ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1854/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta P.O.R. a chemat

în judecată pe pârâtele SC A.R. SRL București și SC P.I. SA Balotești, jud.

Ilfov, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a contractului de

leasing imobiliar nr. 65 din 27 mai 1999 având ca obiect exploatarea în sistem

leasing a folosinței bazinului piscicol Lebăda situat în com. Pantelimon și a

tranzacției nr. 174 din 16 septembrie 2005 încheiate între pârâte în vederea

stingerii litigiului aflat pe rolul Curții de Apel București, secția

comercială, dosar nr. 2280/2004, apel, având ca obiect nulitatea absolută a

contractului de leasing imobiliar nr. 65/1999, tranzacție care prevede acordul

de principiu al SC P.I. SA de a transmite, în viitor, dreptul de proprietate

asupra activelor aferente bazinului piscicol L., prin încheierea unui contract

de vânzare-cumpărare după reglementarea situației juridice a anexelor.

Reclamanta a susținut că are

interes în formularea acțiunii întrucât are în proprietatea sa Complexul L.,

care este adiacent locului al cărui bazin piscicol a fost atribuit în

concesiune pârâtei SC A.R. SRL, că vrea să valorifice și să promoveze

potențialul turistic al amenajării piscicole și că este interesată de

organizarea unei licitații publice în vederea obținerii dreptului de concesiune

asupra terenului aferent bazinului piscicol.

Judecătoria sector 2

București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2068 din 16 martie 2007, a

admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 6066 din 3 mai 2007, a admis

excepția lipsei de interes.

A respins acțiunea formulată

de reclamanta P.O.R. în contradictoriu cu pârâtele SC A.R. SRL București și SC

P.I. SA Balotești, jud. Ilfov ca fiind formulată de o persoană lipsită de

interes.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut neîndeplinirea, în speță, a caracterului

direct și personal al interesului formulat, că prin cererea de chemare în

judecată folosul urmărit nu revine titularului acesteia, că interesul

reclamantei constând în dezvoltarea turistică a zonei nu este relevant, fiind

un interes abstract și îndepărtat.

Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 460 din 18 octombrie 2007,

a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii

instanței de fond, considerând că interesul reclamantei nu este personal și

direct, născut și actual.

Împotriva menționatei

decizii, reclamanta P.O.R. a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea

recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În criticile formulate,

recurenta reclamantă susține, în esență, că în mod greșit a considerat instanța

de apel că interesul său nu are caracter personal, direct, născut și actual, în

raport de obiectul acțiunii sale, constatarea nulității absolute a contractului

de leasing imobiliar nr. 65 din 27 mai 1999 și a tranzacției nr. 174 din 16

septembrie 2005, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că nici

unul dintre actele invocate nu este contract de vânzare-cumpărare, situație în

raport de care nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 268/2001 modificată

prin Legea nr. 249/2003, astfel că procedura concesionării prin atribuire

directă a exploatării în sistem de leasing a folosinței activului bazin

piscicol L. situat în com. Pantelimon în baza contractului de concesiune prin

atribuire directă nr. 129 din 3 iulie 2006 este lovită de nulitate absolută

pentru fraudarea legii și nerespectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 54/2006 și

nașterea obligației legale a pârâtei SC P.I. SA de a organiza licitație publică

pentru atribuirea dreptului de concesiune, situație care i-ar fi permis

prezentarea unei oferte, în condiții de concurență, transparență și tratament

egal și șansa de a dobândi dreptul de concesiune.

Susține, de asemenea, că

decizia Curții de Apel București nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art.

304 pct. 7 C. proc. civ.), bazându-și considerentele pe cele ale instanței de

fond, fără o analiză în contradictoriu a susținerilor făcute de părți.

Intimata pârâtă SC A.R. SRL

București a formulat întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului ca

nefondat.

Recursul reclamantei este

nefondat.

Înalta Curte, analizând

decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, în raport de actele și

lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu

sunt de natură să conducă la casarea sau modificarea hotărârii, în speță

nefiind îndeplinită nici una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Instanța de apel, analizând

temeinicia și legalitatea sentinței în cadrul procesual stabilit, a reținut că

în mod corect s-a respins acțiunea în constatare pentru lipsă de interes.

Prin acțiune s-a solicitat

constatarea nulității absolute a contractului de leasing imobiliar nr. 65 din 27

mai 1999 încheiat între cele două pârâte având ca obiect exploatarea în sistem

de leasing a folosinței activului bazin piscicol L. în suprafață de 10 ha.,

luciu de apă și 5 m. zonă de protecție, respectiv a tranzacției încheiate între

cele două pârâte prin care acestea au stabilit că vor fi de acord cu transferul

dreptului de proprietate asupra activelor aferente bazinului piscicol L. și vor

încheia contractul de vânzare-cumpărare.

În atare situație, instanța

de apel a analizat, în raport de dispozițiile art. 111 C. proc. civ.,

condițiile dreptului și interesului pe care recurenta reclamantă urmărea să-l

valorifice.

Din considerentele deciziei

atacate rezultă că în apel s-a analizat, în raport de susținerile reclamantei,

dacă constatarea nulității absolute a contractelor menționate prezintă un

interes pentru protejarea unui drept vătămat de pârâte.

Astfel, se constată că, în

raport de situația de fapt, prima critică a recurentei reclamante ce vizează

greșita soluționare a excepției lipsei de interes a instituției sale este

nefondată.

Este adevărat că recurenta

reclamantă este proprietara imobilului teren și construcții situat în com.

Pantelimon, jud. Ilfov, în baza deciziei nr. 249/2004 a Comisiei Speciale de

retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din

România din cadrul G.R., dar împrejurarea că prin anularea actelor juridice

menționate, contractul de leasing imobiliar și tranzacția încheiată între cele

două pârâte, ar putea conduce la anularea contractului de concesiune și, pe

cale de consecință, ar duce la organizarea unei licitații publice la care ar

putea participa și reclamanta nu justifică interesul direct și personal al

acesteia, în cauză fiind vorba de un interes abstract, general, social.

Examinarea legalității unui

act juridic civil poate fi cerută de un terț numai atunci când prin efectele

actului pretins nelegal îi este vătămat sau încălcat un drept al său, ca terț,

drept recunoscut și protejat de lege și nu că în speță unde prin efectul nulității

reclamantul urmărește realizarea unor oportunități economice într-o situație

juridică nouă.

Nici susținerea reclamantei

în sensul că este direct interesată să valorifice și să promoveze potențialul

turistic al zonei numai pentru considerentul că i-a fost retrocedat Complexul L.,

prin decizia menționată, nu justifică un interes direct și personal al

acesteia, cu atât mai mult cu cât retrocedarea s-a făcut ulterior încheierii

contractului de leasing imobiliar, la 14 mai 2004.

De altfel, nu poate fi luată

în considerare nici critica prin care recurenta reclamantă susține aplicarea

greșită a dispozițiilor Legii nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003,

și ale O.U.G. nr. 54/2006, avându-se în vedere domeniul de aplicabilitate a

acestora, respectiv privatizarea societăților comerciale ce dețin în

administrare terenuri proprietate publică sau privată a statului cu destinație

agricolă și regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică,

precum și faptul că reclamanta nu a deținut nici un contract care să-i permită

folosința bazinului piscicol.

Nici critica întemeiată pe

prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi primită, motivarea

soluției instanței de apel fiind succintă, dar completă, în limita motivelor de

apel cu care instanța a fost sesizată, dispozițiile de lege invocate de aceasta

nefiind străine de natura pricinii, ci justificând soluția dată.

Așa fiind, instanța de apel,

confirmând soluția pronunțată la fond, a dat relevanță principiului potrivit

căruia, prin art. 111 C. proc. civ., legiuitorul a urmărit protecția unui

interes actual și nu a unuia eventual.

Pentru cele ce preced, cu

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de

reclamantă împotriva deciziei instanței de apel, decizie legală și temeinică,

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta P.O.R. București împotriva deciziei nr. 460 din 18 octombrie 2007

a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2008.