ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 502/2008

Asupra cererii de recurs de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată că, prin sentința comercială nr. 782 din 02 martie 2006,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea formulată de reclamanta SC S.M. SRL în contradictoriu cu pârâta SC I.

SA.

Pentru a pronunța această

sentință, judecătorul a reținut că, la data de 24 noiembrie 2004, a intervenit

între reclamantă în calitate de promitentă cumpărătoare și pârâtă în calitate

de promitentă vânzătoare un antecontract de vânzare cumpărare nr. 396/2004

pentru terenul situat în comuna Voluntari, sat Pipera, jud. Ilfov, lotul ap 10

în suprafață de 489,2 mp, înscris în cf nr. 4234. Reclamanta a solicitat să se

constate că a intervenit rezilierea acestuia antecontract, însă părțile nu au

prevăzut o clauză penală care să instituie un pact comisoriu de natură a exclude

pronunțarea rezilierii fără intervenția instanței de judecată, astfel încât

acest capăt de cerere a fost apreciat ca neîntemeiat.

Se mai reține că părțile au

convenit că încheie contractul de vânzare cumpărare nu mai devreme de 30

aprilie 2005 și numai cu condiția încheierii unui contract de antrepriză cu M.T.S.L.

pentru o construcție edificată pe teren, contract care nu s-a mai încheiat. În

raport de aceste elemente, judecătorul a apreciat că, fiind vorba despre un

contract de vânzare cumpărare sub condiție, referitoare la termenul de

încheiere, nu mai devreme de 30 aprilie 2005 și cu încheierea unui contract de

antrepriză cu societatea amintită anterior, aspect nedovedit, nu se poate

reține neîndeplinirea culpabilă a obligației pârâtei de a se prezenta la

notarul public pentru perfectarea contractului. Se mai reține că pârâta și-a

exprimat intenția de a încheia acest contract, fiind deci de acord să-și

execute obligația. Instanța a înlăturat susținerile reclamantei referitoare la

imposibilitatea vânzării terenului ca urmare a existenței unor sarcini, precum

și cea referitoare la refuzul pârâtei de a încheia contractul solicitând o

renegociere a prețului.

Prin decizia nr. 664 din 13

decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială, se

respinge apelul declarat de reclamată împotriva sentinței primei instanțe.

Pentru a pronunța această

soluție, analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile

formulate și de apărările invocate, curtea de apel reține că apelanta a

solicitat instanței de fond să constate rezilierea antecontractului de vânzare

cumpărare, deși nu exista o clauză contractuală în acest sens; în consecință în

mod corect a reținut instanța de fond că în lipsa clauzei prin care să se

instituie un pact comisoriu de natură a exclude posibilitatea pronunțării

rezilierii fără intervenția instanței, acest capăt de cerere este neîntemeiat.

Instanța de control nu

reține apărarea apelantei cu privire la stabilirea unui termen după care poate

fi încheiat contractul, și sub condiția încheierii contractului de execuție de

lucrări. Din modul de redactare al clauzei contractuale rezultă clar intenția

părților de a încheia contractul doar după data de 30 aprilie 2005. Este

adevărat că părțile au prevăzut posibilitatea încheierii contractului în formă

autentică și înaintea acestei date, dar numai sub condiția încheierii

contractului de antrepriză cu M.T.S.L. Ori, așa cum a reținut și instanța de

fond, apelanta nu a făcut dovada încheierii acestuia contract de antrepriză,

astfel încât nu putea solicita și obține încheierea contractului de vânzare

cumpărare pentru teren anterior datei stabilite în antecontract. De altfel, în

chiar corespondența emisă de apelantă se arată că nu a fost încheiat contractul

de antrepriză până la data de 30 aprilie 2005.

Nu a putut fi reținută nici apărarea

apelantei în sensul că nu a fost posibilă încheierea contractului de antrepriză

ca urmare a atitudinii intimatei. Apelanta invocă o asemenea situație, motivat

de faptul că intimata ar fi încercat o renegociere a prețului contractului de

antrepriză în contra clauzelor ferme din antecontract. Ori, din analiza acestui

act nu rezultă că prin antecontractul de vânzare cumpărare ar fi fost negociate

clauze referitoare la executarea construcției, cu atât mai puțin cu privire la

prețul acestei lucrări. În consecință, aceste susțineri nu pot fi reținute ca

reprezentând o atitudine culpabilă a intimatei în neexecutarea obligației ce îi

revenea potrivit antecontractului. Pe de altă parte, din chiar actul depus de apelantă

în calea de atac nu rezultă că intimata ar fi solicitat renegocierea

contractului de antrepriză, în adresă fiind menționat că intimata este de acord

în principiu cu renegocierea acestuia, așteptând modificările dorite de

apelantă.

Curtea de apel mai reține

totodată că în lipsa dovedirii încheierii contractului de antrepriză, intimata

nu avea obligația de a se prezenta la notar pentru perfectarea actului autentic

anterior datei de 30 aprilie 2005, iar ulterior acestei date intimata și-a

exprimat disponibilitatea pentru încheierea contractului, cea care a refuzat

fiind apelanta.

De asemenea, se mai reține

că intimata a făcut dovada faptului că terenul ca urma a fi vândut era liber de

sarcini, neavând relevantă momentul în care a fost emis certificatul de sarcini

în acest sens, câtă vreme la momentul în care, potrivit clauzelor

antecontractului, contractul de vânzare cumpărare putea fi încheiat, terenul

figura liber de sarcini. În ce privește parcele adiacente pentru care trebuiau

intabulate servituțile de trecere auto și pietonală, curtea mai reține că

acestea nu au făcut obiectul de negociere și reglementare în antecontract,

aceasta referindu-se strict la suprafața de teren ce urma a fi vândută.

Curtea de apel nu reține

susținerea apelantei cu privire la aplicabilitatea în speță a dispozițiilor

ari. 67 C. com., ca urmare a faptului că acest articol reglementează rezilierea

de plin drept a contractului de vânzare cumpărare comercială; ori, actul

încheiat este un antecontract de vânzare cumpărare, contract nenumit, fără o

reglementare expresă, motiv pentru care se supune regulilor generale ce

reglementează materia contractelor, iar nu regulilor derogatorii, speciale ce

reglementează un contract numit în consecință, curtea apreciază că nu sunt

incidente în cauză dispozițiile art. 67 C. com.

În ce privește celelalte

capete de cerere, privind pretenții financiare, curtea de apel a constatat că

în măsura în care primul capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat, nici

aceste capete de cerere, strâns legate de primul nu pot fi admise, soluția

instanței de fond fiind legală și temeinică și sub acest aspect.

În ce privește cheltuielile

de judecată, curtea de apel reține că intimata a solicitat obligarea apelantei

la asemenea cheltuieli, fără însă a depune la dosar factura fiscală și chitanța

de plată a onorariului de avocat, și fără a face dovada unor alte cheltuieli în

cauză.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamanta invocând motivele prevăzută  de art. 304 pct. 8 și 9

C. proc. civ. și solicitând admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Intimata a depus întâmpinare

și a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând decizia

prin prisma criticilor formulate și răspunzând printr-un considerent comun

celor două motive de recurs, va respinge recursul pentru următoarele

considerente:

Așa cum a formulat și a

susținut prin cererea de chemare în judecată rezultă că reclamanta a înțeles să

invoce o reziliere de drept (a solicitat constatarea rezilierii iar nu ca

instanța să pronunțe rezilierea). Ori, acțiunea în rezoluțiunea / rezilierea

judiciarăa antecontractului nu putea fi admisă atât timp cât promitentul

vânzător și-a manifestat expres disponibilitatea de a executa obligația iar

promitentul - cumpărător, reclamant în cauză, a refuzat încheierea

contractului.

Rezoluțiunea / rezilierea

unui contract nu se pronunță dacă partea execută sau se arată gata a executa

obligațiile sale pe parcursul procesului.

Reclamanta a refuzat

încheierea contractului, fapt consemnat chiar în cadrul interogatoriului luat

în fata primei instanțe.

Prin urmare, termenul de 30

aprilie 2005 nu era termen limită pentru încheierea contractului de vânzare - cumpărare.

Reclamanta a refuzat încheierea contractului pentru că s-ar fi depășit acest

termen, considerat de aceasta drept esențial.

Înainte de proces și în

timpul procesului intimata si-a arătat disponibilitatea de a onora obligația de

a încheia contractul de vânzare - cumpărare. Intimata a dovedit că terenul este

liber de orice sarcini neezitând impedimente legale la încheierea contractului

în formă autentică.

În realitate, singura

vinovată de neîncheierea contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică

este recurenta - reclamantă, care a refuzat în mod expres propunerea intimatei

de a încheia acest contract până la cel mai târziu 26 iunie 2005, avansată în

cadrul discuțiilor consemnate în procesul - verbal încheiat la data de 26 mai 2005.

Recurenta - reclamantă a

refuzat încheierea contractului pe motiv că acesta trebuia încheiat înainte de

30 aprilie 2005. Refuzul recurentei - reclamante de a încheia contractul a fost

consemnat în procesul - verbal din data de 26 mai 2005 cât și în declarația autentificată

sub nr. 2329/27 iunie 2005.

Înalta Curte mai reține că

nu se putea pronunța o hotărâre prin care să se constate reziliere

antecontractului de vânzare - cumpărare pentru simplul motiv că în acest

antecontract nu exista un pact comisoriu care să dea dreptul unei rezilieri de

drept.

În cuprinsul cererii de

chemare în judecată, reclamanta a arătat că cererea este întemeiată pe art. 67 alin.

(l) C. com., care consacră o rezoluțiune de drept specială în materia

contractului de vânzare - cumpărare comercială.

În mod corect au reținut

instantele de fond și de apel că textul invocat, art. 67 alin. (l) C. com., nu

este aplicabil raportului de drept dedus judecății.

Obiectul judecății îl

formează un antecontract de vânzare - cumpărare. art. 67 alin. (l) C. com.,

invocat de recurenta - reclamantă, care prevede un caz de rezoluțiune de drept,

se află plasat în codul comercial în capitolul destinat contractului de vânzare

- cumpărare (despre vânzare) - contract numit și special.

Regulile speciale prevăzute pentru

un contract numit nu sunt aplicabile contractelor nenumite. Acestora din urmă

le sunt aplicabile regulile generale prevăzute pentru obligații, iar nu

regulile speciale prevăzute pentru anume contracte.

Ori, antecontractul de

vânzare - cumpărare este un contract nenumit, nu este supus regulilor speciale

edictate pentru contractul de vânzare - cumpărare ci este supus regulilor

generale în materie de obligații. Dispoziția specială prevăzută de art. 67 alin.

(1) C. com., este aplicabilă numai unui contract de vânzare - cumpărare iar nu

și în cazul unui antecontract.

Reclamanta recurentă

avansează o teză juridică care încalcă regulile de interpretare și aplicare a

legii, deoarece reclamă în mod greșit aplicarea unei norme speciale în

completarea celor generale. În realitate, este acceptat faptul că normele

generale nu se completează cu cele speciale.

Textul de la art. 67 alin.

(1) C. com., se referă în mod evident la un contract de vânzare-cumpărare

deoarece vorbește despre predarea lucrului (obligație specifică contractului de

vânzare-cumpărare iar nu unei promisiuni de vânzare).

Din toată interpretarea art.

67 C. com., rezultă că acest articol, care impune un caz de reziliere de drept

în cazul vânzării comerciale, se aplică numai în cazul vânzărilor de mărfuri,

iar nu în cazul vânzării unui imobil. De altfel, era de neînchipuit pentru

legiuitorul codului comercial ca un imobil să facă obiectul unei vânzări de

natură comercială. În plus, chiar trimiterea pe care recurenta o face la

cuprinsul art. 1370 C. civ., trădează adevăratul domeniu al regulilor speciale

la care face apel, respectiv vânzarea de bunuri mobile.

În plus, eventuala aplicare

a art. 67 alin. (1) C. com., ar fi exclusă chiar de către regulile cuprinse în

acesta. Pentru a fi aplicabil textul indicat este necesar ca atât prestația cât

și contraprestația, predarea lucrului și plata prețului, să trebuiască a fi

făcute, potrivit contractului, la aceeași dată. Ori de cât ori data prestației

și a contraprestației nu coincid nu s-ar putea ajunge la rezilierea de drept

nestipulată.

Față de cele reținute

rezultă că instanțele de fond și de apel au făcut o corectă interpretare și

aplicare a legii la un act juridic căruia nu i-au schimbat înțelesul lămurit și

vădit neîndoielnic, așa încât, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge

recursul declarat de reclamanta SC S.M. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 664

din 13 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC S.M. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 664 din 13 decembrie

2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 13 februarie 2008.