilească numai

două dintre clauzele contractului de leasing imobiliar, valoarea acestuia și

respectiv termenul (durata) și, nicidecum determinarea celorlalte clauze

esențiale și specifice acestui tip de contract precum valoarea ratelor de

leasing și termenul de plată a acestora, valoarea inițială și valoarea reziduală

a obiectului contractului.

Decizia atacată, mai susține

recurenta, este lipsită de temei legal întrucât instanța de judecată nu a

reținut că temeiurile de drept invocate de intimata reclamantă în acțiune nu

sunt aplicabile în acest caz.

În consecință, recurenta - pârâtă

în temeiul art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. solicită admiterea recursului,

modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat

de SC E.N.L.T.L. SRL și menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile nr.

5686 din 19 septembrie 2006 a Tribunalului Constanța.

Recursul este întemeiat pentru

următoarele considerente:

Din examinarea motivelor de

recurs prin prisma actelor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente

cauzei, Înalta Curte a reținut că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a

legii, pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală.

Criticile formulate de

recurenta - pârâtă, analizate global, sunt întemeiate, astfel:

Prin decizia atacată s-a

acordat mai mult decât s-a cerut (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.

proc. civ.) prin pronunțarea cu privire la stabilirea unui termen determinat în

care ar urma să fie încheiat contractul, deși intimata - reclamantă a solicitat

instanței să se pronunțe numai cu privire la stabilirea termenului (durata)

contractului de leasing, aceasta s-a pronunțat și cu privire la termenul în

care urmează să fie încheiat contractul – cerere care nu a fost formulată de

intimata - reclamantă, precum și cu privire la includerea terenului aferent

Complexului L. în valoarea contractului de leasing imobiliar, deși acesta nu a

făcut obiectul contractului de locație de gestiune.

Calcularea prin raportul de

expertiză a valorii terenului, includerea în valoarea totală a contractului de

leasing și a acestei valori, precum și însușirea acestei valori de către

instanța de judecată, rezultă cu evidență că s-a acordat reclamantei mai mult

decât a cerut.

Întemeiată este și critica

hotărârii care a luat în calcul suma de 234.870 lei reprezentând contravaloarea

dotărilor la imobil fără a folosi date și raționamente precise, valoare care

diminuează contravaloarea reală a contractului de leasing – recurenta fiind

obligată să suporte prețul acestor îmbunătățiri care rămân în proprietatea

reclamantei.

De asemenea decizia

pronunțată în apel este greșită întrucât instanța de judecată nu poate suplini

consimțământul recurentei - pârâte în ceea ce privește conținutul clauzelor

esențiale ale contractului de leasing imobiliar.

În condițiile în care

părțile nu au negociat clauzele contractului de leasing imobiliar la încheierea

căruia au fost obligate apare ca fiind inadmisibilă formularea acțiunii prin

care intimata - reclamantă solicită instanței să determine condițiile esențiale

ale contractului și să suplinească consimțământul recurentei în ceea ce

privește aceste condiții.

Hotărârea pronunțată de

Tribunalul Constanța în primă instanță este corectă întrucât reține că pârâta SC

T.H.R.M.N. SA și-a îndeplinit obligația stabilită de către instanța de judecată

referitoare la exprimarea voinței de a încheia contractul de leasing imobiliar.

În ceea ce privește

celelalte clauze ale contractului, precum prețul, termenul, cuantumul

redevențelor nu au fost avute în vedere de instanța de fond, reținând în mod

judicios că acestea trebuie să fie rezultatul negocierii, iar instanța nu poate

interveni legal în procesul de negociere în absența unei dispoziții legale

imperative.

Așa fiind, instanța de apel

nu avea posibilitatea de a suplini consimțământul părților în ceea ce privește

conținutul clauzelor contractului de leasing imobiliar.

Procedând astfel instanța de

apel a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

Pentru cele ce preced Înalta

Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursul pârâtei, va

modifica decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC T.H.R.M.N. SA Eforie Nord.

Modifică decizia nr. 143 din

18 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, în sensul că respinge apelul declarat de

reclamanta SC E.N.L.T.L. SRL  împotriva sentinței nr. 5685 din 19 septembrie

2006 a Tribunalului Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 26 martie 2009.