ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.10.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3189/2010

HOTĂRÂRE
07.10.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3189/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 15 octombrie 2008, reclamanta SC C. SA a solicitat ca în baza hotărârii ce

se va pronunța să fie obligate pârâtele SC V.M.S. SRL și SC V.I. SRL la plata

sumei de 141.380 lei echivalentul a 51.014 dolari S.U.A. reprezentând lipsa de

folosință a activului Magazie nr. 1 din Portul Vechi, Poarta nr. 2 Constanța

pentru perioada 14 octombrie 2005 – 14 octombrie 2008, cu cheltuieli de

judecată.

În susținerea cererii reclamanta a

arătat că s-a încheiat la data de 1 februarie 1999 contractul de închiriere nr.

122 pentru activul Magazie nr. 1 din Incinta Port – Poarta nr. 2 în suprafață

de 916 mp, valabil până la data de 31 decembrie 1999.

La data de 22 martie 1999, aceeași

pârâtă a investit Tribunalul Constanța cu acțiunea având ca obiect obligarea SC

cumpărare pentru activul Magazia 1 Poarta nr. 2 prin novația contractului de

închiriere.

Prin sentința civilă nr. 980 din 22

iunie 1999 pronunțată în dosarul nr. 790/COM/1999 a fost admisă acțiunea,

hotărârea având caracter irevocabil.

Ulterior, aceeași pârâtă a investit

Tribunalul Constanța cu o acțiune în constatarea dreptului de vânzare a

activului, soluția fiind de respingere materializată prin sentința civilă nr. 4154/2005,

de asemenea, cu caracter irevocabil.

S-a relevat că, pârâtele ocupă

proprietatea societății reclamante fără a deține un titlu, cauzându-se astfel

un prejudiciu echivalent cu contravaloarea lipsei de folosință a activului pe

ultimii 3 ani, prejudiciul calculat la valoarea chiriei conform contractului de

închiriere nr. 122/1999.

Pârâtele SC V.M.S. SRL și SC V.I.

SRL au formulat întâmpinare cât și cerere reconvențională.

Pe cale întâmpinării și-au exprimat

poziția procesuală în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

Pe cale reconvențională a solicitat

obligarea reclamantei la plata sumei de 141.380 lei sau echivalentul a 51.014

dolari SUA reprezentând daune interese pentru acoperirea prejudiciilor cauzate

prin neîndeplinirea obligației stabilite prin sentința civilă nr. 980/1999

pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 790/COM/1999 cu compensarea

datoriilor reciproce.

Pe cale de excepție, pârâta SC V.I.

SRL a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât numai

copârâta SC V.M.S. SRL are raporturi juridice cu reclamanta, relativ la

ocuparea spațiului.

Referitor la cererea reconvențională

privind acordarea daunelor interese s-a învederat de SC V.M.S. SRL că

reclamanta SC C. SA este cea care nu a pus în executare sentința civilă nr. 980/1999

chiar dacă prin corespondența purtată reclamanta a lăsat impresia că dorește să

execute sentința, s-a propus un preț de cumpărare mult mai mare în raport de

valoarea reală a bunului. De altfel, chiar reprezentantul legal al reclamantei

i-a comunicat pârâtei că nu va fi de acord cu încheierea contractului de

leasing chiar dacă există hotărâre în acest sens.

Aceeași pârâtă arată că a demarat și

executarea silită materializată prin diverse adrese și procese verbale

întocmite de executorul judecătoresc, însă refuzul a fost fără echivoc.

În opinia pârâtei, conduita

reclamantei o prejudiciază și într-o atare situație este îndreptățită să

solicite în temeiul art. 580

3

alin. (2) C. proc. civ., la obligarea

reclamantei la plata prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligației de a

face, rezultate din titlul executoriu.

În opinia aceleiași pârâte, acțiunea

reprezintă o continuare a refuzului reclamantei față de executarea sentinței

civile și în concluzie s-a solicitat compensarea datoriilor reciproce.

În contradovadă a solicitat

administrarea probei cu înscrisuri.

În ședința de judecată din 6 mai

2009 reclamanta a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii

reconvenționale apreciind că din perspectiva dispozițiilor art. 118 C. proc.

civ., aceasta nu are legătură cu acțiunea principală, respectiv nu derivă din

același raport juridic.

Prin sentința nr. 6970 din 11

noiembrie 2009, Tribunalul Constanța, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC V.I.

și în consecință admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

SC V.I. SRL și în consecință:

A respins acțiunea principală

introdusă împotriva copârâtei SC V.I. SRL pentru lipsa calității procesuale

pasive.

A admis acțiunea principală

formulată de reclamanta SC C. SA, cu sediul în Constanța, Incinta Port, Dana 54

în contradictoriu cu pârâta SC V.M.S. SRL cu sediul în Constanța, Incinta Port

– Cămin Poarta nr. 2, sc. B, cam.139 în parte și în consecință a obligat

pârâta-reconvenientă SC V.M.S. SRL către reclamanta-pârâtă SC C. SA la plata

sumei de 51.014 dolari SUA sau echivalentul în lei raportat la cursul B.N.R.

din ziua efectuării plății cu titlu de contravaloare lipsă de folosință.

S-a admis cererea reconvențională și

în consecință, a obligat pe reclamanta-pârâtă către pârâta-reconvenientă la

plata sumei de 51.014 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei raportat la cursul

B.N.R. din ziua efectuării plății cu titlu de daune-interese, și a constatat

compensate creanțele reciproce datorate de părți cât și cheltuielile de

judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de fond a reținut, analizând acțiunea principală în raport de cererea

reconvențională că polemica judiciară existentă între părți este circumscrisă

existenței titlului executoriu materializat prin sentința civilă nr. 980 din 22

iunie 1999 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 790/COM/1999.

Potrivit acestei sentințe reclamanta

a fost obligată să procedeze la încheierea contractului de leasing imobiliar cu

clauză irevocabilă de vânzare cumpărare pentru activul Magazia nr. 1 – Poarta 2

– Port vechi.

Într-adevăr, această sentință nu a

fost pusă în executare tocmai datorită faptului că părțile nu au ajuns la un

acord relativ la prețul imobilului.

Acțiunea principală are temei legal

și își găsește sorgintea în dispozițiile art. 998art. 999 C. civ., din

perspectiva cărora evident că reclamanta este prejudiciată prin folosirea

spațiului de către pârâta SC V.M.S. SRL, fără plata contravalorii unei chirii

sau orice altă sumă cu acest titlu.

Prejudicierea rezultă pe de o parte

din calitatea de comerciant a reclamantei care se află în imposibilitate de a

exploata propriul spațiu potrivit destinației sale și implicit neobținerea unui

beneficiu care este de esența faptelor de comerț. Pe de altă parte, pârâta SC V.M.S.

SRL nu posedă un titlu valabil pentru ocuparea spațiului, care să justifice

dreptul de folosință, titlu executoriu exhibat și materializat prin sentința

civilă nr. 980/1999 nu poate constitui fapt exonerator de la plata sumei cu

titlu de chirie.

Atât timp cât aceasta își desfășoară

activitatea comercială în spațiul reclamantei, fără a poseda un titlu valabil

ea datorează contravaloarea beneficiului nerealizat de locator prin nefolosința

spațiului stabilindu-se ca și criteriu de evaluare nivelul chiriei percepute pe

perioada anterioară încetării relațiilor contractuale.

Cererea reconvențională întemeiată

pe dispozițiile art. 580

3

alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., a

fost apreciată de tribunal ca având caracter fondat, motivat de faptul că

pârâta SC V.M.S. SRL este în posesia unui titlu executoriu având ca obiect o

obligație de a face, sentință care nu a fost pusă în executare tocmai datorită

poziției ireconciliabile a părților cu privire la mecanismul cerere ofertă.

Corespondența purtată între părți

demonstrează că reclamanta, celei care incumbă obligația de încheiere a

convenției, este în culpă procesuală, atât timp cât se neagă existența unui

titlu executoriu, fapt probat și prin demersurile judiciare utilizate de către

reclamantă.

Însușindu-și criticile formulate de

reclamanta SC C. SA Constanța, Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 31

din 19 martie 2010, a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată în

sensul respingerii cererii reconvenționale ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că:

- așa cum recunosc ambele părți,

încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de

vânzare-cumpărare nu s-a finalizat deoarece părțile nu au ajuns la un acord cu

privire la prețul activului, în funcție de care se stabileau și ratele lunare

de leasing, nefiind deci în prezența unei fapte ilicite imputabile reclamantei.

- între părți nu mai există contract

de închiriere din 1 ianuarie 2000, contract care ar fi deschis calea încheierii

contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare.

- încheierea contractului de leasing

imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare nu transferă dreptul de

proprietate asupra activului în discuție, aceasta având loc numai după

încheierea contractului de vânzare cumpărare, și nici nu-l exonerează pe

utilizator de plata folosinței bunului.

Încheierea contractului de leasing

imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare naște în sarcina pârâtei

obligația de a plăti lunar rata de leasing pentru folosința activului, deci nu

se poate susține că o dată cu îndeplinirea de către reclamantă a obligației stabilite

prin sentința civilă nr. 980 din 22 iunie 1999 pârâta nu ar mai fi datorat

chirie deoarece ar fi dobândit calitatea de proprietar.

- prejudiciul pretins trebuia să fie

cert, sarcina probei incubându-i pârâtei și aceasta pentru că în situația dată,

el nu se confundă cu echivalentul chiriei pretinse de reclamantă.

- pârâta nu a probat existența

prejudiciului, criteriul cu care a operat instanța de fond pentru determinarea

prejudiciului intimatei reconveniente, respectiv „nivelul chiriei rezultat din

contractul de închiriere” nefiind corect.

- deși nu deține din anul 2000 un

titlu locativ pârâta a folosit continuu activul pentru a-și desfășura

activitatea fără a plăti chirie sau rată de leasing motiv pentru care nu se

poate reține ca fiind prejudiciată.

Împotriva soluției instanței de apel

a declarat recurs, în termen și legal timbrat SC V.M.S. SRL, criticile vizând

aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Se susține că s-a făcut o

interpretare eronată a dispozițiilor art. 580

3

și art. 998 C. proc.

civ., motivat de faptul că într-o altă procedură judiciară s-a dispus

încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de

vânzare-cumpărare dreptul său fiind câștigat cu puterea lucrului judecat prin

sentința nr. 980 din 22 iunie 1999 prin novația contractului de închiriere.

Consideră recurenta că dreptul său

de a obține încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă

de vânzare-cumpărare nu se stinge, sentința civilă mai sus arătată trebuind a

fi executată în mod necondiționat de intimată.

De asemenea, recurenta susține că

practica C.E.D.O. este constantă în sensul că obligațiile stabilite prin

hotărâri judecătorești trebuie aduse la îndeplinire fără excepție, statul fiind

răspunzător de îndeplinirea obligației astfel stabilite.

Intimata a depus întâmpinare prin

care solicită respingerea recursului motivând că fapta ilicită și culpa sa

pentru neexecutarea sentinței din 20 iunie 1999 pronunțată în dosarul nr. 790/1999,

de obligare la încheierea unui contract de leasing pentru imobilul litigios nu

pot fi reținute în sarcina sa.

Recursul este nefondat.

După obținerea sentinței nr. 790/1999,

recurenta a înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu

SC C. SA să se constate că prețul de vânzare a activului în litigiu este de

918.840.000 lei și să se dispună vânzarea acestuia.

Prin sentința civilă nr. 4154/ COM

din 22 decembrie 2005, rămasă definitivă și irevocabilă, Tribunalul Constanța a

respins acțiunea ca nefondată.

Instanța supremă a reținut în

considerentele deciziei nr. 2936 din 3 octombrie 2007, că „pârâta nu poate fi

obligată să vândă activul, deoarece din actele dosarului rezultă că între părți

nu mai există contract de închiriere din anul 2000, contract care ar fi deschis

calea încheierii contractului de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de

vânzare-cumpărare”.

Prin urmare, SC C. SA a investit

instanța comercială cu acțiunea având ca obiect evacuarea SC V.M.S. SRL din

spațiul litigios.

Prin sentința civilă nr. 1588 din 5

martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, în dosarul nr.

5643/118/2008, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului

(decizia civilă nr. 140/ COM din 2 noiembrie 2009), s-a admis acțiunea și s-a

dispus evacuarea SC V.M.S. SRL din Magazia nr. 1 din Portul Vechi, Poarta nr. 2

– Constanța, pentru lipsă titlu locativ.

SC V.M.S. SRL nu a făcut dovada

prejudiciului afirmat.

Nu poate exista răspundere

delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu (pagubă, daună).

Pentru ca prejudiciul să fie

susceptibil de reparare se cer a fi întrunite anumite condiții, și anume: „să

fie cert și să nu fi fost reparat încă”.

Caracterul cert al prejudiciului

presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința

posibilității de evaluare. În toate cazurile, despăgubirea trebuie stabilită,

nu prin apreciere ci în raport cu prejudiciul efectiv suferit de cel păgubit.

Or, în speță recurenta SC V.M.S. SRL

nu a probat existența și caracterul cert al prejudiciului.

Prin urmare, în mod corect instanța

de apel a reținut că recurenta SC V.M.S. SRL nu a făcut dovada îndeplinirii

cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C.

civ.

Față de cele arătate văzând dispozițiile

art. 312 C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de pârâta

SC V.M.S. SRL Constanța împotriva deciziei nr. 31/ COM din 19 martie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială

de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 7 octombrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-05-10
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1779/2011
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: I Obiectul cauzei și hotărârea pronunțată de Tribunalul Constanța ca primă instanță. Reclamanta SC C. SA Constanța, a solicitat prin acțiunea introductivă
ÎCCJ 2003-05-20
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2671/2003
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, SC I.V. SRL Constanța, prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 887/ COM /2000 al Tribunalului Constanța a acționat în judecată pe p
ÎCCJ 2005-02-11
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 880/2005
cerere privind rezilierea contractului de închiriere și ca o consecință, instanța va respinge acțiunea ca nefondată. În contra acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susți
ÎCCJ 2011-01-13
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 107/2011
Ședința publică de la 13 ianuarie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC H.N.F. SA a chemat în judecată pe pârâtele SC T. SA și SC N.P.E. SRL și a investit Tribunalul Constan
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83003)
SC M.I.E. SRL din spațiul comercial situat în Constanța. În motivare reclamanta a arătat că printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă a fost obligată să încheie cu pârâta pentru spațiul comercial susmenționat un contract de leasin
Sursă