ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 815/2003

Decizia nr.

815

Dosar nr. 5417/2001

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12 ianuarie 2001

reclamanta S.C. A. S.A. Iași a chemat în judecată pe pârâta S.C. P. SRL Arad

pentru a fi obligată la plata sumelor de 79.113.109 lei cu titlu de contravaloare

produse, plus 36.347.053 lei daune interese, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că, în baza comenzilor pârâtei prin intermediul delegatului său a

livrat mai multe cantități de medicamente, potrivit celor 8 facturi enumerate

în cerere, care nu i-au fost achitate.

Prin sentința civilă nr. 80 din 31

ianuarie 2001 Tribunalul Arad, secția comercială și de contencios

administrativ, a anulat, ca insuficient timbrată acțiunea formulată de

reclamantă.

Hotărârea instanței de fond a rămas definitivă

în baza deciziei nr. 445 din 30 aprilie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin care s-a respins apelul ca

nefondat.

Cu actul înregistrat la 11 iunie 2001 societatea

comercială reclamantă a formulat recurs împotriva acestei decizii, susținând

următoarele:

- în mod greșit a fost respins apelul

reclamantei împotriva sentinței tribunalului deoarece, prima instanță a făcut o

greșită interpretare a dispozițiilor art. 35 alin. (4) din Ordinul MJ nr.

760/C/1999 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.

146/1997;

- curtea de apel nu a ținut seama de faptul că

s-a achitat diferența de taxă judiciară de timbru, situație în care trebuia să

admită apelul și să trimită cauza spre rejudecare.

Recursul societății comerciale reclamante este

nefondat.

Din actele dosarului rezultă că, deși a fost

citată la fond cu mențiunea de a achita diferența de 645.000 lei taxă judiciară

de timbru reclamanta nu a dat curs acestei mențiuni, situație în care instanța

de fond a fost îndreptățită să dispună anularea cererii, ca insuficient

timbrată, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Din acest punct de vedere, ambele instanțe au

dat o corectă interpretare dispozițiilor legale privind plata taxei judiciare

de timbru, respectiv art. 35 din Normele Metodologice aprobate prin Ordinul

Ministerului Justiției nr. 760/C din 22 aprilie 1999 deoarece prin alin. (1)

din acest articol se prevede că taxele judiciare de timbru se datorează și se

plătesc anticipat.

Dispoziția cuprinsă în alin. (4) al art. 35,

care a fost invocată de recurentă, nu este de natură să schimbe sensul celor

arătate la primul alineat, deoarece potrivit alin. (4) atât capătul principal

de cerere cât și dobânzile se cuprind în valoarea taxabilă a cererii și, ca

atare, constituie un tot unitar din punctul de vedere al obligației de

timbrare.

În fine, faptul că la motivele de apel s-a

anexat o copie a unui ordin de plată ce trebuia depus la tribunal, nu face decât

să confirme faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală anulând

acțiunea ca insuficient timbrată în lipsa acestui ordin de plată.

Pentru aceste considerente, recursul declarat de

reclamantă va fi respins ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge

recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. Iași împotriva deciziei nr. 445/A

din 30 aprilie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

februarie 2003.