ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 331/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. „Z.” SA Timișoara împotriva deciziei nr.677/A din 18 iunie 2001 a Curții de Apel Timișoara-Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-a prezentat recurenta pârâtp S.C.”Z.” SA Timișoara prin delegat T.M., lipsind intimata reclamantă S.C. „A.” SA București. Procedura legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, după care Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în fond părții prezente. Reprezentantul recurentei pârâte pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat și în scris. Depune un set de înscrisuri. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.720 din 11 aprilie 2001 Tribunalul Timiș a admis acțiunea reclamantei S.C.

„A.” SA în contradictoriu cu pârâta S.C. „Z.” SA Timișoara pe care a obligat-o la plata sumei de 83.035.211 lei contravaloare produse, 72.412.492 lei penalități de întârziere precum și cheltuieli de judecată aferente. Împotriva acestei sentințe a promovat apel pârâta, pe care nu l-a timbrat conform dispozițiilor legale în materia timbrajului, situație în care Curtea de Apel Timișoara-Secția comercială și de contencios administrativ l-a anulat ca insuficient timbrat conform deciziei civile nr.677 din 18 iunie 2001. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că este lipsită de relevanță împrejurarea că apelanta a solicitat organelor judiciare eșalonarea sau amânarea plății taxei de timbru atâta timp cât o asemenea cerere nu a fost soluționată favorabil și a aplicat sancțiunea prevăzută de art.20 pct.3 din Legea nr.146/1997.

La data de 10 august 2001 pârâta a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel, considerând că prin hotărârea dată a fost lezată în dreptul său legitim privind o judecată dreaptă atâta timp cât DGFPCFI Timiș nu și-a formulat punctul de vedere privind cererea de scutire sau eșalonare a plății taxei de timbru. În susținerea cererii a depus înscrisuri respectiv adresa Direcției Generale a finanțelor publice Timiș nr.1618 din 22 iunie 2001, invocând ca temei legal dispozițiile art.299-316 Cod procedură civilă. Recursul este nefondat.

Prin art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Este adevărat că acest act normativ prevede posibilitatea scutirii sau eșalonării plății taxei de timbru, dar în speță recurenta apelantă nu a produs dovezi în acest sens. Mai mult prin adresa nr.1618 din 22 iunie 2001 Direcția generală a finanțelor publice Timiș a comunicat imposibilitatea soluționării cererii în lipsa normelor prin care să stabilească procedura de acordare a acestor facilități.

De altfel așa cum a recunoscut reprezentantul recurentei, interpelat în ședință publică nici în prezent nu a fost soluționată cererea formulată. În această situație soluția de anulare ca insuficient timbrat a apelului promovat, dată de instanța de apel este legală și temeinică, iar potrivit art.312 Cod procedură civilă recursul urmează a fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta S.C. „Z.” SA Timișoara împotriva deciziei nr.677/A din 18 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara-secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2003.