ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2976/2006

Asupra recursurilor, din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 565/ C din

24 februarie 2004 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios

administrativ, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC I.T.S.

SA Racoviță, în contradictoriu cu pârâții L.E., L.C.A., S.V. și R.P., pârâții

fiind obligați la plata în solidar a sumei de 861.519.664 lei cu titlu de

daune, cu cheltuieli de judecată în sumă de 31.115.395 lei.

În fundamentarea acestei

soluții instanța de fond a reținut, în esență, că pârâții în calitate de

administratori, nu și-au îndeplinit atribuțiile conferite prin Legea nr. 31/1990

și actele constitutive ale societății reclamante, reclamanta dovedind că sunt

întrunite elementele răspunderii civile delictuale.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel pârâții care au solicitat schimbarea hotărârii atacate în

sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 180/ A din 31 mai

2004, a anulat, ca netimbrat, apelul pârâților, reținând, în esență, că deși

legal citați cu mențiunea timbrării cererii, apelanții nu s-au conformat

acestei obligații legale.

Recursul declarat împotriva

acestei decizii de pârâtul L.E. a fost admis prin decizia nr. 2456 din 8

aprilie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

care a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

În pronunțarea acestei

hotărâri, Înalta Curte a reținut că hotărârea recurată a fost pronunțată în

condițiile în care procedura de citare cu apelantul pârât L.E. era nelegal

îndeplinită.

Urmare a casării, cauza a

fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, sub nr. 40477 din 15 iunie 2005.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 197/ A din 18

noiembrie 2005, a admis apelul pârâtului L.E., a schimbat în parte sentința

atacată în sensul că a stabilit obligația de plată în solidar către reclamantă

la suma de 353.000.000 lei ROL cu titlu de prejudiciu și a cheltuielilor de

judecată la suma de 19.055.000 lei ROL, a menținut celelalte dispoziții ale

sentinței, a obligat societatea reclamantă SC I.T.S. SA Racoviță să plătească

apelantului L.E. suma de 11.026.796 ROL cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri au declarat recurs reclamanta SC I.T.S. SA Racovița și pârâtul L.E.,

criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta – reclamantă își

subsumează criticile motivelor de modificare prevăzute de dispozițiile art. 304.8

și 9 C. proc. civ., precizând că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a

dispozițiilor Legii nr. 31/1990, republicată, cu privire la răspunderea

administratorilor.

Recurentul pârât își

subsumează criticile motivelor prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 9 și 10 și

arată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii prin neexonerarea

pârâților de la plata sumei de 353.000.000 lei ROL, precizând și că instanța nu

a motivat acest aspect.

În cadrul motivelor de

recurs recurentul pârât invocă situații de fapt care, în opinia sa, nu ar fi

fost corect reținute de instanța de apel, că intimata – reclamantă a încercat

să se abată de la cursul judecății prin exercitarea abuzivă a drepturilor sale

și faptul că intimata – reclamantă nu a depus la dosar actele primare de

contabilitate care ar fi susținut nevinovăția pârâților.

În ceea ce privește recursul

reclamantei SC I.T.S. SA Racoviță instanța reține următoarele:

La termenul de judecată din

23 mai 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în vedere

reprezentantului recurentei – reclamante, A.S.C., să complinească neregula

procedurală a nesemnării și neștampilării recursului de către reprezentanții

legali ai societății în condițiile în care delegația avocatului semnatar al cererii

de recurs nu purta ștampila societății reprezentate.

Potrivit art. 161 alin. (1) C.

proc. civ., când instanța constată lipsa capacității de exercițiu al

drepturilor procedurale, sau când reprezentantul părții nu face dovada

calității sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri sub

sancțiunea prevăzută de alineatul 2 al aceluiași articol, a anulării cererii.

Constatând că, la acest

termen, apărătorul recurentei reclamante nu a complinit neregula procedurală a

nesemnării și neștamplării delegației avocațiale de către reprezentanții legali

ai recurentei – reclamante SC I.T.S. SA Racoviță, Înalta Curte va anula cererea

acesteia în temeiul art. 161 alin. (2) C. proc. civ.

recursul pârâtei, Înalta Curte, analizând decizia recurată sub aspectul

criticilor formulate, constată că recursul pârâtului este nefondat pentru

motivele ce se vor arăta.

Deși indică motivul de

modificare prevăzut de art. 304.6 C. proc. civ., recurentul pârât nu indică

ceea ce s-a acordat mai mult decât s-a cerut prin acțiunea introductivă sau ce

s-a acordat și nu s-a solicitat prin cerere, astfel că această critică urmează

a fi respinsă, ca nefiind fundamentată.

Nici criticile întemeiate pe

pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., nu pot fi primite întrucât, din examinarea

hotărârii recurate reiese cu evidență că instanța de apel a motivat măsura obligării

la plată a pârâților, în solidar, pentru suma de 353.000.000 lei ROL, urmare a

aprecierii întregului probatoriu administrat, inclusiv a concluziilor raportului

de expertiză efectuat în cauză.

Se reține, de asemenea, că

instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia

răspunderii asociaților, instanța apreciind inexistența vreunui prejudiciu

suferit de societatea reclamantă, dar reținând cu justețe că suma de

353.000.000 lei nu a fost utilizată în interesul reclamantei.

Celelalte critici vizează

situații de fapt, administrarea de probatorii, aspecte care exced examenul de

legalitate dat fiind faptul că punctul 10 al art. 304 C. proc. civ., a fost

abrogat.

În considerarea celor ce

preced, Înalta Curte va anula cererea de recurs a recurentei reclamante SC I.T.S.

SA Racoviță  conform  art. 161 alin. (2) C. proc. civ. și va respinge recursul

pârâtului L.E., ca nefondat, potrivit art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de recurs

formulată de reclamanta SC I.T.S. SA Racoviță împotriva deciziei nr. 197/ A din

18 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia conform art. 161 alin.

(2) C. proc. civ.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul L.E. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2006.