ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2976/2006

Asupra recursurilor, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 565/ C din 24 februarie 2004 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC I.T.S. SA Racoviță, în contradictoriu cu pârâții L.E., L.C.A., S.V. și R.P., pârâții fiind obligați la plata în solidar a sumei de 861.519.664 lei cu titlu de daune, cu cheltuieli de judecată în sumă de 31.115.395 lei. În fundamentarea acestei soluții instanța de fond a reținut, în esență, că pârâții în calitate de administratori, nu și-au îndeplinit atribuțiile conferite prin Legea nr. 31/1990 și actele constitutive ale societății reclamante, reclamanta dovedind că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții care au solicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 180/ A din 31 mai 2004, a anulat, ca netimbrat, apelul pârâților, reținând, în esență, că deși legal citați cu mențiunea timbrării cererii, apelanții nu s-au conformat acestei obligații legale. Recursul declarat împotriva acestei decizii de pârâtul L.E. a fost admis prin decizia nr. 2456 din 8 aprilie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, care a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În pronunțarea acestei hotărâri, Înalta Curte a reținut că hotărârea recurată a fost pronunțată în condițiile în care procedura de citare cu apelantul pârât L.E. era nelegal îndeplinită. Urmare a casării, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 40477 din 15 iunie 2005. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 197/ A din 18 noiembrie 2005, a admis apelul pârâtului L.E., a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a stabilit obligația de plată în solidar către reclamantă la suma de 353.000.000 lei ROL cu titlu de prejudiciu și a cheltuielilor de judecată la suma de 19.055.000 lei ROL, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței, a obligat societatea reclamantă SC I.T.S.

SA Racoviță să plătească apelantului L.E. suma de 11.026.796 ROL cheltuieli de judecată în apel. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanta SC I.T.S. SA Racovița și pârâtul L.E., criticând-o pentru nelegalitate. Recurenta – reclamantă își subsumează criticile motivelor de modificare prevăzute de dispozițiile art. 304.8 și 9 C. proc. civ., precizând că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor Legii nr. 31/1990, republicată, cu privire la răspunderea administratorilor. Recurentul pârât își subsumează criticile motivelor prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 9 și 10 și arată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii prin neexonerarea pârâților de la plata sumei de 353.000.000 lei ROL, precizând și că instanța nu a motivat acest aspect.

În cadrul motivelor de recurs recurentul pârât invocă situații de fapt care, în opinia sa, nu ar fi fost corect reținute de instanța de apel, că intimata – reclamantă a încercat să se abată de la cursul judecății prin exercitarea abuzivă a drepturilor sale și faptul că intimata – reclamantă nu a depus la dosar actele primare de contabilitate care ar fi susținut nevinovăția pârâților. În ceea ce privește recursul reclamantei SC I.T.S. SA Racoviță instanța reține următoarele: La termenul de judecată din 23 mai 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în vedere reprezentantului recurentei – reclamante, A.S.C., să complinească neregula procedurală a nesemnării și neștampilării recursului de către reprezentanții legali ai societății în condițiile în care delegația avocatului semnatar al cererii de recurs nu purta ștampila societății reprezentate.

Potrivit art. 161 alin. (1) C. proc. civ., când instanța constată lipsa capacității de exercițiu al drepturilor procedurale, sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri sub sancțiunea prevăzută de alineatul 2 al aceluiași articol, a anulării cererii. Constatând că, la acest termen, apărătorul recurentei reclamante nu a complinit neregula procedurală a nesemnării și neștamplării delegației avocațiale de către reprezentanții legali ai recurentei – reclamante SC I.T.S. SA Racoviță, Înalta Curte va anula cererea acesteia în temeiul art. 161 alin. (2) C. proc. civ. 2. În ceea ce privește recursul pârâtei, Înalta Curte, analizând decizia recurată sub aspectul criticilor formulate, constată că recursul pârâtului este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Deși indică motivul de modificare prevăzut de art. 304.6 C. proc. civ., recurentul pârât nu indică ceea ce s-a acordat mai mult decât s-a cerut prin acțiunea introductivă sau ce s-a acordat și nu s-a solicitat prin cerere, astfel că această critică urmează a fi respinsă, ca nefiind fundamentată. Nici criticile întemeiate pe pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., nu pot fi primite întrucât, din examinarea hotărârii recurate reiese cu evidență că instanța de apel a motivat măsura obligării la plată a pârâților, în solidar, pentru suma de 353.000.000 lei ROL, urmare a aprecierii întregului probatoriu administrat, inclusiv a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.

Se reține, de asemenea, că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia răspunderii asociaților, instanța apreciind inexistența vreunui prejudiciu suferit de societatea reclamantă, dar reținând cu justețe că suma de 353.000.000 lei nu a fost utilizată în interesul reclamantei. Celelalte critici vizează situații de fapt, administrarea de probatorii, aspecte care exced examenul de legalitate dat fiind faptul că punctul 10 al art. 304 C. proc. civ., a fost abrogat. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va anula cererea de recurs a recurentei reclamante SC I.T.S. SA Racoviță conform art. 161 alin. (2) C. proc. civ. și va respinge recursul pârâtului L.E., ca nefondat, potrivit art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează cererea de recurs formulată de reclamanta SC I.T.S. SA Racoviță împotriva deciziei nr. 197/ A din 18 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia conform art. 161 alin. (2) C. proc. civ. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul L.E. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2006.