ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 820/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 6956/2001, reclamanta S.C. A. Iași a chemat în judecată pârâta S.C. F.F. SRL Simeria solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 11.051.860 lei reprezentând contravaloare marfă și 4.101.710 lei daune interese cu 1.287.286 lei cheltuieli de judecată. Reclamanta a susținut în motivarea acțiunii că a livrat pârâtei medicamente, pe care aceasta nu le-a achitat la termenul stipulat în facturi, astfel că datorează și daune interese, pentru neplata prețului la scadență. Prin sentința nr. 270 din 13 februarie 2001, Tribunalul Hunedoara a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și pe cale de consecință a obligat pârâta la plata sumei de 9.760.711 lei reprezentând contravaloare marfă și la 4.101.710 lei daune interese, cu 1.287.286 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea soluției, instanța a reținut că în baza comenzilor urmate de executare, reclamanta a livrat pârâtei medicamente în valoare de 11.051.860 lei, potrivit facturilor aflate la dosar, acceptate la plată de pârâtă dar nedecontate din lipsă disponibil în cont, cum recunoaște pârâta, prin întâmpinare. După notificarea pârâtei și promovarea acțiunii, reclamanta a încasat suma de 1.291.149 lei din prețul unei facturi. Constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1073 C. civ. și art. 43 C. com., instanța a admis în parte acțiunea reclamantei și potrivit art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâta și la cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 618/A din 6 iulie 2001, a anulat apelul, ca netimbrat. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că deși i-au fost acordate două termene și a fost legal citată cu mențiunea timbrării, pârâta nu a achitat suma de 576.296 lei taxă judiciară de timbru și 30.000 lei timbru judiciar, astfel că s-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 modificată și a art. 9 din O.G. nr. 32/1995. Cu petiția înregistrată la data de 3 august 2001, pârâta S.C. F.F. SRL a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și art. 303 C. proc. civ.

Criticile formulate de recurentă vizează nelegalitatea și netemeinicia deciziei atacate sub următoarele aspecte: - instanța de apel nu a reținut că pârâta a achitat suma de 1.860.711 lei, acceptată de reclamantă și ca atare, obligația de plată s-a redus la 7.900.000 lei, recunoscută ca datorată de pârâtă; - în ceea ce privește suma de 4.101.710 lei, pretinsă și acordată cu titlu de daune interese, pârâta critică hotărârea instanței de apel, arătând că în lipsa unei convenții care să stipuleze plata de daune, acestea nu pot fi solicitate decât cel mult de la data introducerii cererii de chemare în judecată, ori în speță s-au solicitat de la scadența facturii. De asemenea, se susține că nici cuantumul acestor daune interese nu este cel legal, pârâtei neprezentându–i-se nici un mod de calcul al dobânzilor și nici nu s-a indicat temeiul legal al acordării acestora.

Pentru aceste motive, pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței pronunțate la fond, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 7.900.000 lei contravaloare marfă, cu înlăturarea obligației la plata daunelor interese. Recursul nu este fondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., instanța de recurs este ținută să examineze legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de recurentă, întemeiate pe unul din motivele de modificare sau casare, limitativ și expres prevăzute de pct. 1-10 ale acestui articol. În speță, pârâta a declarat recurs împotriva unei hotărâri ce a soluționat apelul aceleiași părți pe o excepție, aceea de netimbrare.

Curtea de Apel nu a putut trece la examinarea criticilor formulate de pârâta apelantă, întrucât aceasta nu a satisfăcut cerința imperativă a timbrajului legal datorat, astfel că motivele de apel nu au putut fi supuse analizei în fond a cauzei. În recurs pârâta își face apărările pe fondul cauzei și nici o critică nu vizează nelegalitatea anulării apelului ca netimbrat. Ori, pentru a analiza dacă decizia recurată a fost pronunțată cu respectarea legii, pârâta ar fi trebuit să o critice pentru soluția dată, de anulare a apelului ca netimbrat și nu pentru ceea ce nu s-a pronunțat, respectiv de fondul cauzei. Prin urmare, Curtea constată că recursul declarat de pârâtă nu este fondat și în temeiul art. 312 C. proc.

civ. îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta S.C. F.F. SRL Simeria împotriva deciziei nr. 618/A din 6 iulie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2003.