ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1854/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta P.O.R. a chemat în judecată pe pârâtele SC A.R. SRL București și SC P.I. SA Balotești, jud. Ilfov, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a contractului de leasing imobiliar nr. 65 din 27 mai 1999 având ca obiect exploatarea în sistem leasing a folosinței bazinului piscicol Lebăda situat în com. Pantelimon și a tranzacției nr. 174 din 16 septembrie 2005 încheiate între pârâte în vederea stingerii litigiului aflat pe rolul Curții de Apel București, secția comercială, dosar nr. 2280/2004, apel, având ca obiect nulitatea absolută a contractului de leasing imobiliar nr. 65/1999, tranzacție care prevede acordul de principiu al SC P.I.

SA de a transmite, în viitor, dreptul de proprietate asupra activelor aferente bazinului piscicol L., prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare după reglementarea situației juridice a anexelor. Reclamanta a susținut că are interes în formularea acțiunii întrucât are în proprietatea sa Complexul L., care este adiacent locului al cărui bazin piscicol a fost atribuit în concesiune pârâtei SC A.R. SRL, că vrea să valorifice și să promoveze potențialul turistic al amenajării piscicole și că este interesată de organizarea unei licitații publice în vederea obținerii dreptului de concesiune asupra terenului aferent bazinului piscicol. Judecătoria sector 2 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2068 din 16 martie 2007, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 6066 din 3 mai 2007, a admis excepția lipsei de interes. A respins acțiunea formulată de reclamanta P.O.R. în contradictoriu cu pârâtele SC A.R. SRL București și SC P.I. SA Balotești, jud. Ilfov ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut neîndeplinirea, în speță, a caracterului direct și personal al interesului formulat, că prin cererea de chemare în judecată folosul urmărit nu revine titularului acesteia, că interesul reclamantei constând în dezvoltarea turistică a zonei nu este relevant, fiind un interes abstract și îndepărtat. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 460 din 18 octombrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond, considerând că interesul reclamantei nu este personal și direct, născut și actual.

Împotriva menționatei decizii, reclamanta P.O.R. a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare. În criticile formulate, recurenta reclamantă susține, în esență, că în mod greșit a considerat instanța de apel că interesul său nu are caracter personal, direct, născut și actual, în raport de obiectul acțiunii sale, constatarea nulității absolute a contractului de leasing imobiliar nr. 65 din 27 mai 1999 și a tranzacției nr. 174 din 16 septembrie 2005, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că nici unul dintre actele invocate nu este contract de vânzare-cumpărare, situație în raport de care nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 268/2001 modificată prin Legea nr. 249/2003, astfel că procedura concesionării prin atribuire directă a exploatării în sistem de leasing a folosinței activului bazin piscicol L. situat în com. Pantelimon în baza contractului de concesiune prin atribuire directă nr. 129 din 3 iulie 2006 este lovită de nulitate absolută pentru fraudarea legii și nerespectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 54/2006 și nașterea obligației legale a pârâtei SC P.I. SA de a organiza licitație publică pentru atribuirea dreptului de concesiune, situație care i-ar fi permis prezentarea unei oferte, în condiții de concurență, transparență și tratament egal și șansa de a dobândi dreptul de concesiune.

Susține, de asemenea, că decizia Curții de Apel București nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), bazându-și considerentele pe cele ale instanței de fond, fără o analiză în contradictoriu a susținerilor făcute de părți. Intimata pârâtă SC A.R. SRL București a formulat întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat. Recursul reclamantei este nefondat. Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea sau modificarea hotărârii, în speță nefiind îndeplinită nici una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Instanța de apel, analizând temeinicia și legalitatea sentinței în cadrul procesual stabilit, a reținut că în mod corect s-a respins acțiunea în constatare pentru lipsă de interes. Prin acțiune s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de leasing imobiliar nr. 65 din 27 mai 1999 încheiat între cele două pârâte având ca obiect exploatarea în sistem de leasing a folosinței activului bazin piscicol L. în suprafață de 10 ha., luciu de apă și 5 m. zonă de protecție, respectiv a tranzacției încheiate între cele două pârâte prin care acestea au stabilit că vor fi de acord cu transferul dreptului de proprietate asupra activelor aferente bazinului piscicol L. și vor încheia contractul de vânzare-cumpărare.

În atare situație, instanța de apel a analizat, în raport de dispozițiile art. 111 C. proc. civ., condițiile dreptului și interesului pe care recurenta reclamantă urmărea să-l valorifice. Din considerentele deciziei atacate rezultă că în apel s-a analizat, în raport de susținerile reclamantei, dacă constatarea nulității absolute a contractelor menționate prezintă un interes pentru protejarea unui drept vătămat de pârâte. Astfel, se constată că, în raport de situația de fapt, prima critică a recurentei reclamante ce vizează greșita soluționare a excepției lipsei de interes a instituției sale este nefondată. Este adevărat că recurenta reclamantă este proprietara imobilului teren și construcții situat în com.

Pantelimon, jud. Ilfov, în baza deciziei nr. 249/2004 a Comisiei Speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România din cadrul G.R., dar împrejurarea că prin anularea actelor juridice menționate, contractul de leasing imobiliar și tranzacția încheiată între cele două pârâte, ar putea conduce la anularea contractului de concesiune și, pe cale de consecință, ar duce la organizarea unei licitații publice la care ar putea participa și reclamanta nu justifică interesul direct și personal al acesteia, în cauză fiind vorba de un interes abstract, general, social. Examinarea legalității unui act juridic civil poate fi cerută de un terț numai atunci când prin efectele actului pretins nelegal îi este vătămat sau încălcat un drept al său, ca terț, drept recunoscut și protejat de lege și nu că în speță unde prin efectul nulității reclamantul urmărește realizarea unor oportunități economice într-o situație juridică nouă.

Nici susținerea reclamantei în sensul că este direct interesată să valorifice și să promoveze potențialul turistic al zonei numai pentru considerentul că i-a fost retrocedat Complexul L., prin decizia menționată, nu justifică un interes direct și personal al acesteia, cu atât mai mult cu cât retrocedarea s-a făcut ulterior încheierii contractului de leasing imobiliar, la 14 mai 2004. De altfel, nu poate fi luată în considerare nici critica prin care recurenta reclamantă susține aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003, și ale O.U.G.

nr. 54/2006, avându-se în vedere domeniul de aplicabilitate a acestora, respectiv privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică sau privată a statului cu destinație agricolă și regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, precum și faptul că reclamanta nu a deținut nici un contract care să-i permită folosința bazinului piscicol. Nici critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi primită, motivarea soluției instanței de apel fiind succintă, dar completă, în limita motivelor de apel cu care instanța a fost sesizată, dispozițiile de lege invocate de aceasta nefiind străine de natura pricinii, ci justificând soluția dată.

Așa fiind, instanța de apel, confirmând soluția pronunțată la fond, a dat relevanță principiului potrivit căruia, prin art. 111 C. proc. civ., legiuitorul a urmărit protecția unui interes actual și nu a unuia eventual. Pentru cele ce preced, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanței de apel, decizie legală și temeinică, urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta P.O.R. București împotriva deciziei nr. 460 din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2008.