ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.05.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2517/2003

HOTĂRÂRE
08.05.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2517/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 6731, la data de 2 noiembrie 2000,

reclamanta SC A.P. SA Deva a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC T.S.

SRL Deva, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună

obligarea pârâtei la plata sumei de 6.802.961 lei, reprezentând contravaloare

servicii aferente perioadei martie 1999 – martie 2000 și a sumei de 4.688.977

lei, reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea pretențiilor deduse

judecății, reclamanta invocă faptul că pârâta nu a achitat contravaloarea

serviciilor prestate de către reclamantă pentru perioada martie 1999 – martie

2000, sumă pentru care reclamanta a calculat și penalități.

Prin sentința nr. 578 din 10 aprilie

2001, Tribunalul Hunedoara, secția comercial și de contencios administrativ, a

respins, ca nefondată, acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță reține că pârâta a refuzat plata facturilor pentru perioada în litigiu

în mod justificat, deoarece, însăși, reclamanta recunoaște că obiectul plății

solicitate include și pierderile din instalația existentă după contorul de

evidență la citirile lunare, ca urmare a unor defecțiuni apărute pe instalația

de după apometru, defecțiuni aduse la cunoștința conducerii reclamantei de către

pârâtă, fără, însă, a fi remediate.

De asemenea, prima instanță mai

reține că pârâta nu are acces la conducta principală, alimentându-se cu apă

menajeră de la societățile învecinate încă din anul 1999.

Împotriva hotărârii primei instanțe

a declarat apel reclamanta SC A.P. SA Deva, invocând faptul că defecțiunea în

instalații este la ieșirea apei din apometru și, deci, remedierea acesteia era

în sarcina pârâtei, în baza contractului nr. 284, încheiat între părți la data

de 12 februarie 1999.

Apelul reclamantei a fost respins,

ca nefondat, prin decizia nr. 764 din 19 octombrie 2001 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel reține că reclamanta nu a putut dovedi că și-a îndeplinit obligația de a

citi apometrul în prezența pârâtei și aceea de a întocmi procesul-verbal din

care să rezulte indexul nou și cel vechi al consumului de apă.

Totodată, instanța de apel reține că,

în mod corect, prima instanță a apreciat asupra excepției de neexecutare a contractului

de către reclamantă și, pe cale de consecință, respingând acțiunea acesteia din

urmă.

Împotriva hotărârii pronunțate în

apel a declarat recurs reclamanta, SC A.P. SA Deva, întemeiat pe motivele

prevăzute de art. 304 pct. 9 și 11 C. proc. civ.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, din actele dosarului, se

constată că, însăși, reclamanta recunoaște includerea în cantitatea de apă,

facturată și refuzată la plată de către pârâtă, a pierderilor înregistrate ca urmare

a defecțiunilor existente la instalația de după apometru, defecțiuni despre

care reclamanta avea cunoștință, însă, asupra cărora nu a luat măsurile de

remediere ce-i reveneau, așa după cum rezultă din actele anexate la dosarul de

la fond.

Prin urmare și în considerarea

întregului material probator, instanța de recurs apreciază, ca legale și

temeinice, hotărârile pronunțate de instanța de apel și de prima instanță,

astfel că nu pot fi primite criticile aduse în recurs de către reclamantă,

acestea neavând suport legal, probele administrate constatându-se a fi corect

apreciate de către ambele instanțe.

În consecință, instanța de recurs, pentru

considerentele ce preced, va dispune în sensul respingerii acestuia ca

nefondat.

Așa fiind, Curtea

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.P. SA Deva împotriva

deciziei nr. 764 din 19 octombrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 8 mai 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2001-06-01
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3816/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 83 din 17 ianuarie 2001 Tribunalul Hunedoara, secția comercială, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Deva și
ÎCCJ 2009-05-21
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1530/2009
Asupra recursului de față ; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele : Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 430/CA din 29 ianuarie 2008 a admis în parte acțiune
ÎCCJ 2009-10-21
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2523/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin s entința nr. 870/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara s-a admis ca fondată acțiunea introdusă de reclamanta SC E.N.E.L. E. BANAT SA Timișoara,
ÎCCJ 2004-03-25
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1180/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 66/CA din 12 ianuarie 2001 a Tribunalului Hunedoara, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta R.A.P. Valea Jiului-Petroșani, împotriva
ÎCCJ 2006-11-30
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3890/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2124/ S din 7 decembrie 2004, a admis acțiunea precizată for
Sursă