ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3189/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 15 octombrie 2008, reclamanta SC C. SA a solicitat ca în baza hotărârii ce se va pronunța să fie obligate pârâtele SC V.M.S. SRL și SC V.I. SRL la plata sumei de 141.380 lei echivalentul a 51.014 dolari S.U.A. reprezentând lipsa de folosință a activului Magazie nr. 1 din Portul Vechi, Poarta nr. 2 Constanța pentru perioada 14 octombrie 2005 – 14 octombrie 2008, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea cererii reclamanta a arătat că s-a încheiat la data de 1 februarie 1999 contractul de închiriere nr. 122 pentru activul Magazie nr. 1 din Incinta Port – Poarta nr. 2 în suprafață de 916 mp, valabil până la data de 31 decembrie 1999. La data de 22 martie 1999, aceeași pârâtă a investit Tribunalul Constanța cu acțiunea având ca obiect obligarea SC C. SA să încheie contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de cumpărare pentru activul Magazia 1 Poarta nr. 2 prin novația contractului de închiriere. Prin sentința civilă nr. 980 din 22 iunie 1999 pronunțată în dosarul nr. 790/COM/1999 a fost admisă acțiunea, hotărârea având caracter irevocabil. Ulterior, aceeași pârâtă a investit Tribunalul Constanța cu o acțiune în constatarea dreptului de vânzare a activului, soluția fiind de respingere materializată prin sentința civilă nr. 4154/2005, de asemenea, cu caracter irevocabil.

S-a relevat că, pârâtele ocupă proprietatea societății reclamante fără a deține un titlu, cauzându-se astfel un prejudiciu echivalent cu contravaloarea lipsei de folosință a activului pe ultimii 3 ani, prejudiciul calculat la valoarea chiriei conform contractului de închiriere nr. 122/1999. Pârâtele SC V.M.S. SRL și SC V.I. SRL au formulat întâmpinare cât și cerere reconvențională. Pe cale întâmpinării și-au exprimat poziția procesuală în sensul respingerii acțiunii ca nefondată. Pe cale reconvențională a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 141.380 lei sau echivalentul a 51.014 dolari SUA reprezentând daune interese pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligației stabilite prin sentința civilă nr. 980/1999 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 790/COM/1999 cu compensarea datoriilor reciproce.

Pe cale de excepție, pârâta SC V.I. SRL a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât numai copârâta SC V.M.S. SRL are raporturi juridice cu reclamanta, relativ la ocuparea spațiului. Referitor la cererea reconvențională privind acordarea daunelor interese s-a învederat de SC V.M.S. SRL că reclamanta SC C. SA este cea care nu a pus în executare sentința civilă nr. 980/1999 chiar dacă prin corespondența purtată reclamanta a lăsat impresia că dorește să execute sentința, s-a propus un preț de cumpărare mult mai mare în raport de valoarea reală a bunului. De altfel, chiar reprezentantul legal al reclamantei i-a comunicat pârâtei că nu va fi de acord cu încheierea contractului de leasing chiar dacă există hotărâre în acest sens.

Aceeași pârâtă arată că a demarat și executarea silită materializată prin diverse adrese și procese verbale întocmite de executorul judecătoresc, însă refuzul a fost fără echivoc. În opinia pârâtei, conduita reclamantei o prejudiciază și într-o atare situație este îndreptățită să solicite în temeiul art. 580 3 alin. (2) C. proc. civ., la obligarea reclamantei la plata prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligației de a face, rezultate din titlul executoriu. În opinia aceleiași pârâte, acțiunea reprezintă o continuare a refuzului reclamantei față de executarea sentinței civile și în concluzie s-a solicitat compensarea datoriilor reciproce. În contradovadă a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

În ședința de judecată din 6 mai 2009 reclamanta a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii reconvenționale apreciind că din perspectiva dispozițiilor art. 118 C. proc. civ., aceasta nu are legătură cu acțiunea principală, respectiv nu derivă din același raport juridic. Prin sentința nr. 6970 din 11 noiembrie 2009, Tribunalul Constanța, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC V.I. și în consecință admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC V.I. SRL și în consecință: A respins acțiunea principală introdusă împotriva copârâtei SC V.I. SRL pentru lipsa calității procesuale pasive. A admis acțiunea principală formulată de reclamanta SC C. SA, cu sediul în Constanța, Incinta Port, Dana 54 în contradictoriu cu pârâta SC V.M.S.

SRL cu sediul în Constanța, Incinta Port – Cămin Poarta nr. 2, sc. B, cam.139 în parte și în consecință a obligat pârâta-reconvenientă SC V.M.S. SRL către reclamanta-pârâtă SC C. SA la plata sumei de 51.014 dolari SUA sau echivalentul în lei raportat la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății cu titlu de contravaloare lipsă de folosință. S-a admis cererea reconvențională și în consecință, a obligat pe reclamanta-pârâtă către pârâta-reconvenientă la plata sumei de 51.014 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei raportat la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății cu titlu de daune-interese, și a constatat compensate creanțele reciproce datorate de părți cât și cheltuielile de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, analizând acțiunea principală în raport de cererea reconvențională că polemica judiciară existentă între părți este circumscrisă existenței titlului executoriu materializat prin sentința civilă nr. 980 din 22 iunie 1999 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 790/COM/1999. Potrivit acestei sentințe reclamanta a fost obligată să procedeze la încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare cumpărare pentru activul Magazia nr. 1 – Poarta 2 – Port vechi. Într-adevăr, această sentință nu a fost pusă în executare tocmai datorită faptului că părțile nu au ajuns la un acord relativ la prețul imobilului. Acțiunea principală are temei legal și își găsește sorgintea în dispozițiile art. 998 – art. 999 C. civ., din perspectiva cărora evident că reclamanta este prejudiciată prin folosirea spațiului de către pârâta SC V.M.S.

SRL, fără plata contravalorii unei chirii sau orice altă sumă cu acest titlu. Prejudicierea rezultă pe de o parte din calitatea de comerciant a reclamantei care se află în imposibilitate de a exploata propriul spațiu potrivit destinației sale și implicit neobținerea unui beneficiu care este de esența faptelor de comerț. Pe de altă parte, pârâta SC V.M.S. SRL nu posedă un titlu valabil pentru ocuparea spațiului, care să justifice dreptul de folosință, titlu executoriu exhibat și materializat prin sentința civilă nr. 980/1999 nu poate constitui fapt exonerator de la plata sumei cu titlu de chirie. Atât timp cât aceasta își desfășoară activitatea comercială în spațiul reclamantei, fără a poseda un titlu valabil ea datorează contravaloarea beneficiului nerealizat de locator prin nefolosința spațiului stabilindu-se ca și criteriu de evaluare nivelul chiriei percepute pe perioada anterioară încetării relațiilor contractuale.

Cererea reconvențională întemeiată pe dispozițiile art. 580 3 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., a fost apreciată de tribunal ca având caracter fondat, motivat de faptul că pârâta SC V.M.S. SRL este în posesia unui titlu executoriu având ca obiect o obligație de a face, sentință care nu a fost pusă în executare tocmai datorită poziției ireconciliabile a părților cu privire la mecanismul cerere ofertă. Corespondența purtată între părți demonstrează că reclamanta, celei care incumbă obligația de încheiere a convenției, este în culpă procesuală, atât timp cât se neagă existența unui titlu executoriu, fapt probat și prin demersurile judiciare utilizate de către reclamantă. Însușindu-și criticile formulate de reclamanta SC C. SA Constanța, Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 31 din 19 martie 2010, a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată în sensul respingerii cererii reconvenționale ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că: - așa cum recunosc ambele părți, încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare nu s-a finalizat deoarece părțile nu au ajuns la un acord cu privire la prețul activului, în funcție de care se stabileau și ratele lunare de leasing, nefiind deci în prezența unei fapte ilicite imputabile reclamantei. - între părți nu mai există contract de închiriere din 1 ianuarie 2000, contract care ar fi deschis calea încheierii contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare. - încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare nu transferă dreptul de proprietate asupra activului în discuție, aceasta având loc numai după încheierea contractului de vânzare cumpărare, și nici nu-l exonerează pe utilizator de plata folosinței bunului.

Încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare naște în sarcina pârâtei obligația de a plăti lunar rata de leasing pentru folosința activului, deci nu se poate susține că o dată cu îndeplinirea de către reclamantă a obligației stabilite prin sentința civilă nr. 980 din 22 iunie 1999 pârâta nu ar mai fi datorat chirie deoarece ar fi dobândit calitatea de proprietar. - prejudiciul pretins trebuia să fie cert, sarcina probei incubându-i pârâtei și aceasta pentru că în situația dată, el nu se confundă cu echivalentul chiriei pretinse de reclamantă. - pârâta nu a probat existența prejudiciului, criteriul cu care a operat instanța de fond pentru determinarea prejudiciului intimatei reconveniente, respectiv „nivelul chiriei rezultat din contractul de închiriere” nefiind corect.

- deși nu deține din anul 2000 un titlu locativ pârâta a folosit continuu activul pentru a-și desfășura activitatea fără a plăti chirie sau rată de leasing motiv pentru care nu se poate reține ca fiind prejudiciată. Împotriva soluției instanței de apel a declarat recurs, în termen și legal timbrat SC V.M.S. SRL, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că s-a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. 580 3 și art. 998 C. proc. civ., motivat de faptul că într-o altă procedură judiciară s-a dispus încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare dreptul său fiind câștigat cu puterea lucrului judecat prin sentința nr. 980 din 22 iunie 1999 prin novația contractului de închiriere.

Consideră recurenta că dreptul său de a obține încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare nu se stinge, sentința civilă mai sus arătată trebuind a fi executată în mod necondiționat de intimată. De asemenea, recurenta susține că practica C.E.D.O. este constantă în sensul că obligațiile stabilite prin hotărâri judecătorești trebuie aduse la îndeplinire fără excepție, statul fiind răspunzător de îndeplinirea obligației astfel stabilite. Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului motivând că fapta ilicită și culpa sa pentru neexecutarea sentinței din 20 iunie 1999 pronunțată în dosarul nr. 790/1999, de obligare la încheierea unui contract de leasing pentru imobilul litigios nu pot fi reținute în sarcina sa.

Recursul este nefondat. După obținerea sentinței nr. 790/1999, recurenta a înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu SC C. SA să se constate că prețul de vânzare a activului în litigiu este de 918.840.000 lei și să se dispună vânzarea acestuia. Prin sentința civilă nr. 4154/ COM din 22 decembrie 2005, rămasă definitivă și irevocabilă, Tribunalul Constanța a respins acțiunea ca nefondată. Instanța supremă a reținut în considerentele deciziei nr. 2936 din 3 octombrie 2007, că „pârâta nu poate fi obligată să vândă activul, deoarece din actele dosarului rezultă că între părți nu mai există contract de închiriere din anul 2000, contract care ar fi deschis calea încheierii contractului de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare-cumpărare”.

Prin urmare, SC C. SA a investit instanța comercială cu acțiunea având ca obiect evacuarea SC V.M.S. SRL din spațiul litigios. Prin sentința civilă nr. 1588 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, în dosarul nr. 5643/118/2008, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului (decizia civilă nr. 140/ COM din 2 noiembrie 2009), s-a admis acțiunea și s-a dispus evacuarea SC V.M.S. SRL din Magazia nr. 1 din Portul Vechi, Poarta nr. 2 – Constanța, pentru lipsă titlu locativ. SC V.M.S. SRL nu a făcut dovada prejudiciului afirmat. Nu poate exista răspundere delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu (pagubă, daună). Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare se cer a fi întrunite anumite condiții, și anume: „să fie cert și să nu fi fost reparat încă”.

Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. În toate cazurile, despăgubirea trebuie stabilită, nu prin apreciere ci în raport cu prejudiciul efectiv suferit de cel păgubit. Or, în speță recurenta SC V.M.S. SRL nu a probat existența și caracterul cert al prejudiciului. Prin urmare, în mod corect instanța de apel a reținut că recurenta SC V.M.S. SRL nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C. civ. Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC V.M.S. SRL Constanța împotriva deciziei nr. 31/ COM din 19 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 octombrie 2010.