ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2932/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2932/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Deliberând asupra recursului de
față;
Reclamanta SC M. SA, a solicitat
constatarea rezilierii de drept a contractului de leasing imobiliar cu clauză
irevocabilă de vânzare din 4 mai 2000, încheiat cu pârâta SC N. SRL.
Acțiunea a fost înregistrată la
Tribunalul Constanța sub nr. 5265 din 25 iulie 2003.
Motivându-și acțiunea, reclamanta
arată că a încheiat cu pârâta contractul de leasing imobiliar cu clauză de
vânzare din 4 mai 2000, cu privire la activul R.N.
În art. 11 din contract sunt
prevăzute clauzele de reziliere de plin drept respectiv neplata prețului la
termenele stabilite, neasigurarea activului la o societate de asigurări
autorizată, neexecutarea obligațiilor contractuale privind cheltuielile
existente și funcționale. Se susține că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile.
Tribunalul Constanța, prin sentința
civilă nr. 7662 din 21 octombrie 2003 a admis acțiunea în constatare, a
constatat reziliat de drept contractul de leasing imobiliar cu clauză
irevocabilă de vânzare din 4 mai 2000.
Pentru a pronunța această sentință
instanța de fond a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute
de art. 11.1 din contractul părților și nu și-a făcut nici o apărare.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel pârâta SC N. SRL Constanța, susținând că a fost interpretat
greșit art. 11.1 din contract ca reprezentând o clauză de reziliere de plin
drept când în realitate voința comună a părților a fost de a supune
intervenției instanței soluționarea rezilierii pentru neexecutarea
contractului.
Se mai arată că rezilierea
contractului era condiționată de neîndeplinirea cumulativă a celor cinci
condiții prevăzute de art. 11.1 din contract.
Și nerespectarea art. 118 alin. (3)
și a art. 129 alin. (1)-(5) C. proc. civ., sunt invocate ca motive de
nelegalitate.
Curtea de Apel Constanța, cu
majoritate, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința și a respins
acțiunea ca nefondată.
S-a reținut că în contract nu este
menționat un pact comisoriu de gradul IV ci era necesară intervenția instanței
în analizarea neîndeplinirii obligațiilor; aceste obligații nu au fost
precizate; plățile au fost făcute integral; art. 11 din contract are 8
paragrafe iar pct. 1 al acestui articol nu este un pact comisoriu de gradul IV
ci de gradul III, cu intervenția instanței.
Soluția s-a dat cu opinia separată a
unui judecător în sensul respingerii apelului, cu motivarea că sancțiunea este
tot rezilierea de drept a contractului și pentru pactul comisoriu de gradul III
dar intervenția instanței privește doar analizarea împrejurărilor de fapt și nu
aprecierea cu privire la gradul de îndeplinire a obligațiilor, care să
justifice rezilierea, iar reclamanta a optat pentru reziliere.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs reclamanta invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.
civ.
Se susține că au fost greșit
interpretate dispozițiile art. 11.1 din contract și că obligațiile prevăzute de
art. 11 nu au fost îndeplinite, respectiv rata de leasing pe anul 2003; se
impunea actualizarea, iar impozitele și penalitățile au fost achitate în
februarie 2004, în timpul procesului.
Recursul este fondat și va fi admis
pentru următoarele considerente:
Contractul încheiat de părți prevede
la art. 11 un pact comisoriu expres de gradul IV menționându-se „fără”
intervenția instanței, pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în capitolul
V, referitoare la plățile datorate.
Reclamanta a solicitat instanței să
se constate rezilierea de plin drept a contractului invocând acest temei, art. 11
din contract; opțiunea reclamantei neputând fi cenzurată de instanță.
Faptul că obligațiile prevăzute de
capitolul V privind plățile nu au fost executate la termen rezultă din
angajamentul administratorului pârâtei care recunoaște că nu a îndeplinit
obligațiile de plată la termen.
Chiar dacă părțile au prevăzut
distinct, în art. 11.1 din contract, că, pentru o parte din obligațiile din art.
5, se va cerere instanței și o analiză a îndeplinirii condițiilor de reziliere,
aflându-se în acest caz în prezența unui pact comisoriu expres de gradul III,
instanța de fond a apreciat corect că nu au fost îndeplinite nici aceste
obligații decât parțial și cu depășirea termenelor, astfel încât opțiunea
reclamantei pentru reziliere este îndreptățită.
Apreciind că instanța de apel a
interpretat greșit art. 11 din contract, urmează a fi admis recursul
reclamantei și se va modifica decizia Curții de Apel Constanța, în sensul că va
fi respins apelul pârâtei menținându-se sentința de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta SC M. SA, împotriva deciziei nr. 234 din 5 iulie 2004 a Curții de
Apel Constanța, secția comercială.
Modifică decizia recurată în sensul
că respinge apelul declarat de pârâta SC N. SRL Constanța, împotriva sentinței nr.
7662/ COM din 21 octombrie 2003, a Tribunalului Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 18 mai 2005.