ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2859/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Galați, înregistrată la data de 16 mai 2007, reclamanta SC G. SA Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Galați constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participație din 7 mai 1997. Secția comercială, maritimă, fluvială și de contencios administrativ a Curții de Apel Galați, prin sentința comercială nr. 1918, pronunțată la data de 12 septembrie 2007, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantă, cu motivarea că nu este nulă clauza stipulată în art. 11 din contractul de asociere în participațiune, prin care părțile au stabilit participarea la beneficii și pierderi, necontravenind nici scopului contractului și nici dispozițiilor art. 251 – art. 254 C. com.

și că, prin această clauză, părțile au dat expresie principiului libertății de voință prevăzut de art. 969 C. civ. Apelul formulat de reclamanta SC G. SA împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția comercială, maritimă și fluvială a Curții de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 93/A, pronunțată la data de 19 octombrie 2009. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, în mod corect, Tribunalul nu a analizat pretinsa neîndeplinire a unor obligații contractuale de către pârâtă, care nu constituie cauză de nulitate a contractului și a considerat că, în cazul asocierii în participațiune, funcționează principiul libertății contractuale a asociaților de a decide asupra modului cum participă la distribuirea beneficiilor și la suportarea pierderilor; că repartizarea foloaselor și a pierderilor în alt mod decât proporțional cu valoarea aportului adus de fiecare asociat nu contravine prevederilor art. 251 – art. 256 C. com.

și nu poate constitui o cauză de nulitate a contractului de asociere în participațiune; că art. 11 nu instituie o clauză leonină, câtă vreme s-a stipulat că pârâta participă la beneficii și pierderi și nu reprezintă o eludare a unor prevederi legale imperative, iar cu referire la critica vizând nemotivarea sentinței apelate, a considerat că această hotărâre cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, conform cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta - reclamantă, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat că hotărârile instanței de fond și de apel sunt nelegale și netemeinice, că judecătorii nu au clarificat obiectul acțiunii, respectiv natura contractului, încălcând astfel dispozițiile art. 129 C. proc.

civ., soluționând altceva decât s-a solicitat prin acțiunea introductivă; că motivarea contradictorie a judecătorului fondului este preluată de judecătorii apelului, cu referire la reținerea faptului că pârâta nu și-a atribuit totalitatea câștigurilor și nu a fost scutită de la pierderi, acceptând un procent minim menit să acopere, cel puțin în parte, valoarea instalației tehnologice; că judecătorii nu au calificat natura contractului, iar concluzia că art. 11 din contract nu contravine ordinii publice și respectă voința părților este contrară celor exprimate prin această clauză - aspecte care se circumscriu nu doar motivelor invocate de recurentă, ci, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., și celor prevăzute de art. 304 pct. 6 și 7 C. proc. civ. – recurenta neprecizând relevanța criticilor aduse instanței de fond și hotărârii pe care aceasta a pronunțat-o, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Intimata a solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică, apreciind că recurenta vizează, prin criticile sale, în special sentința comercială nr. 1918 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Galați. Recursul este nefondat.

Astfel, examinând motivele de apel se constată inexistența criticii referitoare la încălcarea principiului disponibilității cu privire la obiectul cererii dedusă judecății, așa încât această critică, invocată de recurentă omisso medio, nu poate face obiect al examinării în recurs, iar instanța de control judiciar, respingând apelul, nu a rejudecat cererea de chemare în judecată spre a se putea reține incidența cazului extrapetita, invocat nejustificat de către recurentă, aspect ce înlătură atât critica circumscrisă motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., cât și critica încălcării dispozițiilor art. 129 alin. (6) de către instanța de apel. Având în vedere că art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, se constată că aspectele evocate de recurentă nu constituie motive contradictorii în sensul acestui text legal, ce nu-și găsește incidența în cauză. Este de observat că, potrivit art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., interpretarea greșită a actului juridic poate determina modificarea hotărârii judecătorești numai în acele împrejurări în care o atare interpretare a determinat schimbarea naturii actului juridic sau a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și că recurenta nu a dezvoltat, în mod concret, critica circumscrisă acestor prevederi, simpla afirmație că „judecătorii nu au calificat natura contractului” nerăspunzând exigențelor precitatului text legal, fiind, de altfel, de neînțeles, față de calificarea cuprinsă în contractul de asociere din data de 7 mai 1997, în litigiu, în conformitate cu care acest act juridic a fost încheiat „în vederea efectuării de acte de comerț și pentru constituirea unei asociații în participație fără personalitate juridică conform prevederilor Codului comercial român (art. 251 – art. 256)”.

Nu se poate reține nici greșita interpretare a art. 11 din menționatul contract, prin care părțile au stabilit, cu respectarea principiului libertății lor de voință, conform cerințelor art. 969 C. civ., participarea la beneficii și pierderi - instanța de apel confirmând, cu justețe, interpretarea dată acestui articol de către instanța de fond, în sensul că nu instituie o clauză leonină și nu încalcă prevederi legale imperative, fiind în acord cu prevederile art. 251 C. com., astfel că nici aceste critici, alături de cea referitoare la încălcarea art. 129 alin. (6) C. proc. civ., analizată, nu justifică aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de reclamanta SC G. SA Galați, împotriva deciziei Curții de Apel Galați nr. 93 din 19 octombrie 2009, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2010.