ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 198/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 29 noiembrie 2001, reclamanții

R.E., R.A., R.D. și R.G., acesta din urmă în calitate de mandatar al celorlalți

au chemat în judecată pe pârâta S.C. E. Bank SA, sucursala Alba pentru a fi

obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 143.500 lei și 40.500

dolari S.U.A., ca cerere accesorie derivată dintr-o acțiune principală

soluționată în alte dosare în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești nr.

2683/1999 a Judecătoriei Alba Iulia, nr. 17/A/2000 a Tribunalului Alba, nr.

1134/2000 a Curții de Apel Alba Iulia.

Acțiunea a fost precizată ulterior

prin majorarea sumei pretinse în lei, de la 143.500 lei, la 203.000 lei.

Tribunalul Alba învestit prin

declinarea competenței de la Judecătoria Alba Iulia, a respins cererea prin

sentința civilă nr. 104 din 27 februarie 2002, reținând că nu s-a făcut dovada

în concret a efectuării anumitor cheltuieli, sau a pierderii anumitor venituri

din cauza îndeplinirii actelor procedurale în fața instanțelor de judecată.

Apelul formulat de reclamanți a fost

anulat ca netimbrat prin decizia nr. 77/ A din 25 septembrie 2002, pronunțată

de Curtea de Apel Alba Iulia, reținându-se că apelanții-reclamanți nu au

timbrat cererea de apel nici la data depunerii acesteia, nici până la primul

termen de judecată în apel și au declarat expres că nu înțeleg să timbreze.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel, reclamanții au declarat recurs.

Fără a invoca vreunul din motivele

de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurenții au criticat instanța

susținând că în mod greșit nu a ținut seama de faptul că obiectul acțiunii este

o cerere accesorie derivată din acțiunea principală, soluționată irevocabil,

care este scutită de plata taxei de timbru conform art. 14 și art. 15 lit. p)

din legea nr. 146/1997 și art. 12 din Normele de aplicare a acestei legi.

Recursul este nefondat.

Este cert că, în temeiul art. 274 C.

proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească

cheltuielile de judecată.

Obligația de restituire a acestor

cheltuieli își are sorgintea în culpa procesuală a părții căzută în pretenții.

De regulă, valorificarea pretenției

derivată din acest raport delictual se face în cadrul procesului în care au

fost ocazionate cheltuielile respective.

Partea beneficiară poate solicita

cheltuielile și printr-o acțiune separată, caz în care, cererea sa nu mai are

caracter accesoriu, ci devine principală.

În speță, reclamanții s-au adresat

instanței cu cerere separată, deci principală, pentru plata cheltuielilor de

judecată efectuate în mai multe dosare în care au fost părți în contradictoriu

cu pârâta S.C. E. Bank SA Alba Iulia.

Potrivit prevederilor legale din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și din Normele

metodologice pentru aplicarea legii, aprobate prin O. nr. 760/C/22 aprilie 1999

al Ministerului Justiției sunt scutite de plata taxei de timbru doar cererile

accesorii privind cheltuielile de judecată, nu și cererile separate adresate

instanțelor judecătorești având acest obiect.

Acesta fiind situația, în mod corect

prin decizia criticată, instanța a anulat ca netimbrat apelul reclamanților.

Față de considerentele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de reclamanții R.G., R.E., R.D. și R.A. împotriva deciziei nr. 77 A

din 25 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 ianuarie 2004.