ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5393/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 decembrie 2001 pe rolul Judecătoriei Alba-Iulia, reclamantul R.G. a chemat în judecată pe pârâta E.B. S.A., sucursala Alba, solicitând obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate într-un litigiu anterior dintre părți, în cuantum de 78.000 USD și 4.621.500 lei, cu privire la care instanțele nu se pronunțaseră. In drept au fost invocate dispozițiile art. 274 urm. C. proc. civ. Judecătoria și-a declinat competenta materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba. În fata acestei instanțe s-a depus în copie decizia nr. 4397/5 iulie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

Prin sentința civilă nr. 308 din 18 aprilie 2002, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis în parte cererea, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 4.248.000 lei, cheltuieli de judecată, retinând că cererea este scutită de taxa de timbru. Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți litigante. Prin decizia nr. 107 din 18 decembrie 2002, Curtea de apel Alba Iulia, secția civilă, a anulat ca netimbrat apelul reclamantului și a respins ca nefondat apelul pârâtei. S-a reținut în motivare, cu privire la primul apel, că întrucât contestația formulată de petent împotriva dispoziției instanței de a timbra i-a fost respinsă de organele fiscale, acesta datorează pentru pretențiile ridicate o taxă de timbru la valoare, iar sancțiunea neachitării acesteia este anularea cererii de apel.

Cu privire la apelul pârâtei, s-a motivat că nu există putere de lucru judecat, astfel cum aceasta invocase, iar sumele acordate de instanta de fond au fost dovedite. În contra acestei decizii în termen legal au declarat recurs reclamantul și pârâta. Recurentul-reclamant a invocat incidența în cauză a motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 și 11 C. proc. civ. și a criticat decizia Curții de apel Alba Iulia, care i-a anulat apelul ca netimbrat, susținând că acesta era scutit de taxa de timbru. Recurenta-pârâtă nu a indicat nici unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar a susținut în esență că hotărârea recurată a încălcat autoritatea lucrului judecat, în raport cu hotărârile din litigiul inițial, prin care nu i s-au acordat reclamantului cheltuieli de judecată, ca nefiind dovedite.

Recursul declarat de reclamant este fondat și va fi admis în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cu care modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel cum rezultă din lucrările dosarului, S.C. A.N. SRL Alba Iulia (al cărei patron este reclamantul) în anul 1993 a luat cu împrumut de la banca D.F. (în prezent pârâta E.B.), suma de 40 milioane lei, împrumut garantat cu o ipotecă asupra imobilului proprietatea reclamantului și a fratelui său. Datorită neplății împrumutului s-a declanșat procedura executării silite. Prin decizia nr. 4397/2001 Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul giranților R.A.

și R.G., a casat decizia nr. 218/2001 a Curții de apel Alba Iulia, a admis apelul acelorași părți împotriva încheierii din camera de consiliu din 16 martie 1999 a Tribunalului Alba (care încuviințase executarea silită asupra imobilului) pe care a schimbat-o în tot și a respins cererea de executare silită. Cu ocazia dezbaterii acelui recurs, s-au cerut cheltuieli de judecată, dar instanța a omis să le acorde. Deși s-a formulat cerere de completare a hotărârii potrivit art. 281² C. proc. civ., instanta a respins-o, cu motivarea că decizia sa este irevocabilă iar “petenții au posibilitatea unei acțiuni separate, scutite de taxa de timbru” (încheierea din 4 octombrie 2001, pronunțată de secția comercială a CSJ în dosar nr. 4144/2001).

Urmare a acestei îndrumări, reclamantul a promovat acțiunea de față. Potrivit art. 14 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 760/1999, publicate în M.Of .nr. 380/1999, nu se timbrează cererile accesorii privind cheltuielile de judecată. Ignorând acest text de lege, instanța de apel a anulat ca netimbrat apelul reclamantului, hotărârea sa urmând de aceea să fie casată pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu trimitere pentru judecarea apelului, scutit de taxa de timbru. Cu ocazia judecării vor fi avute în vedere dispozițiile art. 274 și urm, indicate în acțiune, dar și dispozițiile art. 129 C. proc.

civ., cu referire la art. 1169 C. civ. Cu privire la recursul pârâtei, acesta nu este fondat, urmând a fi respins, din analiza deciziei recurate rezultând că nici unul dintre motivele de casare prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ. nu poate fi identificat în speță, instanța reținând în mod întemeiat că nu se poate reține autoritatea lucrului judecat, invocată de pârâta-recurentă pe tot parcursul prezentului proces, față de lipsa triplei identități de părți, obiect și cauză impusă de art. 1201 C.civ. pentru existența autorității lucrului judecat. Pentru considerentele anterior expuse, conform art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantului va fi admis, cu trimiterea cauzei pentru judecare la aceeași instanță, ocazie cu care se vor acorda și cheltuielile de judecată pentru toate fazele acestui litigiu, dacă vor fi dovedite în condițiile dreptului comun al mijloacelor de probă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul reclamantului R.G. declarat împotriva deciziei nr. 107 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta E.B. S.A., sucursala Alba Iulia, împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2003.