ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1205/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 963 pronunțată la data de 23 ianuarie 2008 a admis excepția lipsei de interes și a respins cererea formulată de reclamanta SC C. SA București în contradictoriu cu pârâtele SC Z. SA București, SC C.P.C. SRL, SC C.D.C. SRL București și SC R.T.S. SRL București, ca lipsită de interes. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că cererea de chemare în judecată formulată și precizată ulterior de reclamantă are ca obiect constatarea nulității absolute totale sau parțiale a unor contracte de vânzare c umpărare, argumentat în principal de încălcarea unor dispoziții imperative ale Legii nr. 247/2005, care stipulează o interdicție absolută de înstrăinare a unor terenuri deținute în temeiul unor titluri de proprietate cu privire la care există litigii.

A susținut reclamanta că a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate ce include terenurile înstrăinate, pârâtele încheind contractele indicate deși cunoșteau situația litigioasă a terenurilor. Instanța a reținut că litigiul privind nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost soluționat în mod irevocabil, acțiunea fiind respinsă ca inadmisibilă, sentința civilă nr. 904/2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a, și decizia nr. 4563/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva sentinței, reclamanta a declarat apel solicitând admiterea apelului, respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei de interes și desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere dispozițiile art. 297 alin. (1) teza I C. proc.

civ. Prin motivele de apel reclamanta a arătat că apreciind în mod greșit probatoriul administrat în cauză prima instanță a constatat în mod eronat că s-ar fi soluționat irevocabil aspectele privind valabilitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate întrucât acțiunea promovată de reclamantă nu a fost respinsă pe fond, ci ca inadmisibilă. A mai arătat că atât în momentul introducerii acțiunii cât și în prezent titlul de proprietate al SC Z. SA este contestat în justiție, iar apelanta justifică un interes legitim, personal și direct, născut și actual precum și un folos practic al acțiunii. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 273 din 10 iunie 2008 a admis apelul reclamantei, a desființat sentința apelată și respingând excepția lipsei de interes a acțiunii a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe Tribunalul București, secția a VI-a comercială.

Instanța de apel pentru a hotărî astfel a reținut că cerința ca interesul să fie născut și actual este îndeplinită întrucât apelanta-reclamantă consideră că prin încheierea contractelor de vânzare - cumpărare i-a fost afectat dreptul de proprietate asupra terenurilor și a invocat o clauză de nulitate care privește chiar momentul încheierii contractelor, respectiv nerespectarea interdicției de înstrăinare prevăzut de Legea nr. 247/2005. În ceea ce privește cerința ca interesul să fie direct și personal, instanța a reținut că și aceasta este îndeplinită întrucât folosul urmărit prin acțiune aparține titularului acesteia. Cu petiția înregistrată la data de 10 iulie 2008, pârâta SC Z. SA București în termen legal a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei comerciale recurate cu consecința respingerii apelului reclamantei, ca nefondat.

Recurenta prin motivele de nelegalitate invocate a arătat că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, întrucât instanța de apel printr-o interpretare și aplicare greșită a legii a reținut că cerința ca interesul să fie juridic și legitim este îndeplinită întrucât este în concordanță atât cu legea cât și cu regulile de conviețuire socială. De asemeni recurenta a mai arătat că în mod greșit s-a reținut că cerința ca interesul să fie născut și actual este îndeplinită întrucât reclamanta a considerat că prin încheierea contractelor de vânzare - cumpărare, i-a fost afectat dreptul de proprietate asupra terenurilor și a invocat o cauză de nulitate care privește chiar momentul încheierii contractelor, respectiv nerespectarea interdicției de înstrăinare prevăzută de Legea nr. 247/2005.

Cu privire la condiția ca interesul să fie practic, concret, recurenta a menționat, că în contextul în care reclamanta leagă cauzele de nulitate absolută de existența litigiului având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, această cerință a interesului nu a fost îndeplinită, așa încât rezultă că în mod greșit a hotărât instanța de apel asupra excepției lipsei de interes. În drept recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul declarat de pârâtă este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente. Analizând hotărârea recurată Înalta Curte apreciază că în cauză este aplicabil pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ., instanța a pronunțat decizia hotărând greșit asupra excepției lipsei de interes. Din actele și înscrisurile dosarului rezultă că intimata - reclamantă a solicitat nulitatea absolută a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate cu celelalte pârâte, motivată de încălcarea unor dispoziții imperative ale Legii nr. 247/2005 care stipulează o interdicție de înstrăinare a unor terenuri deținute în temeiul unor titluri de proprietate cu privire la care există litigii și a solicitat și nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 1996. Cererile reclamantei de constatare a nulității absolute a certificatelor anterior menționate au fost respinse ca inadmisibilă și respectiv ca tardiv formulată, deci apare evident faptul că interesul nu mai este legitim, actual.

În consecință, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ. urmează să admită recursul pârâtei, să modifice decizia prin respingerea apelului reclamantei formulat împotriva sentinței, pe care o va menține. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., intimata - reclamantă va fi obligată la cheltuieli de judecată către recurenta - pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC Z. SA București (fosta SC S. SA) împotriva deciziei comerciale nr. 273 din 10 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul formulat de SC C. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 963 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o menține. Obligă intimata - reclamantă SC C. SA București la 2.794,37 lei cheltuieli de judecată către recurenta - pârâtă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 8 aprilie 2009.