ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1931/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 6 noiembrie

2006, astfel cum a fost precizată, reclamantul B.M. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții M.F.P., A.N.A.F., președintele A.N.A.F. și Garda

Financiară - Comisariatul General, desființarea parțială a Deciziei nr. 305094

din 19 septembrie 2006 emisă de pârâta Garda Financiară și obligarea pârâților,

în solidar, la plata sumei de 4.719 lei RON, cu titlu de diferență de

stimulente pentru activitatea aferentă lunii iulie 2006.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că, la data de 14 iunie 2004 a fost numit, urmare participării la un concurs, în funcția publică de conducere de comisar șef

al Comisariatului Regional București al Gărzii Financiare și, în conformitate

cu legislația specifică a beneficiat lunar de stimulente pentru activitatea

desfășurată, de la data numirii în funcția respectivă și până în luna iulie

2006.

A susținut că, deși a

îndeplinit atribuțiile stabilite în sarcina sa prin fișa postului, precum și

criteriile prevăzute în art. 8 din Norma metodologică privind constituirea și

utilizarea fondului de stimulente stabilit, în condițiile O.U.G. nr. 91/2003,

normă aprobată prin H.G. nr. 1538/2003, în mod arbitrar și abuzive, cuantumul

stimulentelor acordate i-a fost diminuat astfel încât, în luna iulie 2006 a primit numai suma de 1.500 lei.

A menționat că, la

stabilirea stimulentelor, precum și la soluționarea contestației pe care a

formulat-o în conformitate cu protocolul art. 21 din O.G. nr. 2/2006, nu s-a

ținut seama de criteriile de repartizare a stimulentelor stabilite în Cap. 3 pct.

8 prevăzute la Anexa nr. 5 din H.G. nr. 1538/2003 și nu s-a obținut avizul

organului sindical.

Pârâții A.N.A.F., M.F.P. și

președintele A.N.A.F. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2699

din 31 octombrie 2007, rectificată prin încheierea din camera de consiliu de la

10 septembrie 2008, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de pârâtul S.B., fost președinte A.N.A.F și, pe cale de consecință, a

respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu acesta.

Totodată, a admis acțiunea,

a anulat în parte Decizia nr. 305028 din 15 septembrie 2006 emisă de pârâta

Garda Financiară și anume, prima poziție de la pct. 9 din decizie și a

obligat-o să plătească reclamantului suma de 3.719 lei, reprezentând diferență

de stimulente aferentă lunii august 2006.

Prin încheierea din camera

de consiliu de la 10 septembrie 2008, a fost înlăturat din dispozitivul

sentinței și pârâtul M.F.P.

În ceea ce privește lipsa

calității procesuale pasive a M.F.P. și a lui B.S., s-a reținut că soluția se

impune, deoarece emitenta actelor contestate este pârâta Garda Financiară -

Comisariatul General, iar B.S. nu mai deține funcția de președinte al A.N.A.F.

În ceea ce privește fondul

cauzei, prima instanță a apreciat că, potrivit criteriilor prevăzute la Cap. 3 pct.

8 din Normele metodologice reglementate în anexa 5 din H.G. nr. 1538/2003,

reclamantul era îndreptățit la stimulente lunare în sumă de cel mult 3 salarii

brute și că, în mod nejustificat, fără să se fi făcut dovada unor împrejurări

care să justifice micșorarea acestui cuantum sau neîndeplinirea criteriilor

legale de către reclamant, pârâta Garda Financiară - Comisariatul General i-a

diminuat stimulentele aferente lunii august 2006.

Curtea de Apel a mai reținut

că măsura contestată apare ca fiind abuzivă, arbitrară și nelegală, în

condițiile în care performanțele profesionale ale reclamantului au condus la o îmbunătățire

remarcabilă a activității Comisariatului Regional București în anii 2005 și

2006, iar ceilalți comisari șefi adjuncți și șefi de secție, subordonați

reclamantului, în considerarea realizărilor lor profesionale, au beneficiat de stimulente

mai mari.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs, atât pârâtul M.F.P., cât și pârâta A.N.A.F. și pârâta Garda

Financiară - Comisariatul General, criticând-o ca nelegală și netemeinică,

întrucât instanța de fond a pronunțat-o cu greșita aplicare a legii.

Astfel, A.N.A.F. a arătat în

motivele de recurs, că soluția Curții de Apel a fost dată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât nu a avut în vedere faptul

că prin cererea inițială reclamantul a arătat că solicită anularea Deciziei nr.

305028/2006 emisă de Garda Financiară.

Și pe fond a fost criticată

hotărârea judecătorească, întrucât legislația aplicabilă în speță - H.G. nr. 1538/2003

nu prevede cele reținute de instanță, ci doar posibilitatea că stimulentele

legale să se acorde în cuantum de maxim 3 salarii de bază brute.

M.E.F., critică sentința,

pentru faptul că instanța fondului și-a depășit atribuțiile puterii

judecătorești, substituindu-se puterii executive, acordând drepturile salariale

unui funcționar public, cu încălcarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, a fost invocat

și motivul iterat de primul recurent, în sensul că hotărârea judecătorească a

fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitatea procesuală

pasivă.

Garda Financiară -

Comisariatul General, a criticat sentința Curții de Apel București în sensul că

acțiunea este inadmisibilă față de Gardă, întrucât reclamantul a exercitat-o împotriva

adresei emanate de la recurentă și denumita „Decizie”, cu depășirea termenului

prevăzut de lege.

Recursurile sunt nefondate,

și vor fi respinse.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Intimatul-reclamant și-a

precizat acțiunea la 6 noiembrie 2006, solicitând anularea în parte a Deciziei nr.

305094/2006 emisă de Garda Financiară, cât și obligarea ambilor pârâți la

diferența de stimulent aferentă lunii iulie 2006.

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii invocată de A.N.A.F, din probele administrate,

rezultă că intimatul-reclamant a atacat nu o adresă, astfel cum s-a susținut în

motivele de recurs, ci un act administrativ astfel cum și-a precizat acțiunea

la 27 iunie 2007, act care dintr-o împrejurare întâmplătoare poartă același

număr cu adresa în discuție. Dealtfel actul a fost comunicat lui B.M., în

timpul litigiului, fapt pentru care și-a și precizat acțiunea.

În ceea ce privește depășirea

termenului de formulare a acțiunii, 5 zile prevăzute de O.G. nr. 2/2006, nici

acest motiv de recurs nu poate fi reținut de Înalta Curte de Casație și

Justiție, raportat la data comunicării acțiunii, astfel cum prevede textul O.G.

Privitor la lipsa calității procesuale

pasive a M.F., aceasta chiar nu a fost obligat prin sentința atacată la nici un

fel de plată, mai mult decât atât în considerente, instanța de fond a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a M.F.P., astfel încât dintr-o

eroare materială a apărut ca parte în dispozitiv, situație lămurită prin

Încheierea din 10 septembrie 2008 conform art. 281 C. proc. civ.

Prin recursul declarat, A.N.A.F.

a invocat în principal lipsa calității procesuale pasive, excepție respinsă de

instanța Curții de apel, întrucât rezultă fără posibilitate de tăgadă că doar S.B.

nu mai are calitate procesuală pasivă, Legea nr. 554/2004 stabilind fără

echivoc părțile între care se naște raportul juridic, în speță, Președintele A.N.A.F.

neemițând nici unul din actele administrative pretins vătămătoare.

Acordarea stimulentelor este

astfel cum au recunoscut recurenții A.N.A.F. și Garda Financiară, la

latitudinea lor pentru speța de față, doar că apreciază că aceste stimulente nu

reprezintă un drept ci doar o posibilitate.

Prin urmare, atât A.N.A.F. cât

și Garda Financiară au calitatea procesuală pasivă, motiv pentru care corect

s-a pronunțat Curtea de Apel pe acest aspect.

Referitor la fondul

pricinii, din ansamblul probator administrat, Înalta Curte de Casație și

Justiție reține că în raport de dispozițiile H.G. nr. 1538/2003 art. 16, personalul

Gărzii Financiare beneficiază de stimulente materiale în condițiile legii, deci

stimulentele nu reprezintă o vocație, ci un drept atâta timp cât fondul de

stimulente este constituit, există fonduri și funcționarul îndeplinește

criteriile prevăzute de Anexa 5 la H.G. nr. 1538/2003.

Președintele A.N.A.F, nu

putea modifica suma care fusese propusă pentru intimatul-reclamant care a

beneficiat de stimulente la fel cu colegii și subordonații săi.

Nici faptul că în iulie 2006

reclamantul-intimat se afla în concediul de odihnă și deci nu era îndreptățit

la plata stimulentelor, nu poate fi primit ca argument în motivarea deciziei

autorităților publice, atâta vreme cât concediul de odihnă nu este luat în

considerare drept criteriu pentru stabilirea cuantumului stimulentului.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată

este legală și temeinică, motiv pentru care se vor respinge ca nefondate

recursurile declarate de M.F.P., A.N.A.F. și Garda Financiară - Comisariatul

General, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de pârâții M.E.F. (în prezent M.F.P.), A.N.A.F. și Garda Financiară -

Comisariatul General împotriva sentinței civile nr. 2699 din 31 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi.