ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2859/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Galați, înregistrată la

data de 16 mai 2007, reclamanta SC G. SA Galați a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta SC C. SA Galați constatarea nulității absolute a contractului de

asociere în participație din 7 mai 1997.

Secția comercială, maritimă,

fluvială și de contencios administrativ a Curții de Apel Galați, prin sentința

comercială nr. 1918, pronunțată la data de 12 septembrie 2007, a respins, ca

nefondată, acțiunea formulată de reclamantă, cu motivarea că nu este nulă

clauza stipulată în art. 11 din contractul de asociere în participațiune, prin

care părțile au stabilit participarea la beneficii și pierderi, necontravenind

nici scopului contractului și nici dispozițiilor art. 251 – art. 254 C. com. și

că, prin această clauză, părțile au dat expresie principiului libertății de

voință prevăzut de art. 969 C. civ.

Apelul formulat de reclamanta SC G.

SA împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția

comercială, maritimă și fluvială a Curții de Apel Galați, prin decizia civilă nr.

93/A, pronunțată la data de 19 octombrie 2009.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că, în mod corect, Tribunalul nu a analizat pretinsa

neîndeplinire a unor obligații contractuale de către pârâtă, care nu constituie

cauză de nulitate a contractului și a considerat că, în cazul asocierii în

participațiune, funcționează principiul libertății contractuale a asociaților

de a decide asupra modului cum participă la distribuirea beneficiilor și la

suportarea pierderilor; că repartizarea foloaselor și a pierderilor în alt mod

decât proporțional cu valoarea aportului adus de fiecare asociat nu contravine

prevederilor art. 251 – art. 256 C. com. și nu poate constitui o cauză de

nulitate a contractului de asociere în participațiune; că art. 11 nu instituie

o clauză leonină, câtă vreme s-a stipulat că pârâta participă la beneficii și

pierderi și nu reprezintă o eludare a unor prevederi legale imperative, iar cu

referire la critica vizând nemotivarea sentinței apelate, a considerat că

această hotărâre cuprinde motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței, conform cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ.

Împotriva menționatei decizii a

formulat recurs apelanta - reclamantă, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct.

8 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat

că hotărârile instanței de fond și de apel sunt nelegale și netemeinice, că

judecătorii nu au clarificat obiectul acțiunii, respectiv natura contractului,

încălcând astfel dispozițiile art. 129 C. proc. civ., soluționând altceva decât

s-a solicitat prin acțiunea introductivă; că motivarea contradictorie a

judecătorului fondului este preluată de judecătorii apelului, cu referire la

reținerea faptului că pârâta nu și-a atribuit totalitatea câștigurilor și nu a

fost scutită de la pierderi, acceptând un procent minim menit să acopere, cel

puțin în parte, valoarea instalației tehnologice; că judecătorii nu au

calificat natura contractului, iar concluzia că art. 11 din contract nu

contravine ordinii publice și respectă voința părților este contrară celor

exprimate prin această clauză - aspecte care se circumscriu nu doar motivelor

invocate de recurentă, ci, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., și

celor prevăzute de art. 304 pct. 6 și 7 C. proc. civ. – recurenta neprecizând

relevanța criticilor aduse instanței de fond și hotărârii pe care aceasta a

pronunțat-o, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C.

proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Intimata a solicitat, prin

întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului și menținerea deciziei

pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică, apreciind că

recurenta vizează, prin criticile sale, în special sentința comercială nr. 1918

din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Galați.

Recursul este nefondat.

Astfel, examinând motivele de apel

se constată inexistența criticii referitoare la încălcarea principiului

disponibilității cu privire la obiectul cererii dedusă judecății, așa încât

această critică, invocată de recurentă omisso medio, nu poate face obiect al

examinării în recurs, iar instanța de control judiciar, respingând apelul, nu a

rejudecat cererea de chemare în judecată spre a se putea reține incidența

cazului extrapetita, invocat nejustificat de către recurentă, aspect ce

înlătură atât critica circumscrisă motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C.

proc. civ., cât și critica încălcării dispozițiilor art. 129 alin. (6) de către

instanța de apel.

Având în vedere că art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești atunci când

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii, se constată că aspectele evocate

de recurentă nu constituie motive contradictorii în sensul acestui text legal,

ce nu-și găsește incidența în cauză.

Este de observat că, potrivit art. 304

pct. 8 C. proc. civ., interpretarea greșită a actului juridic poate determina

modificarea hotărârii judecătorești numai în acele împrejurări în care o atare

interpretare a determinat schimbarea naturii actului juridic sau a înțelesului

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și că recurenta nu a dezvoltat, în

mod concret, critica circumscrisă acestor prevederi, simpla afirmație că

„judecătorii nu au calificat natura contractului” nerăspunzând exigențelor

precitatului text legal, fiind, de altfel, de neînțeles, față de calificarea

cuprinsă în contractul de asociere din data de 7 mai 1997, în litigiu, în

conformitate cu care acest act juridic a fost încheiat „în vederea efectuării

de acte de comerț și pentru constituirea unei asociații în participație fără

personalitate juridică conform prevederilor Codului comercial român (art. 251 –

art. 256)”.

Nu se poate reține nici greșita

interpretare a art. 11 din menționatul contract, prin care părțile au stabilit,

cu respectarea principiului libertății lor de voință, conform cerințelor art. 969

C. civ., participarea la beneficii și pierderi - instanța de apel confirmând,

cu justețe, interpretarea dată acestui articol de către instanța de fond, în

sensul că nu instituie o clauză leonină și nu încalcă prevederi legale

imperative, fiind în acord cu prevederile art. 251 C. com., astfel că nici

aceste critici, alături de cea referitoare la încălcarea art. 129 alin. (6) C.

proc. civ., analizată, nu justifică aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat în

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de

reclamanta SC G. SA Galați, împotriva deciziei Curții de Apel Galați nr. 93 din

19 octombrie 2009, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 22 septembrie 2010.