ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1676/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1676/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, sub nr. 32954/3/2005, reclamanta SC P.M. SRL

a chemat în judecată pe pârâta M.T.S.L. solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună rezilierea contractului nr. B 004 din 20 iulie 2004 cu

obligarea la cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta

a arătat că între P.M. SRL, în calitate de utilizator și M.T.S.L. în calitate

de locator s-a încheiat contractul de leasing nr. B 004 din 20 iulie 2004

incluzând Condițiile generale de creditare/contractare (C.G.C.), conform legii

române.

În baza contractului de

leasing între PE.M. SRL și M.T.S.L. s-a încheiat la 17 septembrie 2004 un

contract de vânzare de părți sociale sub condiție suspensivă. În baza art. 12

din contractul de leasing, M.T.S.L. s-a angajat să predea S.P.M. SRL un imobil

în Comuna Berca, județul Buzău, care urma să fie construit în baza unui

Contract de antrepriză încheiat și îndeplinit de către M.T.S.L. și un

antreprenor general.

La data de 6 octombrie 2004

s-a încheiat un contract de antrepriză între M.T.S.L. ca beneficiar, E.C. SRL

ca executant și P.M. SRL în calitate de utilizator, în vederea construirii

imobilului de către executant, sub finanțarea beneficiarului și în vederea

utilizării de către utilizator.

Conform art. 9, pct. 1, lit.

b) și art. 9, pct. 2 din Anexa 1 la contractul de antrepriză, executantul E.C. SRL

este îndreptățit să realizeze contractul dacă finanțatorul M.T.S.L. nu

afectează o plată ajunsă la scadență.

Obligația M.T.S.L. de

finanțare, ca și dreptul corelativ al SC P.M. SRL de a beneficia de construcția

imobilului au fost avute în vedere de către părți, de la data nașterii

raportului juridic obligațional.

Numai în considerarea

realizării acestui scop final și interes congruent, părțile M.T.S.L. și P.M.

SRL și-au manifestat voința de a încheia contractul de leasing nr. B 004 din 20

iulie 2004.

M.T.S.L. nu și-a îndeplinit

obligațiile de plată ajunse la scadență, specificate în Contractul de

Antrepriză și nici nu a răspuns Notificării executantului SC E.C. SRL și ale SC

P.M. SRL, inclusiv la termenele scadente în notificări, ignorând implicațiile

legale-fiscale, pentru ambele societăți.

Articolul III cpt. 6, lit.

c) din Condițiile generale de creditare/contractare atestă faptul că răspunderea

M.T.S.L. este angajată și Contractul de leasing devine titlul executor în cazul

în care acesta este reziliat din vina exclusivă a M.T.S.L., iar vina exclusivă

a M.T.S.L. o reprezintă neîndeplinirea unei obligații asumate de M.T.S. în baza

Contractului de leasing (stipulată la art. 12).

Reclamanta arată că este de

notorietate publică faptul că M.T.S.L. este în imposibilitate de a mai aduce la

îndeplinire dispozițiile art. 12 din Contractul de leasing nr. B 004 din 20

iulie 2004 și de a finanța în continuare construcția imobilului, conform

Contractului de Antrepriză.

În drept s-au invocat

dispozițiile art. 969, 1021 C. civ.

În dovedirea cererii,

reclamanta a depus înscrisuri, în copie, respectiv: cerere de finanțare,

contractul de leasing nr. B 004 din 20 iulie 2004, condițiile generale de

contractare, notificare, acord cu privire la încetarea contractelor nr. B 004

din 20 iulie 2004, 639 din 6 octombrie 2004, 570 din 17 septembrie 2004,

convocare la conciliere, dovezi primire notificare și invitație conciliere,

informații de pe site-ul pârâtei, adresa din partea asociatului reclamantei,

act adițional nr. 2 la contractul de leasing, facturi proforma, extras din

ziarul România Liberă, adrese către M.T.S.L.

Pârâta a formulat în

întâmpinare la 16 decembrie 2005, prin care a solicitat suspendarea cauzei ca

urmare a deschiderii procedurii falimentului împotriva pârâtei M.T.S.L. la data

de 1 octombrie 2005 de către Tribunalul Konigstein/ts Germania prin decizia 90

IM 83/2005, în susținerea cererii sale de suspendare pârâta a invocat

prevederile art. 47, 48 alin. (1) și art. 49 alin. (1) din Legea nr. 637/2002

și art. 42 din Legea nr. 64/1995 republicată.

A depus la dosar,

înscrisuri, în copie, respectiv: hotărâri din 1 octombrie 2005, în limba română

și limba germană, adeverință în limba română și limba germană, act adițional nr.

2/28 iunie 2005 la contractul de leasing nr. B 004 din 20 iulie 2004, facturi

proforma în limba română și germană.

Tribunalul a respins, ca

neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de pârâtă și continuând judecata

a încuviințat părților proba cu înscrisuri.

Analizând materialul

probator administrat în cauză, Tribunalul București, prin sentința comercială nr.

807 din 3 martie 2006, a respins acțiunea ca nefondată, reținând următoarele:

Între părți s-a încheiat la

20 iulie 2004 contractul de leasing nr. B 004, reclamanta având calitatea de

utilizator, iar pârâta cea de locator, având ca obiect imobilul cu destinație

de hotel, situat în localitatea Berca, județul Buzău. Valoarea totală a

contractului a fost convenită de părți pentru suma de 685.895,70 Euro (art. 10).

Prin contract a fost fixată taxa de management în procent de 5 %, în cuantum de

24.000 Euro. În temeiul art. 12 din contractul de leasing, pârâta s-a obligat

să predea societății reclamante imobilul în termen de maximum 7 zile de la data

efectuării recepției finale potrivit contractului de antrepriză încheiat între

locator și antreprenorul general.

Reclamanta a învederat

instanței faptul că este de notorietate imposibilitatea pârâtei de a mai aduce

la îndeplinire dispozițiile art. 12 din contractul de leasing și de a mai aduce

la îndeplinire dispozițiile art. 12 din contractul de leasing și de a finanța

în continuare construcția imobilului. A arătat reclamanta că pârâta M.T.S.L. nu

și-a îndeplinit obligațiile ajunse la scadență specificate, în contractul de

antrepriză încheiat la data de 6 octombrie 2004 cu SC E.C. SRL.

Prin actul adițional nr. 2

din 28 iunie 2005 la contractul de leasing părțile au convenit modificarea

„valorilor prevăzute în contractul de leasing”, conform celor menționate în

cadrul art. 1. Potrivit art. 2 din acest act adițional, diferența la taxa de

management, în valoare de 5.500 Euro și diferența la avans, în valoare de

11.000 Euro, urmau a fi achitate în termen de 2, respectiv 5 zile de la data

semnării actului adițional, fiind emise facturi proforma pe care se face

mențiunea primirii.

Pârâta a susținut că partea

adversă nu și-a îndeplinit obligațiile de plată derivate din actul adițional la

contractul de leasing, respectiv cele referitoare la achitarea sumelor de 5.500

Euro și 11.000 Euro.

Reclamanta nu a dovedit, în

cauză, executarea acestor obligații. În aceste condiții, în opinia

tribunalului, nu se poate pronunța rezilierea contractului de leasing pentru

nerespectarea art. 12, obligația de plată a reclamantei fiind scadentă anterior

obligației de predare a imobilului, pârâta fiind, în speță, în măsură să invoce

excepția de neexecutare a contractului.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate

cu motivarea că instanța, din eroare nu a reținut faptul finanțării suplimentare

convenite între părți prin actul adițional la contractul de leasing, că

reclamanta a fost nevoită să accepte condițiile impuse prin actul adițional

deoarece încheiase deja precontracte cu firme de turism și că dacă ar fi plătit

suma de 16.500 Euro convenită suplimentar ar fi suferit o pagubă deoarece la

rândul lui antreprenorul avea de recuperat de la M.T.S. valoarea a trei

facturi. Mai arată că s-a solicitat rezilierea contractului de leasing ca

urmare a neachitării de către M.T.S. a valorii facturilor emise de antreprenor

și deci pentru lipsa finanțării în continuare a lucrărilor de construcții.

S-a solicitat admiterea

apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii

formulate.

Analizând temeinicia și

legalitatea sentinței în raport de criticile formulate, Curtea de Apel

București, prin decizia nr. 209 din 17 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr. 32954/3/2005,

a respins apelul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Acțiunea în reziliere poate

fi intentată numai de către partea care a executat sau care se declară gata să

execute contractul.

În speță, reclamanta

utilizatoare care a încheiat cu pârâta locatoare contractul de leasing nr. B

004 din 20 iulie 2004 având ca obiect imobilul cu destinație hotel, situat în

localitatea Berca, județul Buzău solicită rezilierea convenției părților deși

din chiar motivele de apel dar și din actele dosarului a reieșit că nu înțelege

să își execute obligațiile de plată asumate față de locatoare prin actul

adițional la contractul de leasing cu nr. 2 din 28 iunie 2005. Împrejurarea că

la rândul ei locatoarea nu și-ar fi respectat obligațiile asumate față de

antreprenorul lucrării care face obiectul convenției de leasing nu poate veni

în sprijinul pretențiilor utilizatoarei cu nerespectarea dispozițiilor art.

1020 – art. 1021 C. civ.

În mod temeinic tribunalul a

considerat că notorietatea situației juridice a pârâtei care se află în

procedura de administrare judiciară în țara de origine și care nu și-ar mai fi

onorat obligațiile de a finanța construcția imobilului față de antreprenor nu

poate de asemenea să justifice pretențiile reclamantei, apelante întrucât din

cauză nu reiese că aceasta din urmă și-ar fi îndeplinit întocmai obligațiile de

plată asumate prin contractul de antrepriză și actul adițional la acesta față

de locatoare; o excepție de neexecutare a contractului de antrepriză putând fi

invocată numai de către pârâtă, cum s-a și întâmplat prin întâmpinarea

formulată în dosarul de fond, ca mijloc de apărare împotriva reclamantei care

formulează pretenții fără ca în schimb să își fi îndeplinit la rândul ei

propriile obligații.

Reține și că prin sentința

comercială nr. 634 din 20 februarie 2006 pronunțată de către Tribunalul

București, în dosarul nr. 4938/2005, s-a dispus rezilierea contractului de

antrepriză 639 din 6 octombrie 2004 încheiat ulterior între M.T.S.L. și SC E.C.

SRL având ca obiect pensiunea P.A.M. județul Buzău, comuna Berca, pentru care

se încheiase convenția de leasing nr. B 004 din 20 iulie 2004 între părțile

litigante; că această sentință nu apare ca fiind definitivă și că urmare a

acestui fapt nu se poate considera că se impune pe cale de consecință și

rezilierea judiciară a contractului de leasing.

Împotriva acestei decizii, a

introdus recurs reclamanta, invocând ca temei legal, dispozițiile art. 304 pct.

7, 8, 9 C. proc. civ., fără a arăta punctual, pentru fiecare dintre aceste

motive de recurs, care sunt criticile ce vizează decizia atacată.

Din economia motivării în

fapt a recursului rezultă că recurenta critică decizia, pentru interpretarea

greșită a clauzelor contractuale privind rezilierea, instanța neanalizând

neexecutarea obligației de plată a contravalorii facturilor emise de

antreprenor și ajunse la scadență.

Recurenta susține că

instanța nu s-a pronunțat asupra prezumției de culpă contractuală a intimatei,

ca rezultat al neanalizării probelor administrate ceea ce face ca decizia

atacată să pară ca nemotivată.

S-a invocat și reținerea

greșită a îndeplinirii cerințelor legale, privind instituția rezilierii, față

de probatoriul administrat.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente.

Analizând succesiv motivele

de nelegalitate invocate, de recurentă, urmează a se reține.

Din considerentele deciziei,

supuse controlului judiciar, pe calea recursului, rezultă argumentele pentru

care s-a menținut sentința pronunțată de instanța de fond.

Devoluând cauza, în apel s-a

confirmat starea de fapt, conform căreia reclamanta nu și-a îndeplinit

obligațiile contractuale așa cum au fost stabilite prin contractul de leasing nr.

B 004 din 20 iulie 2004 și a actului adițional la acest contract încheiat la 2

din 28 iunie 2005.

Dispozițiile art. 304 pct. 7,

vizează nemotivarea hotărârii judecătorești.

Critica de nelegalitate

formulată în baza acestui text, nu poate fi primită, instanța arătând motivele

pe care se sprijină decizia, iar aceste motive nu conțin elemente de

contradictorialitate.

Din interpretarea

contractului, instanțele au reținut, în raport cu voința părților și cu

respectarea deci, a principiului consacrat de art. 969 C. proc. civ., că

reclamanta nu și-a respectat obligația de plată asumată față de pârâtă, fapt ce

a pus-o pe aceasta în situația să nu se poată achita de obligația de plată

către antreprenorul SC E.C. SRL fapt pentru care în litigiul dintre acestea să

se pronunțe rezilierea contractului de antrepriză nr. 639 din 6 octombrie 2004.

Deci câmpul de aplicare a celui de-al doilea motiv de nelegalitate nu poate fi

reținut în cauză.

Nici critica privind

nerespectarea dispozițiilor art. 1020 – art. 1021 nu poate fi reținută în

raport de cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece, partea care nu

și-a executat obligațiile contractuale asumate, nu poate cere rezilierea

contractului, și cum reclamanta nu și-a plătit sumele stabilite prin contractul

de leasing nu poate invoca propria sa turpitudine, pentru desființarea

acestuia.

Așa fiind, pentru cele ce

preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta P.M. SRL Berca împotriva deciziei comerciale nr. 209 din 17

aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 16 mai 2008.