ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1068/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1068/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamanții : A.A., ș.a.,

au chemat în judecată pe pârâta A.S.C.P.P., solicitând pronunțarea unei

hotărâri prin care pârâta să fie obligată la distribuirea acțiunilor care se

cuvin reclamanților în urma subscrierilor efectuate de către aceștia.

Prin sentința civilă

nr. 1314 din 09 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ, s-a respins

acțiunea având ca obiect obligația de a face formulată de reclamanții A.A., ș.a.,

în contradictoriu cu pârâta A.S.C.P.P., ca nefondată.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că nu poate primi solicitarea

reclamanților, de a obliga pârâta la distribuirea acțiunilor care li s-ar

cuveni în urma subscrierilor efectuate de aceștia în condițiile în care

prevederile din Statut legate de această transmitere au fost abrogate

neexistând alte prevederi noi în statutul acestei asociații, precum și faptul

că nu a fost înaintată de către reclamanți nici o copie de pe Hotărârea AGA

privind gajarea acțiunilor și dovada achitării integrale a pachetului de

acțiuni, ordinele de plată de la fila 31 dosar nefăcând dovada deplină a

achitării integrale a acțiunilor contractate în baza celor două contracte de

vânzare-cumpărare nr. 22/2003 și 342/1996.

Prin decizia nr. 87/A

din 21 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și

fluvială, s-a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței mai sus menționate,

care a fost schimbată în tot, în sensul că s-a admis acțiunea în obligație de a

face formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta și a fost obligată

pârâta să distribuie reclamanților acțiunile subscrise și achitate de la emitentul

SC P.P. SA.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut că este adevărat că potrivit actului

adițional la statutul asociației s-a abrogat art. 4 lit. e) și celelalte

articole (15, 16, 18), care fac referire la transmiterea acțiunilor imediat

după achitare.

Cu toate acestea,

scopul constituirii asociației a fost păstrat respectiv acela de a cumpăra

acțiuni ale SC P.P. SA, art. 1 din statut astfel cum a fost modificat.

Or, în condițiile în

care acest scop a fost atins în ceea ce privește acțiunile cumpărate de la stat

cu ocazia privatizării societății, nu există nici un impediment pentru ca

acestea să nu fie distribuite celor care le-au achitat, adică reclamanților.

Mai mult, potrivit

art. 4 lit. f) din statutul asociației astfel cum a fost modificat prin actul

adițional, la data de 17 noiembrie 2006 (încheierea din 17 noiembrie 2006 a

Judecătoriei Galați în dosarul nr. 228/PJ/2006), asociația deține acțiunile

dobândite până la expirarea termenului prevăzut de art. 3 din Statut.

Art. 3 din Statutul

asociației prevede că, „durata asociației este convenită la 12 ani de la data

înscrierii în registrul special de evidență al judecătoriei”.

Înscrierea Asociației

în registrul special de evidență al judecătoriei s-a realizat prin sentința

civilă nr. 22 din 26 octombrie 1995 pronunțată de Judecătoria Galați.

Prin actul adițional

la statutul asociației, filele 73-77 dosar fond, art. 3 din statut a rămas

neschimbat, astfel că, perioada de timp pentru funcționarea asociației,

respectiv cei 12 ani de la înființare, octombrie 1995 s-a împlinit în octombrie

2007.

Prin urmare, ca efect

a împlinirii termenului de 12 ani pentru care s-a constituit asociația,

aceasta, chiar și în temeiul art. 4 lit. f) din Statut nu mai poate deține

acțiunile dobândite în numele membrilor ei.

În cauză, contrar

susținerilor intimatei pârâte sunt incidente și prevederile art. 21 alin. (2)

din O.U.G. nr. 88/1997 conform cu care acțiunile dobândite în conformitate cu

prevederile acestui act normativ sunt transmise membrilor asociației numai după

plata integrală a prețului.

Prevederile art. 21

alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997, prin modul în care au fost redactate au

caracter imperativ„ acțiunile dobândite sunt transmisibile membrilor asociației”

și nu facultativ, singura condiție fiind aceea de plată integrală a prețului.

Prin plata integrală

a prețului acțiunilor reclamanții, membri ai asociației, au dreptul să li se

distribuie acțiunile subscrise și achitate în cadrul SC P.P. SA, iar refuzul

intimatei-pârâte de a distribui acțiunile plătite este nejustificat.

În mod greșit,

instanța de fond a considerat că nu este întemeiată cererea reclamanților datorită

abrogării prevederilor art. 4 lit. e) din Statutul asociației câtă vreme scopul

pentru care s-a constituit asociația și durata de funcționare a acesteia s-au

împlinit.

Împotriva deciziei

curții de apel a declarat recurs pârâta A.S.C.P.P. Galați, întemeindu-se pe

dispozițiile art. 304 pct. 3, 4, 7, 8 și 9 C. proc. civ., cu referire la art. 129

alin. (6) și art. 261 C. proc. civ. și solicitând, în principal, admiterea recursului

așa cum a fost formulat și, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.

În subsidiar, în

situația în care recursul va fi admis și se va reține cauza spre soluționare, recurenta

solicită casarea în totalitate a hotărârii recurate, respingerea apelului și

menținerea sentinței Tribunalului Galați, ca temeinică și legală.

De asemenea, solicită

obligarea reclamanților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată,

constând în onorariu de avocat, pe care le-a efectuat privind acest proces, la fond,

apel și recurs.

În motivarea

recursului său, pârâta arată că instanța de apel s-a substituit voinței

apelanților, în sensul că a dat prezentei cauze un cu totul alt obiect decât

cel real și precizat de aceștia, soluționând cauza cu nerespectarea dispozițiilor

art. 129 C. proc. civ., în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 3,7,8

și 9 C. proc. civ.

Susține că deși

apărătorul său a arătat în mod expres că nu aceasta este calea pe care

reclamanții pot să o urmeze și nu aceasta este instanța în fața căreia trebuie

să se adreseze, prin hotărârea pronunțată, în mod nelegal, instanța de apel nu a

răspuns apărărilor sale și nu a arătat motivele care i-au format convingerea ,

nici în fapt și nici în drept.

Consideră că, față de

obiectul prezentei cauze, soluția legală este aceea ca intimații reclamanți

trebuia mai întâi să solicite convocarea unei adunări generale a asociaților și

numai după aceasta să solicite în fața instanței de fond – Judecătoria Galați –

obligarea recurentei pârâte la soluționarea cererilor și apărarea drepturilor

care considerau că le-au fost încălcate.

De asemenea, arată că

instanța de apel a soluționat cauza în mod nelegal, reținând că Asociației i-a

expirat durata de funcționare și că scopul asociației a fost atins, fapt care

nu corespunde realității și cu probele administrate în cauză, ceea ce atrage

incidența dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta mai susține

că, în motivarea deciziei pronunțate, instanța de apel nu a analizat și nici nu

a motivat înlăturarea susținerilor, dovezilor și apărărilor pârâtei.

Sub acest aspect,

arată că, la data depunerii de către reclamanți a prezentei cereri, Legea nr. 77/1994

era deja abrogată prin art. 44 din O.U.G. nr. 88 din 23 decembrie 1997. Ca

urmare, orice solicitare a reclamanților și, în general, orice discuție bazată

pe prevederile Legii nr. 77/1994 este în momentul de față fără sens; nici fundamentarea

cererii pe prevederile art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 88/1997 nu poate fi

primită, deoarece nici această normă nu poate asigura un temei pentru

soluționarea pricinii de față. Astfel, apelanții reclamanți nu au făcut dovada

prin prezentarea de la A.V.A.S. a unui certificat care să confirme îndeplinirea

obligațiilor înserate în contractul de privatizare, fapt care demonstrează încă

odată că hotărârea recurată este nelegală.

Conform hotărârii AGA

din 28 octombrie 2006, concretizată în Actul Adițional din 8 noiembrie 2006, -

arată recurenta -, art. 4 lit. e) din Statutul Asociației care avea drept

conținut ,,să transmită asociaților acțiunile imediat după achitare” a fost

abrogat expres. Au fost abrogate de asemenea art. 15, art. 16 și art. 18 din Statutul

inițial al Asociației, care prevedeau că acțiunile dobândite de asociație în

modul arătat de art. 29 din Legea nr. 77/1994 se transmit membrilor asociației

imediat după achitare.

Consideră că, în

aceste condiții, distribuirea acțiunilor nu poate fi decisă decât de către

asociații înșiși, în condițiile prevăzute de Statutul Asociației. Procedând altfel,

ar fi însemnat ca instanța de fond să se substituie voinței membrilor

asociației, depășind prin aceasta limitele puterii judecătorești, substituire care

s-a făcut de către instanța de apel în mod nelegal, încălcând dispozițiile art.

129 și art. 304 pct. 3 și 4 C. proc. civ.

Un alt aspect care

consideră că nu a fost corect reținut de către curtea de apel este acela că, în

cauză, nu s-a făcut dovada de către fiecare dintre reclamanți, că prețul

acțiunilor a fost achitat integral, cu respectarea prevederilor art. 1169 C.

proc. civ.

În fine, în raport de

toate elementele menționate în recursul scris, solicită să se constate că

Tribunalul Galați nu putea soluționa, legal, pricina decât prin raportare la

conținutul actelor constitutive ale asociației, respectiv la conținutul Statutului

A.S.C.P., în forma sa actuală.

Recursul este fondat

și va fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Din examinarea

criticilor exprimate în recursul pârâtei, în raport de actele dosarului, precum

și de dispozițiile legale incidente în speță, se constată următoarele:

În soluționarea

apelului reclamanților, curtea de apel a reținut că deși prin actul adițional

la statutul asociației, art. 4 lit. e) și celelalte articole, art. 15, art. 16

și art. 18 din Statutul inițial al Asociației, care fac referire la

transmiterea acțiunilor imediat după achitare, au fost abrogate, în condițiile

în care art. 1 și art. 3 din Statut au rămas neschimbate, se poate considera că

scopul asociației a fost atins și nu există nici un impediment pentru ca

acțiunile să fie distribuite celor care le-au achitat,- în temeiul prevederilor

Statutului, cât și ale art. 21 din O.U.G. nr. 88/1977.

Trebuie avut în

vedere însă că potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., ce

reflectă principiul disponibilității, respectiv consacră dreptul părții de a

determina limitele acțiunii sau ale apărării, - judecătorii hotărăsc numai asupra

obiectului cererii deduse judecății, iar potrivit art. 1 C. proc. civ. și art. 15

din Constituția României, ce consacră principiul

tempus regit actum

,

cele solicitate printr-o acțiune nu pot fi analizate de către instanță decât

prin prisma dispozițiilor legale în vigoare și nu în raport de norme legale

abrogate.

Trebuie menționat de

asemenea că în conformitate cu dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.,

hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței, precum și pe cele pentru care au fost înlăturate cererile părților.

Este de menționat și

că în raport de dispozițiile art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte hotărăște

asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată

numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe

deplin stabilite.

Având în vedere

dispozițiile legale mai sus amintite, referitor la speța de față, se constată

că instanța de apel a admis acțiunea și implicit apelul reclamanților reținând

că scopul constituirii asociației a fost atins și că sunt în continuare

aplicabile dispozițiile din statut și din O.U.G. nr. 88/1997 care au fost păstrate,-

cu toate că, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la distribuirea acțiunilor,

iar art. 4 lit. e), cât și art. 15, art. 16 și art. 18 din Statutul Asociației,

care făceau referire la transmiterea acțiunilor imediat după achitare au fost

abrogate.

Se mai constată că

instanța de apel în pronunțarea soluției adoptate, a reținut că s-a efectuat

plata integrală a acțiunilor, or, se impunea să se facă dovada că fiecare

dintre reclamanți a achitat integral prețul acțiunilor, nerezultând în mod

concret, din considerente, acest aspect.

În consecință, Înalta

Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., apreciază că

recursul pârâtei este întemeiat, îl va admite, va casa decizia curții de apel

și îi va trimite cauza spre rejudecare, pentru ca instanța să se pronunțe

asupra ceea ce s-a cerut prin acțiune, cu respectarea principiului disponibilității

și

tempus regit actum

, să se stabilească corect situația de fapt în

raport de obiectul dedus judecății și să motiveze soluția pe care o va

pronunța, prin luarea în considerare a acelor mai sus menționate și, în mod

evident, și prin examinarea celorlalte susțineri ale pârâtei formulate în

recurs, susțineri ce nu au putut fi analizate de către instanța de recurs din

motivele mai sus arătate, care au atras casarea hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta A.S.C.P.P. GALAȚI împotriva deciziei nr. 87/A din 21

octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă

și fluvială.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 29 februarie 2012.