ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4886/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 25 mai 2008, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava obligarea la achitarea sumei de 52.000 RON actualizată, reprezentând contravaloarea stimulentelor pentru perioada ianuarie - august 2006. În motivarea acțiunii se arată că, funcționează ca director executiv adjunct în cadrul celei de-a doua pârâte, coordonând activitatea de inspecție fiscală și că nu a beneficiat de aceste stimulente, de care a beneficiat celălalt director, care a avut aceeași activitate.

Prin sentința nr. 94 din 30 aprilie 2009, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul C.B. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut, în esență, că salarizarea funcționarilor publici se face conform dispozițiilor art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 2/2006 care prevăd că „autoritățile publice pot acorda stimulentele funcționarilor publici, în limitele prevăzute de dispozițiile legale în vigoare”. Prin urmare, acordarea stimulentelor este facultativă și nu o obligație a autorității publice față de angajat. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs reclamantul C.B., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii și fără să fie avute în vedere probele administrate.

Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului, motivele de recurs și vis-a-vis de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin sentința civilă recurată Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul C.B. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava. Pentru a se pronunța astfel, instanța fondului a reținut că în raport de prevederile legale în materie, acordarea stimulentelor este facultativă și nu obligatorie pentru autoritatea publică față de angajat. Astfel, salarizarea funcționarilor publici se face conform O.G.

nr. 2/2006 care prevede că instituțiile publice care au dreptul la a constitui un fond de stimulente conform legii pot acorda stimulente funcționarilor publici în limitele prevederilor legale în vigoare. Recurentul-reclamant desfășoară activitate la Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava în calitate de director executiv adjunct. Conform O.G. nr. 92/2003, Ministerul Economiei și Finanțelor constituie în fiecare lună fonduri pentru acordarea de stimulente personalului propriu, Normele metodologice pentru constituirea și folosirea acestor fonduri fiind aprobate prin hotărârea nr. 154/1997. Din textele de lege enumerate, rezultă fără posibilitate de tăgadă, că acordarea acestor stimulente este o facultate a autorităților publice și nu o obligație față de funcționarul public, acestea fiind stabilite nominal și repartizate în funcție de îndeplinirea unor criterii.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că instanța de fond a analizat corect probatoriile administrate și în raport de textele legale invocate a pronunțat o hotărâre judecătorească temeinică și legală. Așa fiind, recursul declarat de C.B. se va respinge ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.B. împotriva sentinței nr. 94 din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2009.