ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1187/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 septembrie 2006 și precizată la data de 21 noiembrie 2007, reclamantul B.M. a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F., P.A.N.A.F., G.F. și C.G.G.F., solicitând anularea parțială a deciziei nr. 303752 din 14 iulie 2006 și nr. 304.474 din 14 august 2006, emise de G.F., respectiv anularea primei poziții de la pct. 9, anularea deciziei nr. 302105 din 25 august 2006 și nr. 302105 din 30 august 2006, emise de G.F. și obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 11438 Ron, cu titlu de diferență de stimulent pentru activitatea aferentă lunii mai și iunie 2006. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că, în calitatea sa de comisar șef al C.G.B.G.F.

i-a fost acordat un stimulent de 500 Ron pentru activitatea desfășurată în lunile mai și iunie 2006, iar persoanelor aflate în subordinea sa le-au fost acordate stimulente între 3000 și 5000 Ron. Mai susține reclamantul că a formulat contestație împotriva modului de stabilire a stimulentelor, în conformitate cu art. 21 din O.G. nr. 2/2006, iar plângerea pentru luna mai a fost respinsă cu motivarea că a fost îndreptată către o persoană fără calitate procesuală în cauză. S-a arătat că pentru comisarul șef al C.R.B., este competent să acorde stimulente președintele A.N.A.F. Menționează reclamantul că actele atacate sunt nelegale și netemeinice, întrucât în răspunsul la contestație nu se arată nici un criteriu care să nu fi fost îndeplinit sau vreo deficiență în activitatea sa.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 674 din 27 februarie 2008, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și B.S. și a respins acțiunea față de aceștia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F. S-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamant, au fost anulate în parte deciziile nr. 303.752 din 14 iulie 2006 și 304.474 din 14 august 2006, respectiv prima poziție de la pct. 9 din fiecare decizie. Au fost anulate deciziile nr. 302.105 din 25 august 2006 și nr. 302.105 din 30 august 2006 și au fost obligați pârâții G.F., C.G.

și A.N.A.F. la plata sumei de 11.438 Ron, cu titlu de stimulente pentru activitatea aferentă lunilor mai și iunie 2006. Instanța a reținut că micșorarea cuantumului stimulentului acordat reclamantului, de către președintele A.N.A.F., fără o justificare reală este abuzivă, arbitrară și cu încălcarea prevederilor legale. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs G.F., C.G. și A.N.A.F. În recursul său G.F. – C.G., susține în esență că, reclamantul a depus peste termen, contestația împotriva modului de stabilire a stimulentului aferent lunii mai 2006. În ce privește stimulentele pentru luna iunie 2006, președintele A.N.A.F., persoana competentă să acorde stimulente pentru comisarul șef al C.M.B.

la propunerea comisarului general, nu și-a însușit propunerea făcută, acordând reclamantului un stimulent de 500 lei. Cu privire la propunerile de stimulente pentru intimatul reclamant, recurenta susține că acestea au fost făcute de comisarul general în cuantum egal sau superior cu stimulentele acordate comisarilor șefi adjuncți și șefi de secție din structura C.B., deși acesta în luna iunie 2006, a fost în concediu 5 zile. Pârâta A.N.A.F. în recursul său susține în principal că întrucât între reclamant și A.N.A.F. nu există un raport de muncă, acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei, recurenta susține că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile H.G.

nr. 1538/2003, considerând că reclamantului i se cuvin stimulente în cuantum de 3 salarii lunar. Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Cu privire la stimulentele funcționarilor publici art. 21 din O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici prevede că: (1) Autoritățile și instituțiile publice care au dreptul de a constitui un fond de stimulare potrivit legii pot acorda stimulente funcționarilor publici, în limitele prevăzute de dispozițiile legale în vigoare…”. Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) din același act normativ, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea stimulentelor este de competența ordonatorilor de credite.

Alin. (2) al acestui articol de lege, menționează că, termenul în care se poate formula contestație este de 5 zile de la data comunicării actului administrativ de stabilire a dreptului salarial și a altor drepturi ale funcționarului public”. La alin. (4) al aceluiași articol, de lege se prevede că: „Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente, potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației”. În cazul, în speță actul administrativ de stabilire a stimulentelor pentru personalul de conducere din cadrul Comisariatului Regional București, pentru luna mai 2006, i-a fost comunicat intimatului reclamant cu adresa nr. 303.752 din 14 iulie 2006. Împotriva modului de stabilire a stimulentelor pentru luna mai 2006, intimatul reclamant a depus contestație la G.F.

– C.G., înregistrată sub nr. 304.238 din 3 august 2006. Având în vedere dispozițiile imperative ale art. 31 alin. (2) din O.G. nr. 2/2006, contestația reclamantului împotriva modului de stabilire a stimulentului aferent lunii mai a fost tardiv formulată, fiind înregistrată peste termenul de 5 zile. Prin urmare, soluția instanței de fond în ce privește stimulentele acordate reclamantului pentru luna mai 2006 este nelegală, având în vedere tardivitatea contestației acestuia, urmând a se modifica hotărârea atacată în acest sens. Cu privire la stimulentele pentru luna iunie 2006, în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 1538/2003 și ale O.U.G. nr. 91/2003, privind organizarea G.F., președintele A.N.A.F.

are competența să acorde stimulente pentru comisarii șefi ai comisariatelor regionale și pentru C.M.B., la propunerea comisarului general. Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că A.N.A.F. are calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei însă, legislația aplicabilă în speță, este capitolul 4 pct. 9 din H.G. nr. 1538/2003 privind organizarea și funcționarea G.F. (text în vigoare la data sesizării instanței) stabilește cuantumul lunar al stimulentelor care poate fi de cel mult 3 salarii de bază lunare brute, pentru comisarii G.F. care contribuie direct la constituirea fondului de stimulente sau care îndeplinesc atribuțiile de conducere, coordonare, supraveghere și control al activității operative a G.F.

Având în vedere aceste dispoziții, care se coroborează cu art. 21 din O.G. nr. 2/2006, rezultă că legiuitorul a prevăzut numai posibilitatea acordării de stimulente în funcție de criteriile menționate expres în Capitolul 3 pct. 8 din H.G. nr. 1538/2003 (text în vigoare la data sesizării instanței). Apreciind că reclamantului i se cuvin stimulente lunare în cuantum de 3 salarii, instanța nu a avut în vedere prevederile legale enunțate. Întrucât sarcina probei incumbă reclamantului, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare pentru ca acesta să facă dovada îndeplinirii criteriilor stabilite de legiuitor prin H.G. nr. 1538/2003, pentru luna iunie 2006. Așa fiind, urmează a se admite ambele recursuri, a se modifica sentința atacată în sensul respingerii ca tardive a contestației formulată de reclamant pentru luna mai 2006. Se va casa cu trimitere sentința atacată pentru rejudecarea capătului de cerere privind luna iunie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de G.F. – C.G. și de A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 674 din 27 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul respingerii ca tardivă a contestației formulate de reclamantul B.M. pentru drepturile bănești aferente lunii mai 2006. Casează cu trimitere sentința atacată, referitor la capătul de cerere privind drepturile bănești pentru luna iunie 2006, către aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009.