ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2728/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 6682 din

20 mai 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins cererea

principală formulată de reclamanta SC P.I. SA având ca obiect constatarea

nulității absolute a contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de

vânzare – cumpărare nr. 80 din 2 iunie 1999 încheiat cu pârâta SC C.E. SRL și a

admis cererea reconvențională formulată de pârâtă, constatând în consecință că

aceasta este proprietara activelor ce au făcut obiectul contractului de leasing

imobiliar menționat, hotărârea ținând loc de act de vânzare – cumpărare.

În motivarea sentinței,

prima instanță reține că reclamanta, nu a dovedit nelegalitatea mandatului

F.P.S., lipsa bilanțului de mediu nu este de natură a determina nulitatea absolută

a contractului de leasing iar schimbarea obiectului contractului prin actul

adițional din data de 5 ianuarie 2000 nu constituie o cauză de nulitate

absolută, părțile putând realiza acesta în virtutea principiului libertății

contractuale.

S-a reținut, de asemenea, că

schimbarea obiectului contractului nu constituie eroare asupra naturii actului

cum dealtfel nici nestipularea valorii reziduale nu este de natură a determina

nulitatea absolută a convenției.

Cererea reconvențională s-a

admis în temeiul art. 13 din contract astfel cum a fost completat prin act

adițional, după achitarea ultimei redevențe și a valorii reziduale.

Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, prin decizia nr. 316 din 14 aprilie 2005, a admis

apelul declarat de apelanta reclamantă SC P.I. împotriva sentinței pe care a

schimbat-o în parte în sensul că a respins cererea reconvențională ca

neîntemeiată, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut ca fiind corectă soluția de respingere a acțiunii

apreciind ca neîntemeiate criticile apelantei sub acest aspect.

Criticile cu privire la

cererea reconvențională s-au apreciat ca fiind întemeiate, reținându-se că

actul adițional a fost adoptat după intrarea în vigoare a Legii nr. 99/1999 și

H.G. nr. 450/1999, legea nefiind aplicabilă la momentul încheierii contractului

de leasing.

Din interpretarea art. 4 pct.

1 – 5 din H.G. nr. 450/1999 la momentul la care oferta a fost acceptată între

părți s-a încheiat o promisiune bilaterală și irevocabilă de vânzare –

cumpărare cu valoare de antecontract și deci greșit instanța de fond a acordat

valoare de contract de vânzare – cumpărare convenției încheiate, considerente

pentru care instanța de apel a respins și cererea reconvențională.

În contra deciziei au

declarat recurs atât reclamanta SC P.I. SA cât și pârâta SC C.E. SRL.

I. Reclamanta critică

hotărârea pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în a

căror dezvoltare arată că:

- în mod greșit instanța de

apel a reținut că reclamanta nu a făcut dovada nerealizării investițiilor în

condițiile art. 1169 – art. 1170 C. civ. și greșit instanța nu a analizat

motivul principal de nulitate care este frauda la lege;

- necercetarea motivului

principal de nulitate al contractului și anume prețul neserios și derizoriu

prin decizia atacată.

II. Pârâta critică decizia

instanței de apel pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.

- contractul de leasing în

speță a fost încheiat la 2 iunie 1999 sub incidența O.U.G. nr. 88/1997 art. 28

– art. 29 iar nu a H.G. nr. 450/1999 pe care se întemeiază decizia, aceasta

intrând ulterior în vigoare, actul adițional având regimul juridic al

contractului principal;

- respectarea obligațiilor

contractuale de către utilizator face aplicabile automat prevederile art. 28 și

29 din O.U.G. nr. 88/1997 fiind întrunite condițiile transferului dreptului de

proprietate.

III. În fața instanței de

recurs părțile au depus o tranzacție pentru stingerea amiabilă a litigiului

dedus judecății cu îndeplinirea formalităților cerute de lege.

Potrivit art. 1706 C. civ.,

„tranzacție pot face numai cei ce pot dispune de obiectul cuprins în ea.

Acei însă ce nu pot dispune

de obiectul cuprins în tranzacție, nu pot transige decât în formele stabilite

de legi speciale”.

În speță, părțile au

încheiat un contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare în condițiile art.

27 – 29 din O.U.G. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, având

ca obiect exploatarea în sistem de leasing a folosinței activului bazine

piscicole P. I și P. II situate în comuna P. Județul Ilfov, cu suprafața de 38

ha luciu de apă.

Acest contract a fost

completat sub aspectul obiectului prin două acte adiționale, precizându-se ce

anume face obiectul vânzării cumpărării.

În mod corect instanța de

apel a apreciat asupra inexistenței cauzelor de nulitate ale contractului dar

greșit în aprecierea cererii reconvenționale a făcut aplicarea H.G. nr. 450/1999

dată în aplicarea Legii nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei

economice, Titlul I privind modificarea și completarea O.U. nr. 88/1997 care nu

era în vigoare la momentul încheierii contractului de leasing și greșit s-a

calificat natura clauzei de vânzare – cumpărare ca un antecontract de vânzare.

În realitate regimul juridic

al contractului pe care părțile l-au încheiat este guvernat de prevederile art.

27 – art. 29 din O.U.G. nr. 88/1997 modificată, clauza irevocabilă de vânzare –

cumpărare constituind partea reglementară a contractului de leasing dacă acesta

a fost încheiat cu respectarea acestei legi.

Cum în tranzacția încheiată

obiectul transferului de proprietate nu este determinat și individualizat,

Înalta Curte apreciază că refacerea tranzacției sub acest aspect se poate face

în fața instanței de apel, după ce aceasta va pune în vedere părților să depună

la dosar hotărârea A.G.A. prin care s-a aprobat transformarea contractului de

asociere în participațiune în contract de leasing cu clauză de vânzare

cumpărare, publicată în M. Of., în raport cu care se va aprecia conformitatea

actului adițional, și deci și al obiectului tranzacției, față de caracterul

special al legii în baza căruia s-a încheiat contractul de leasing în speță.

În atare situație în raport

de dispozițiile art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite recursurile declarate, va casa decizia atacată și va

trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de reclamanta SC P.I. SA Balotești și de pârâta SC C.E. SRL București împotriva

deciziei nr. 316 din 14 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru

rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2006.