ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 331/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta

S.C. „Z.” SA Timișoara împotriva deciziei nr.677/A din 18 iunie 2001 a Curții

de Apel Timișoara-Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal s-a prezentat recurenta pârâtp

S.C.”Z.” SA Timișoara prin delegat T.M., lipsind intimata reclamantă S.C. „A.” SA

București.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către magistratul

asistent, după care Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă

cuvântul în fond părții prezente.

Reprezentantul recurentei pârâte pune concluzii de

admitere a recursului astfel cum a fost formulat și în scris. Depune un set de

înscrisuri.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr.720 din 11 aprilie 2001

Tribunalul Timiș a admis acțiunea reclamantei S.C. „A.” SA în contradictoriu cu

pârâta S.C. „Z.” SA Timișoara pe care a obligat-o la plata sumei de 83.035.211

lei contravaloare produse, 72.412.492 lei penalități de întârziere precum și

cheltuieli de judecată aferente.

Împotriva acestei sentințe a promovat apel pârâta,

pe care nu l-a timbrat conform dispozițiilor legale în materia timbrajului,

situație în care Curtea de Apel Timișoara-Secția comercială și de contencios

administrativ l-a anulat ca insuficient timbrat conform deciziei civile nr.677

din 18 iunie 2001.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a

reținut că este lipsită de relevanță împrejurarea că apelanta a solicitat

organelor judiciare eșalonarea sau amânarea plății taxei de timbru atâta timp

cât o asemenea cerere nu a fost soluționată favorabil și a aplicat sancțiunea

prevăzută de art.20 pct.3 din Legea nr.146/1997.

La data de 10 august 2001 pârâta a declarat recurs

împotriva soluției instanței de apel, considerând că prin hotărârea dată a fost

lezată în dreptul său legitim privind o judecată dreaptă atâta timp cât DGFPCFI

Timiș nu și-a formulat punctul de vedere privind cererea de scutire sau

eșalonare a plății taxei de timbru.

În susținerea cererii a depus înscrisuri respectiv

adresa Direcției Generale a finanțelor publice Timiș nr.1618 din 22 iunie 2001,

invocând ca temei legal dispozițiile art.299-316 Cod procedură civilă.

Recursul este nefondat.

Prin art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele

judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și

cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de

timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice

cât și persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional,

până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Este adevărat că acest act normativ prevede

posibilitatea scutirii sau eșalonării plății taxei de timbru, dar în speță

recurenta apelantă nu a produs dovezi în acest sens.

Mai mult prin adresa nr.1618 din 22 iunie 2001

Direcția generală a finanțelor publice Timiș a comunicat imposibilitatea

soluționării cererii în lipsa normelor prin care să stabilească procedura de

acordare a acestor facilități.

De altfel așa cum a recunoscut reprezentantul

recurentei, interpelat în ședință publică nici în prezent nu a fost soluționată

cererea formulată.

În această situație soluția de anulare ca

insuficient timbrat a apelului promovat, dată de instanța de apel este legală

și temeinică, iar potrivit art.312 Cod procedură civilă recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta S.C. „Z.” SA

Timișoara împotriva deciziei nr.677/A din 18 iunie 2001, pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara-secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie

2003.