ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5393/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5

decembrie 2001 pe rolul Judecătoriei Alba-Iulia, reclamantul R.G. a chemat în

judecată pe pârâta E.B. S.A., sucursala Alba, solicitând obligarea acesteia la

plata cheltuielilor de judecată efectuate într-un litigiu anterior dintre

părți, în cuantum de 78.000 USD și 4.621.500 lei, cu privire la care instanțele

nu se pronunțaseră.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 274 urm. C. proc. civ.

Judecătoria și-a declinat competenta materială de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Alba.

În fata acestei instanțe

s-a depus în copie decizia nr. 4397/5 iulie 2001 a Curții Supreme de Justiție,

secția comercială.

Prin sentința civilă nr. 308

din 18 aprilie 2002, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis în parte cererea,

a obligat pe pârâtă la plata sumei de 4.248.000 lei, cheltuieli de judecată,

retinând că cererea este scutită de taxa de timbru.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel ambele părți litigante. Prin decizia nr. 107 din 18

decembrie 2002, Curtea de apel Alba Iulia, secția civilă,  a anulat ca

netimbrat apelul reclamantului și a respins ca nefondat apelul pârâtei. S-a

reținut în motivare, cu privire la primul apel, că întrucât contestația

formulată de petent împotriva dispoziției instanței de a timbra i-a fost respinsă

de organele fiscale, acesta datorează pentru pretențiile ridicate o taxă de

timbru la valoare, iar sancțiunea neachitării acesteia este anularea cererii de

apel. Cu privire la apelul pârâtei, s-a motivat că nu există putere de lucru

judecat, astfel cum aceasta invocase, iar sumele acordate de instanta de fond

au fost dovedite.

În contra acestei decizii

în termen legal au declarat recurs reclamantul și pârâta.

Recurentul-reclamant a

invocat incidența în cauză a motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8,

9, 10 și 11 C. proc. civ. și a criticat decizia Curții de apel Alba Iulia, care

i-a anulat apelul ca netimbrat, susținând că acesta era scutit de taxa de

timbru.

Recurenta-pârâtă nu a

indicat nici unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

dar a susținut în esență că hotărârea recurată a încălcat autoritatea lucrului

judecat, în raport cu hotărârile din litigiul inițial, prin care nu i s-au

acordat reclamantului cheltuieli de judecată, ca nefiind dovedite.

Recursul declarat de

reclamant este fondat și va fi admis în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

potrivit cu care modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când

hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Astfel cum rezultă din

lucrările dosarului, S.C. A.N. SRL Alba Iulia (al cărei patron este

reclamantul) în anul 1993 a luat cu împrumut de la banca D.F. (în prezent

pârâta E.B.), suma de 40 milioane lei, împrumut garantat cu o ipotecă asupra

imobilului proprietatea reclamantului și a fratelui său. Datorită neplății

împrumutului s-a declanșat procedura executării silite. Prin decizia nr. 4397/2001

Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul giranților R.A.

și R.G., a casat decizia nr. 218/2001 a Curții de apel Alba Iulia, a admis

apelul acelorași părți împotriva încheierii din camera de consiliu din 16

martie 1999 a Tribunalului Alba (care încuviințase executarea silită asupra

imobilului) pe care a schimbat-o în tot și a respins cererea de executare

silită. Cu ocazia dezbaterii acelui recurs, s-au cerut cheltuieli de judecată,

dar instanța a omis să le acorde. Deși s-a formulat cerere de completare a

hotărârii potrivit art. 281² C. proc. civ., instanta a respins-o, cu

motivarea că decizia sa este irevocabilă iar “petenții au posibilitatea unei

acțiuni separate, scutite de taxa de timbru” (încheierea din 4 octombrie 2001,

pronunțată de secția comercială a CSJ în dosar nr. 4144/2001). Urmare a acestei

îndrumări, reclamantul a promovat acțiunea de față.

Potrivit art. 14 din

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul

ministrului justiției nr. 760/1999, publicate în M.Of .nr. 380/1999, nu se

timbrează cererile accesorii privind cheltuielile de judecată. Ignorând acest

text de lege, instanța de apel a anulat ca netimbrat apelul reclamantului,

hotărârea sa urmând de aceea să fie casată pentru motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu trimitere pentru judecarea

apelului, scutit de taxa de timbru. Cu ocazia judecării vor fi avute în vedere

dispozițiile art. 274 și urm, indicate în acțiune, dar și dispozițiile art. 129

C. proc. civ., cu referire la art. 1169 C. civ.

Cu privire la recursul pârâtei,

acesta nu este fondat, urmând a fi respins, din analiza deciziei recurate

rezultând că nici unul dintre motivele de casare prevăzute limitativ de art. 304

C. proc. civ. nu poate fi identificat în speță, instanța reținând în mod

întemeiat că nu se poate reține autoritatea lucrului judecat, invocată de

pârâta-recurentă pe tot parcursul prezentului proces, față de lipsa triplei

identități de părți, obiect și cauză  impusă de art. 1201 C.civ. pentru

existența autorității  lucrului judecat.

Pentru considerentele

anterior expuse, conform art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantului va fi

admis, cu trimiterea cauzei pentru judecare la aceeași instanță, ocazie cu care

se vor acorda și cheltuielile de judecată pentru toate fazele acestui litigiu,

dacă vor fi dovedite în condițiile dreptului comun al mijloacelor de probă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul reclamantului R.G. declarat

împotriva deciziei nr. 107 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba, secția civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta

E.B. S.A., sucursala Alba Iulia, împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2003.