ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1890/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 12161 din 22 decembrie 2006 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția lipsei de interes, invocată de pârâta SC F.C. SRL; a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta I.O.C.L. în contradictoriu cu pârâtele SC I.E. SRL, SC F.C. SRL și SC S. SA Bucecea. În considerentele sentinței, judecătorul instanței de fond a reținut că reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6909 din 5 octombrie 2004 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2516 din 11 octombrie 2004, precum și a încheierii de rectificare nr. 12.095/2005.

Cu privire la primul contract a arătat că bunurile ce fac obiectul contractului au devenit proprietatea pârâtei SC I.E. SRL în urma unei executări silite, procesul-verbal de adjudecare constituind titlu de proprietate ce se înscrie ca atare în cartea funciară, astfel încât nu era necesară încheierea unui act autentic de vânzare-cumpărare, scopul încheierii lui fiind acela al fraudării legii prin plata unor taxe și impozite inferioare. Cu privire la cel de-al doilea contract s-a arătat că a fost încheiat în lipsa unei împuterniciri valabile acordate de adunarea asociaților administratorului societății pentru încheierea acestui contract. Pârâta SC F.C. SRL a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, excepție respinsă de judecător, acesta reținând că reclamanta, în calitate de asociat al pârâtei SC I.E.

SRL are interes în exercitarea unei acțiuni ce vizează valabilitatea actelor juridice încheiate de societate. Pe fondul cauzei, judecătorul a reținut că susținerile reclamantei cu privire la fraudarea legii, ori a propriilor interese nu sunt fondate, din probele administrate nerezultând că intenția părților a fost fraudarea intereselor reclamantei. Nici invocarea dispozițiilor art. 161 din O.G. nr. 92/2003 nu are relevanță sub aspectul validității contractului. În ce privește cel de-al doilea contract, față de susținerea reclamantei că împuternicirea dată administratorului nu ar fi valabilă, modul de redactare al înscrisului creând prezumția de contrafacere, judecătorul a solicitat O.R.C. de pe lângă Tribunalul București originalul acestui înscris, constatând că este semnat de reprezentantul societății reclamante, semnătura nefiind contestată de reclamantă.

Se mai reține că mandatul acordat administratorului este valabil, conform actului constitutiv al societății și dispozițiilor art. 70 și 72 din Legea nr. 31/1990, iar depășirea limitelor acordate prin mandat nu duce la nulitatea actului juridic astfel încheiat, ci trage răspunderea administratorului față de societate și creditorii societății. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și constatarea nulității celor două acte de vânzare-cumpărare. Prin decizia comercială nr. 376 din 12 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta I.O.C.

LTD în contradictoriu cu intimatele SC I.E. SRL, SC F.C. SRL și SC S. SA Bucecea. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut în ce privește primul contract de vânzare-cumpărare că simpla sa încheiere, după adjudecarea bunurilor prin executare silită nu este de natură a atrage nulitatea absolută a actului, în condițiile în care, creditorul care a declanșat procedura de executare silită și-a dat acordul pentru încheierea actului și că nu poate fi reținută fraudarea legii, care să ducă la constatarea nulității acestui contract de vânzare-cumpărare. În ce privește cel de-al doilea contract, judecătorul instanței de fond a făcut o corectă apreciere a probelor administrate, fiind întemeiată concluzia sa cu privire la existența unui mandat valabil acordat administratorului societății SC I.E.

SRL pentru vânzarea bunurilor. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanta I.O.C. LTD, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă și în consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. În dezvoltarea, în fapt, a recursului s-a susținut, în esență, că soluția de respingere a apelului a condus la neobservarea de către instanța de apel a acțiunilor folosite de pârâte în mod fraudulos, însă cu intenția de a crea aparența de legalitate a actelor juridice astfel încheiate; că prin acest procedeu fraudulos a fost încălcat dreptul de proprietate al SC I.E.

SRL București asupra acestor bunuri care au fost în mod evident și intenționat subevaluate cu scopul de eludare a legislației fiscale și de plată a unor taxe și impozite reduse; că valoarea bunurilor era cu mult superioară prețului înscris în contract, dovadă fiind raportul de evaluare făcut de evaluatori independenți la solicitarea sa în vederea obținerii unui împrumut bancar; că instanța de apel a înlăturat în mod greșit unul dintre motivele de nulitate invocate în legătură cu încheierea contractului autentificat sub nr. 2516/2005 constând în renunțarea de către vânzător în mod expres la instituirea privilegiului său, reținând că intimata SC F.C. SRL și-a îndeplinit integral obligația de plată și că înserarea pactului comisoriu de gradul IV în contract nu are relevanță din punctul de vedere al recurentei, câtă vreme nu au fost luate măsuri de protecție până la achitarea prețului.

Intimata SC F.C. SRL a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă. Deși recurenta a invocat afectarea hotărârii atacate de existența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile concret formulate privesc doar reținerea greșită a situației de fapt ce nu își găsesc corespondent în ipotezele textului legal invocat. Aceste aspecte de netemeinicie se regăsesc în pct. 11 al art. 304 care a fost abrogat.

În ce privește primul contract de vânzare-cumpărare instanța de apel, aplicând și interpretând dispozițiile legale incidente a apreciat corect că motivele invocate de reclamantă nu sunt de natură să ducă la constatarea nulității acestui contract de vânzare-cumpărare. Simpla încheiere a contractului de vânzare-cumpărare după adjudecarea bunurilor prin executarea silită nu este de natură a atrage nulitatea absolută a actului, iar susținerile apelantei cu privire la fraudarea legii prin înscrierea unui preț inferior cu scopul de eludare a legislației fiscale și de plată a unor taxe și impozite reduse nu pot fi reținute, recurenta nefăcând dovezi cu privire la asemenea plăți către bugetul de stat.

Dimpotrivă, așa cum corect a reținut și instanța de apel, rezultă că în urma adjudecării au fost achitate taxele și impozitele la prețul la care s-a făcut adjudecarea. Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor instanța de apel a constatat că a existat un mandat valabil acordat administratorului societății SC I.E. SRL pentru vânzarea bunurilor și că nu se poate reține susținerea apelantei cu privire la subevaluarea bunurilor vândute, în raport de valoarea înscrisă în procesul-verbal de adjudecare, față de împrejurarea că prin contract nu a fost transmis dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor adjudecate, ci numai asupra unora dintre acestea. Referirile la forța probantă ce trebuie acordată evaluării extrajudiciare se circumscriu aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu pot fi supuse controlului judiciar din acest punct de vedere.

Referitor la susținerile recurentei cu privire la complicitatea părților exprimată prin aceea că nu au fost înscrise în contract garanții cu privire la plata ratelor din prețul vânzării se apreciază că nu au fundament, din probele administrate rezultând, așa cum corect a reținut și instanța de apel că intimata SC F.C. SRL și-a îndeplinit integral obligația de plată. Faptul că nu au fost luate măsuri de protecție până la achitarea prețului nu prezintă relevanță juridică, nefiind de natură a duce la constatarea nulității contractului de vânzare –cumpărare. Pentru considerentele expuse în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamanta I.O.C.

LTD ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta I.O.C. LTD împotriva deciziei nr. 376 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2008.