ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1187/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 15 septembrie 2006 și precizată la data de 21 noiembrie 2007, reclamantul B.M.

a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F., P.A.N.A.F.,

G.F. și C.G.G.F., solicitând anularea parțială a deciziei nr. 303752 din 14

iulie 2006 și nr. 304.474 din 14 august 2006, emise de G.F., respectiv anularea

primei poziții de la pct. 9, anularea deciziei nr. 302105 din 25 august 2006 și

nr. 302105 din 30 august 2006, emise de G.F. și obligarea pârâților în solidar

la plata sumei de 11438 Ron, cu titlu de diferență de stimulent pentru

activitatea aferentă lunii mai și iunie 2006.

În motivarea acțiunii,

reclamantul arată că, în calitatea sa de comisar șef al C.G.B.G.F. i-a fost

acordat un stimulent de 500 Ron pentru activitatea desfășurată în lunile mai și

iunie 2006, iar persoanelor aflate în subordinea sa le-au fost acordate

stimulente între 3000 și 5000 Ron.

Mai susține reclamantul că a

formulat contestație împotriva modului de stabilire a stimulentelor, în conformitate

cu art. 21 din O.G. nr. 2/2006, iar plângerea pentru luna mai a fost respinsă

cu motivarea că a fost îndreptată către o persoană fără calitate procesuală în

cauză. S-a arătat că pentru comisarul șef al C.R.B., este competent să acorde

stimulente președintele A.N.A.F.

Menționează reclamantul că

actele atacate sunt nelegale și netemeinice, întrucât în răspunsul la

contestație nu se arată nici un criteriu care să nu fi fost îndeplinit sau vreo

deficiență în activitatea sa.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 674

din 27 februarie 2008, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

Ministerului Finanțelor Publice și B.S. și a respins acțiunea față de aceștia

ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A

fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F.

S-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamant, au fost anulate

în parte deciziile nr. 303.752 din 14 iulie 2006 și 304.474 din 14 august 2006,

respectiv prima poziție de la pct. 9 din fiecare decizie. Au fost anulate

deciziile nr. 302.105 din 25 august 2006 și nr. 302.105 din 30 august 2006 și

au fost obligați pârâții G.F., C.G. și A.N.A.F. la plata sumei de 11.438 Ron,

cu titlu de stimulente pentru activitatea aferentă lunilor mai și iunie 2006.

Instanța a reținut că micșorarea

cuantumului stimulentului acordat reclamantului, de către președintele A.N.A.F.,

fără o justificare reală este abuzivă, arbitrară și cu încălcarea prevederilor

legale.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs G.F., C.G. și A.N.A.F.

În recursul său G.F. – C.G.,

susține în esență că, reclamantul a depus peste termen, contestația împotriva

modului de stabilire a stimulentului aferent lunii mai 2006.

În ce privește stimulentele

pentru luna iunie 2006, președintele A.N.A.F., persoana competentă să acorde

stimulente pentru comisarul șef al C.M.B. la propunerea comisarului general, nu

și-a însușit propunerea făcută, acordând reclamantului un stimulent de 500 lei.

Cu privire la propunerile de

stimulente pentru intimatul reclamant, recurenta susține că acestea au fost

făcute de comisarul general în cuantum egal sau superior cu stimulentele

acordate comisarilor șefi adjuncți și șefi de secție din structura C.B., deși

acesta în luna iunie 2006, a fost în concediu 5 zile.

Pârâta A.N.A.F. în recursul

său susține în principal că întrucât între reclamant și A.N.A.F. nu există un

raport de muncă, acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca fiind introdusă

împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, recurenta

susține că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile H.G. nr. 1538/2003,

considerând că reclamantului i se cuvin stimulente în cuantum de 3 salarii lunar.

Recursurile sunt fondate

pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Cu privire la stimulentele

funcționarilor publici art. 21 din O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea

drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici prevede

că: (1) Autoritățile și instituțiile publice care au dreptul de a constitui un

fond de stimulare potrivit legii pot acorda stimulente funcționarilor publici,

în limitele prevăzute de dispozițiile legale în vigoare…”.

Potrivit dispozițiilor art. 31

alin. (1) din același act normativ, soluționarea contestațiilor în legătură cu

stabilirea stimulentelor este de competența ordonatorilor de credite. Alin. (2)

al acestui articol de lege, menționează că, termenul în care se poate formula

contestație este de 5 zile de la data comunicării actului administrativ de

stabilire a dreptului salarial și a altor drepturi ale funcționarului public”.

La alin. (4) al aceluiași

articol, de lege se prevede că: „Împotriva măsurilor dispuse potrivit

prevederilor alin. (1) persoana în cauză se poate adresa instanței de

contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente,

potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării

contestației”.

În cazul, în speță actul

administrativ de stabilire a stimulentelor pentru personalul de conducere din

cadrul Comisariatului Regional București, pentru luna mai 2006, i-a fost

comunicat intimatului reclamant cu adresa nr. 303.752 din 14 iulie 2006.

Împotriva modului de

stabilire a stimulentelor pentru luna mai 2006, intimatul reclamant a depus

contestație la G.F. – C.G., înregistrată sub nr. 304.238 din 3 august 2006.

Având în vedere dispozițiile

imperative ale art. 31 alin. (2) din O.G. nr. 2/2006, contestația reclamantului

împotriva modului de stabilire a stimulentului aferent lunii mai a fost tardiv

formulată, fiind înregistrată peste termenul de 5 zile.

Prin urmare, soluția

instanței de fond în ce privește stimulentele acordate reclamantului pentru

luna mai 2006 este nelegală, având în vedere tardivitatea contestației

acestuia, urmând a se modifica hotărârea atacată în acest sens.

Cu privire la stimulentele

pentru luna iunie 2006, în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 1538/2003 și

ale O.U.G. nr. 91/2003, privind organizarea G.F., președintele A.N.A.F. are

competența să acorde stimulente pentru comisarii șefi ai comisariatelor

regionale și pentru C.M.B., la propunerea comisarului general.

Așa fiind, în mod corect

instanța de fond a reținut că A.N.A.F. are calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei însă,

legislația aplicabilă în speță, este capitolul 4 pct. 9 din H.G. nr. 1538/2003

privind organizarea și funcționarea G.F. (text în vigoare la data sesizării

instanței) stabilește cuantumul lunar al stimulentelor care poate fi de cel

mult 3 salarii de bază lunare brute, pentru comisarii G.F. care contribuie

direct la constituirea fondului de stimulente sau care îndeplinesc atribuțiile

de conducere, coordonare, supraveghere și control al activității operative a G.F.

Având în vedere aceste

dispoziții, care se coroborează cu art. 21 din O.G. nr. 2/2006, rezultă că

legiuitorul a prevăzut numai posibilitatea acordării de stimulente în funcție

de criteriile menționate expres în Capitolul 3 pct. 8 din H.G. nr. 1538/2003 (text

în vigoare la data sesizării instanței).

Apreciind că reclamantului i

se cuvin stimulente lunare în cuantum de 3 salarii, instanța nu a avut în

vedere prevederile legale enunțate.

Întrucât sarcina probei

incumbă reclamantului, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare pentru ca

acesta să facă dovada îndeplinirii criteriilor stabilite de legiuitor prin H.G.

nr. 1538/2003, pentru luna iunie 2006.

Așa fiind, urmează a se

admite ambele recursuri, a se modifica sentința atacată în sensul respingerii

ca tardive a contestației formulată de reclamant pentru luna mai 2006. Se va

casa cu trimitere sentința atacată pentru rejudecarea capătului de cerere

privind luna iunie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de G.F. – C.G. și de A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 674 din 27

februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul respingerii ca tardivă a contestației formulate de reclamantul B.M.

pentru drepturile bănești aferente lunii mai 2006.

Casează cu trimitere

sentința atacată, referitor la capătul de cerere privind drepturile bănești

pentru luna iunie 2006, către aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 martie 2009.