ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3283/2004

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea introdusă la 22 noiembrie 2001 la

Judecătoria Alba Iulia, reclamantele R.E. și R.D. au chemat în judecată pârâta E.B.

S.A., sucursala Alba, solicitând obligarea ei la plata sumelor de 577.000 lei

și 25.500 USD, care reprezintă cheltuieli de judecată din dosarele nr. 3961/2998

al Tribunalului Alba, nr. 1257/1999 al Curții de Apel Alba Iulia și 4518/1999

al Curții Supreme de Justiție, asupra cărora instanțele nu s-au pronunțat.

Prin sentința civilă nr. 37 din 9 ianuarie 2002,

Judecătoria Alba Iulia și-a declinat competența de soluționarea a cauzei în

favoarea Tribunalului Alba, reținând că cererea de acordare a cheltuielilor de

judecată este o cerere accesorie acțiunii soluționate în primă instanță de

Tribunalul Alba, căruia îi revine competența de a soluționa prezentul litigiu.

Tribunalul Alba, secția civilă, prin sentința

nr. 118 din 6 martie 2002 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să

plătească reclamantelor suma de 914.000 lei despăgubiri, respingând celelalte

pretenții, ca neîntemeiate.

În motivarea sentinței s-a reținut că sunt

dovedite doar cheltuielile de judecată în sumă de 914.000 lei.

Împotriva sentinței au declarat apel ambele

părți.

Prin decizia civilă nr. 1636 din 13 septembrie 2002,

Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul pârâtei, a modificat sentința

atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamante și a anulat ca

netimbrat recursul declarat de reclamante împotriva aceleiași sentințe.

S-a argumentat că instanțele care au judecat

cauza în fond au respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată pentru

că nu se cuveneau reclamantelor, fiind inexactă susținerea că instanțele au

omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere.

Acțiunea având ca obiect acordarea cheltuielilor

de judecată, introdusă pe cale separată, are ca temei prevederile art. 998 C.

civ., ceea ce impune timbrarea ei la valoarea pretinsă. Neplata taxei de timbru

atrage anularea recursului ca netimbrat și pentru că reclamantele-recurente nu

au plătit taxa de timbru, recursul lor a fost anulat ca netimbrat, conform art.

20 pct. 4 din Legea nr. 146/1997.

Împotriva deciziei au declarat recurs

reclamantele, solicitând admiterea lui, casarea deciziei atacate și trimiterea

cauzei la Curtea de Apel Alba Iulia care să judece apelul și nu recursul, cum

greșit a procedat, fiind nelegală soluția de anulare a recursului ca netimbrat,

întrucât cererea de acordare a cheltuielilor de judecată este scutită de taxă

de timbru conform art. 14 din Legea nr. 146/1997 și art. 12 din normele

metodologice de aplicare a legii privind taxele judiciare de timbru.

Criticile aduse de recurente

deciziei pronunțate în apel sunt întemeiate.

Generate de litigiul soluționat în primă

instanță la tribunal, anume în dosarul nr. 3961/1998 al Tribunalului Alba, prin

sentința civilă nr. 23 din 15 ianuarie 1999, cheltuielile de judecată pretinse

în prezenta cauză au format obiectul pricinii judecate de tribunal ca instanță

de fond, iar calea de atac împotriva sentinței pronunțate în primă instanță de

tribunal este apelul, conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ.

Suma pretinsă fiind peste 200 milioane lei,

sentința nu se include în situațiile de excepție prevăzute de art. 282

1

C. proc. civ., care enunță hotărârile judecătorești date în primă instanță

nesupuse apelului.

Așadar calea de atac împotriva sentinței era

apelul, nu recursul, cum greșit a apreciat curtea de apel, pronunțând decizia

civilă nr. 1636/2002 cu caracter irevocabil, contrar dispozițiilor legale

evocate.

Argumentul invocat în decizia atacată, pentru

susținerea soluției de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de

judecată, acela că instanțele care au soluționat fondul cauzei s-au pronunțat

în sensul că nu se cuvin reclamantelor, este în dezacord cu actele dosarului.

În considerentele sentinței civile nr. 23 din 15

ianuarie 1999 pronunțată de Tribunalul Alba se arată în penultimul aliniat: „pe

aceste considerente instanța urmează a respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă

de față, nu au fost solicitate cheltuieli de judecată și ca atare nu vor fi

acordate”.

Soluția de anulare ca netimbrat a recursului

(apelului) reclamantelor se apreciază ca fiind nelegală.

În art.14 din normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru publicate în M. Of., nr. 380

din 10 august 1999 se prevede că, de asemenea nu se timbrează, printre altele,

cererile accesorii privind cheltuielile de judecată, precum și cererile pentru

exercitarea căilor de atac în astfel de situații.

Mențiunea „accesorii” semnifică caracterul de

accesorialitate al cheltuielilor, derivat dintr-un litigiu soluționat de

instanțele judecătorești și nu faptul că scutirea vizează doar situația în care

cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează concomitent cu

litigiul din care ele provin.

Drept urmare, se va admite recursul reclamantelor,

se va casa decizia atacată și se va trimite cauza aceleiași instanțe pentru

judecarea apelurilor declarate de recurentele-reclamante, cât și de

intimata-pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantele

R.E. și R.D., prin mandatar R.G., împotriva deciziei nr. 1636 din 13 septembrie

2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează și trimite

cauza aceleiași instanțe în vederea judecării apelurilor declarate de

reclamantele R.E. și R.D., prin mandatar R.G. și, respectiv, de pârâta E.B. S.A.,

sucursala Alba Iulia, împotriva sentinței civile nr. 118 din 6 martie 2002 a

Tribunalului Alba, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2004.