ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2893/2008

Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia nr. 2047 din data de 29 mai 2007, pronunțată în dosarul nr. 37449/2/2005, a respins recursurile declarate de reclamanta SC A. SA București și de pârâta SC I.S.I. SRL București, împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 683 din data de 21 noiembrie 2006. SC I.S.I. SRL a formulat contestație în anularea deciziei Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2047, pronunțată la data de 29 mai 2007, invocând motivele prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 și art. 318 teza a II-a C. proc. civ.

Contestatoarea a arătat, în esență, că, intimata SC U. SA nu a fost citată prin administratorul său judiciar și că, instanța de recurs nu a ținut cont, la pronunțarea deciziei, de înscrisurile depuse la termenul de judecată a cererii de recurs, convingere întărită de neconsemnarea în practicaua deciziei din recurs a depunerii de acte ce cuprind măsurători cadastrale. Contestația în anulare formulată este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. În adevăr, având în vedere dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pentru fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită, potrivit cerințelor legale.

Însă, este de remarcat că această împrejurare, în cauza de față, a privit partea potrivnică, ori, în temeiul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, vătămarea expresă prezumându-se până la dovada contrarie. Așadar, cum din finalitatea formei procedurale nerespectate nu a rezultat prejudicierea procesuală a intimatei, urmează ca evocatul motiv al contestației în anulare să fie respins, ca nefondat. În ce privește cel de-al doilea motiv invocat, în temeiul art. 318 teza a II-a C. proc.

civ., potrivit căruia, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța, respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare, contestatoarea a înțeles să se prevaleze de menționatul text legal, pentru a critica omisiunea instanței de recurs de a cerceta actele noi, administrate în această cale de atac, conform art. 305 C. proc. civ., ce atestau măsurători cadastrale, însă, contrar opiniei contestatoarei, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare, nu pot fi greșeli de judecată, de apreciere a probelor, presupuse a fi noi, în speța de față, pe această cale fiind inadmisibilă examinarea justeții soluției pronunțate – o eventuală greșeală de judecată neputându-se îndrepta de aceeași instanță prin retractarea propriei sale hotărâri.

Așa fiind, Înalta Curte urmează să respingă contestația formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anularea deciziei Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2047 din 29 mai 2007, formulată de contestatoarea SC I.S.I. SRL București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2008.