ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2517/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 6731, la data de 2 noiembrie 2000, reclamanta SC A.P. SA Deva a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC T.S. SRL Deva, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6.802.961 lei, reprezentând contravaloare servicii aferente perioadei martie 1999 – martie 2000 și a sumei de 4.688.977 lei, reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată. În susținerea pretențiilor deduse judecății, reclamanta invocă faptul că pârâta nu a achitat contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă pentru perioada martie 1999 – martie 2000, sumă pentru care reclamanta a calculat și penalități.

Prin sentința nr. 578 din 10 aprilie 2001, Tribunalul Hunedoara, secția comercial și de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea. Pentru a hotărî astfel, prima instanță reține că pârâta a refuzat plata facturilor pentru perioada în litigiu în mod justificat, deoarece, însăși, reclamanta recunoaște că obiectul plății solicitate include și pierderile din instalația existentă după contorul de evidență la citirile lunare, ca urmare a unor defecțiuni apărute pe instalația de după apometru, defecțiuni aduse la cunoștința conducerii reclamantei de către pârâtă, fără, însă, a fi remediate. De asemenea, prima instanță mai reține că pârâta nu are acces la conducta principală, alimentându-se cu apă menajeră de la societățile învecinate încă din anul 1999. Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel reclamanta SC A.P.

SA Deva, invocând faptul că defecțiunea în instalații este la ieșirea apei din apometru și, deci, remedierea acesteia era în sarcina pârâtei, în baza contractului nr. 284, încheiat între părți la data de 12 februarie 1999. Apelul reclamantei a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 764 din 19 octombrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reține că reclamanta nu a putut dovedi că și-a îndeplinit obligația de a citi apometrul în prezența pârâtei și aceea de a întocmi procesul-verbal din care să rezulte indexul nou și cel vechi al consumului de apă. Totodată, instanța de apel reține că, în mod corect, prima instanță a apreciat asupra excepției de neexecutare a contractului de către reclamantă și, pe cale de consecință, respingând acțiunea acesteia din urmă.

Împotriva hotărârii pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta, SC A.P. SA Deva, întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 11 C. proc. civ. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Astfel, din actele dosarului, se constată că, însăși, reclamanta recunoaște includerea în cantitatea de apă, facturată și refuzată la plată de către pârâtă, a pierderilor înregistrate ca urmare a defecțiunilor existente la instalația de după apometru, defecțiuni despre care reclamanta avea cunoștință, însă, asupra cărora nu a luat măsurile de remediere ce-i reveneau, așa după cum rezultă din actele anexate la dosarul de la fond.

Prin urmare și în considerarea întregului material probator, instanța de recurs apreciază, ca legale și temeinice, hotărârile pronunțate de instanța de apel și de prima instanță, astfel că nu pot fi primite criticile aduse în recurs de către reclamantă, acestea neavând suport legal, probele administrate constatându-se a fi corect apreciate de către ambele instanțe. În consecință, instanța de recurs, pentru considerentele ce preced, va dispune în sensul respingerii acestuia ca nefondat. Așa fiind, Curtea

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.P. SA Deva împotriva deciziei nr. 764 din 19 octombrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 8 mai 2003.