ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2893/2008

Asupra contestației în

anulare de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și

Justiție prin decizia nr. 2047 din data de 29 mai 2007, pronunțată în dosarul nr.

37449/2/2005, a respins recursurile declarate de reclamanta SC A. SA București

și de pârâta SC I.S.I. SRL București, împotriva deciziei Curții de Apel

București nr. 683 din data de 21 noiembrie 2006.

SC I.S.I. SRL a formulat

contestație în anularea deciziei Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație

și Justiție nr. 2047, pronunțată la data de 29 mai 2007, invocând motivele prevăzute

de art. 317 alin. (1) pct. 1 și art. 318 teza a II-a C. proc. civ.

Contestatoarea a arătat, în

esență, că, intimata SC U. SA nu a fost citată prin administratorul său

judiciar și că, instanța de recurs nu a ținut cont, la pronunțarea deciziei, de

înscrisurile depuse la termenul de judecată a cererii de recurs, convingere

întărită de neconsemnarea în practicaua deciziei din recurs a depunerii de acte

ce cuprind măsurători cadastrale.

Contestația în anulare

formulată este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În adevăr, având în vedere

dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile

pentru fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a

părții, pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită, potrivit

cerințelor legale. Însă, este de remarcat că această împrejurare, în cauza de

față, a privit partea potrivnică, ori, în temeiul art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule

numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura

decât prin anularea lor, vătămarea expresă prezumându-se până la dovada

contrarie. Așadar, cum din finalitatea formei procedurale nerespectate nu a

rezultat prejudicierea procesuală a intimatei, urmează ca evocatul motiv al

contestației în anulare să fie respins, ca nefondat.

În ce privește cel de-al

doilea motiv invocat, în temeiul art. 318 teza a II-a C. proc. civ., potrivit

căruia, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în

anulare când instanța, respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze

vreunul dintre motivele de modificare sau casare, contestatoarea a înțeles să

se prevaleze de menționatul text legal, pentru a critica omisiunea instanței de

recurs de a cerceta actele noi, administrate în această cale de atac, conform art.

305 C. proc. civ., ce atestau măsurători cadastrale, însă, contrar opiniei

contestatoarei, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației

în anulare, nu pot fi greșeli de judecată, de apreciere a probelor, presupuse a

fi noi, în speța de față, pe această cale fiind inadmisibilă examinarea

justeții soluției pronunțate – o eventuală greșeală de judecată neputându-se îndrepta

de aceeași instanță prin retractarea propriei sale hotărâri.

Așa fiind, Înalta Curte

urmează să respingă contestația formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anularea

deciziei Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2047 din

29 mai 2007, formulată de contestatoarea SC I.S.I. SRL București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2008.