ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 680/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 25 mai 2008, reclamantul C.B. le-a chemat în judecată pe pârâtele A.N.A.F. și D.G.F.P. Suceava, solicitând obligarea acestora la achitarea sumei de 52.000 RON actualizat, reprezentând c/valoarea stimulentelor pentru perioada ianuarie – august 2006. În motivarea acțiunii se arată că, funcționează ca director executiv adjunct în cadrul celei de a doua pârâte, coordonând activitatea de inspecție fiscală și că nu a beneficiat de aceste stimulente, de care a beneficiat celălalt director, care a avut aceeași activitate.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 109 din 29 septembrie 2008 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, apreciind că litigiul dedus judecății privește drepturile salariale ale unui funcționar public, fiind aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999, soluționarea în primă instanță revine tribunalului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.B., criticând-o pentru nelegalitate, întrucât fiind numit prin ordin al președintelui A.N.A.F. competența aparține curții de apel. Recursul este fondat. Modificările aduse Legii nr. 188/1999, privind statutul funcționarului public, intrată în vigoare la data de 19 iulie 2006 exprimă voința legiuitorului de a stabili un regim juridic unitar tuturor litigiilor privind raportul de serviciu al funcționarului public.

În acest sens, art. 91^1 din Legea modificată prevede „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competentă altor instanțe”. Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ., „curtea de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, privind actele autorităților și instituțiilor centrale”. Potrivit art. 1 din H.G. nr. 495/2007, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală: „ A.N.A.F. se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, finanțată de la bugetul de sta t”.

În calitatea sa de director executiv adjunct la D.G.F.P. Suceava, recurentul a fost numit prin ordin al președintelui A.N.A.F., în conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (5) din H.G. nr. 208/2005. Având în vedere calitatea de organ de specialitate al administrației publice centrale a A.N.A.F., precum și dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat de reclamant, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre competentă soluționare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de C.B. împotriva sentinței civile nr. 109 din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2009.