ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1931/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 6 noiembrie 2006, astfel cum a fost precizată, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.F.P., A.N.A.F., președintele A.N.A.F.

și Garda Financiară - Comisariatul General, desființarea parțială a Deciziei nr. 305094 din 19 septembrie 2006 emisă de pârâta Garda Financiară și obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 4.719 lei RON, cu titlu de diferență de stimulente pentru activitatea aferentă lunii iulie 2006. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 14 iunie 2004 a fost numit, urmare participării la un concurs, în funcția publică de conducere de comisar șef al Comisariatului Regional București al Gărzii Financiare și, în conformitate cu legislația specifică a beneficiat lunar de stimulente pentru activitatea desfășurată, de la data numirii în funcția respectivă și până în luna iulie 2006. A susținut că, deși a îndeplinit atribuțiile stabilite în sarcina sa prin fișa postului, precum și criteriile prevăzute în art. 8 din Norma metodologică privind constituirea și utilizarea fondului de stimulente stabilit, în condițiile O.U.G.

nr. 91/2003, normă aprobată prin H.G. nr. 1538/2003, în mod arbitrar și abuzive, cuantumul stimulentelor acordate i-a fost diminuat astfel încât, în luna iulie 2006 a primit numai suma de 1.500 lei. A menționat că, la stabilirea stimulentelor, precum și la soluționarea contestației pe care a formulat-o în conformitate cu protocolul art. 21 din O.G. nr. 2/2006, nu s-a ținut seama de criteriile de repartizare a stimulentelor stabilite în Cap. 3 pct. 8 prevăzute la Anexa nr. 5 din H.G. nr. 1538/2003 și nu s-a obținut avizul organului sindical. Pârâții A.N.A.F., M.F.P. și președintele A.N.A.F. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2699 din 31 octombrie 2007, rectificată prin încheierea din camera de consiliu de la 10 septembrie 2008, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul S.B., fost președinte A.N.A.F și, pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu acesta. Totodată, a admis acțiunea, a anulat în parte Decizia nr. 305028 din 15 septembrie 2006 emisă de pârâta Garda Financiară și anume, prima poziție de la pct. 9 din decizie și a obligat-o să plătească reclamantului suma de 3.719 lei, reprezentând diferență de stimulente aferentă lunii august 2006. Prin încheierea din camera de consiliu de la 10 septembrie 2008, a fost înlăturat din dispozitivul sentinței și pârâtul M.F.P.

În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a M.F.P. și a lui B.S., s-a reținut că soluția se impune, deoarece emitenta actelor contestate este pârâta Garda Financiară - Comisariatul General, iar B.S. nu mai deține funcția de președinte al A.N.A.F. În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a apreciat că, potrivit criteriilor prevăzute la Cap. 3 pct. 8 din Normele metodologice reglementate în anexa 5 din H.G.

nr. 1538/2003, reclamantul era îndreptățit la stimulente lunare în sumă de cel mult 3 salarii brute și că, în mod nejustificat, fără să se fi făcut dovada unor împrejurări care să justifice micșorarea acestui cuantum sau neîndeplinirea criteriilor legale de către reclamant, pârâta Garda Financiară - Comisariatul General i-a diminuat stimulentele aferente lunii august 2006. Curtea de Apel a mai reținut că măsura contestată apare ca fiind abuzivă, arbitrară și nelegală, în condițiile în care performanțele profesionale ale reclamantului au condus la o îmbunătățire remarcabilă a activității Comisariatului Regional București în anii 2005 și 2006, iar ceilalți comisari șefi adjuncți și șefi de secție, subordonați reclamantului, în considerarea realizărilor lor profesionale, au beneficiat de stimulente mai mari.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, atât pârâtul M.F.P., cât și pârâta A.N.A.F. și pârâta Garda Financiară - Comisariatul General, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a pronunțat-o cu greșita aplicare a legii. Astfel, A.N.A.F. a arătat în motivele de recurs, că soluția Curții de Apel a fost dată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât nu a avut în vedere faptul că prin cererea inițială reclamantul a arătat că solicită anularea Deciziei nr. 305028/2006 emisă de Garda Financiară. Și pe fond a fost criticată hotărârea judecătorească, întrucât legislația aplicabilă în speță - H.G. nr. 1538/2003 nu prevede cele reținute de instanță, ci doar posibilitatea că stimulentele legale să se acorde în cuantum de maxim 3 salarii de bază brute.

M.E.F., critică sentința, pentru faptul că instanța fondului și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, substituindu-se puterii executive, acordând drepturile salariale unui funcționar public, cu încălcarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, a fost invocat și motivul iterat de primul recurent, în sensul că hotărârea judecătorească a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitatea procesuală pasivă. Garda Financiară - Comisariatul General, a criticat sentința Curții de Apel București în sensul că acțiunea este inadmisibilă față de Gardă, întrucât reclamantul a exercitat-o împotriva adresei emanate de la recurentă și denumita „Decizie”, cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Recursurile sunt nefondate, și vor fi respinse. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Intimatul-reclamant și-a precizat acțiunea la 6 noiembrie 2006, solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 305094/2006 emisă de Garda Financiară, cât și obligarea ambilor pârâți la diferența de stimulent aferentă lunii iulie 2006. Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de A.N.A.F, din probele administrate, rezultă că intimatul-reclamant a atacat nu o adresă, astfel cum s-a susținut în motivele de recurs, ci un act administrativ astfel cum și-a precizat acțiunea la 27 iunie 2007, act care dintr-o împrejurare întâmplătoare poartă același număr cu adresa în discuție.

Dealtfel actul a fost comunicat lui B.M., în timpul litigiului, fapt pentru care și-a și precizat acțiunea. În ceea ce privește depășirea termenului de formulare a acțiunii, 5 zile prevăzute de O.G. nr. 2/2006, nici acest motiv de recurs nu poate fi reținut de Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la data comunicării acțiunii, astfel cum prevede textul O.G. Privitor la lipsa calității procesuale pasive a M.F., aceasta chiar nu a fost obligat prin sentința atacată la nici un fel de plată, mai mult decât atât în considerente, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.F.P., astfel încât dintr-o eroare materială a apărut ca parte în dispozitiv, situație lămurită prin Încheierea din 10 septembrie 2008 conform art. 281 C. proc.

civ. Prin recursul declarat, A.N.A.F. a invocat în principal lipsa calității procesuale pasive, excepție respinsă de instanța Curții de apel, întrucât rezultă fără posibilitate de tăgadă că doar S.B. nu mai are calitate procesuală pasivă, Legea nr. 554/2004 stabilind fără echivoc părțile între care se naște raportul juridic, în speță, Președintele A.N.A.F. neemițând nici unul din actele administrative pretins vătămătoare. Acordarea stimulentelor este astfel cum au recunoscut recurenții A.N.A.F. și Garda Financiară, la latitudinea lor pentru speța de față, doar că apreciază că aceste stimulente nu reprezintă un drept ci doar o posibilitate. Prin urmare, atât A.N.A.F. cât și Garda Financiară au calitatea procesuală pasivă, motiv pentru care corect s-a pronunțat Curtea de Apel pe acest aspect.

Referitor la fondul pricinii, din ansamblul probator administrat, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că în raport de dispozițiile H.G. nr. 1538/2003 art. 16, personalul Gărzii Financiare beneficiază de stimulente materiale în condițiile legii, deci stimulentele nu reprezintă o vocație, ci un drept atâta timp cât fondul de stimulente este constituit, există fonduri și funcționarul îndeplinește criteriile prevăzute de Anexa 5 la H.G. nr. 1538/2003. Președintele A.N.A.F, nu putea modifica suma care fusese propusă pentru intimatul-reclamant care a beneficiat de stimulente la fel cu colegii și subordonații săi. Nici faptul că în iulie 2006 reclamantul-intimat se afla în concediul de odihnă și deci nu era îndreptățit la plata stimulentelor, nu poate fi primit ca argument în motivarea deciziei autorităților publice, atâta vreme cât concediul de odihnă nu este luat în considerare drept criteriu pentru stabilirea cuantumului stimulentului.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de M.F.P., A.N.A.F. și Garda Financiară - Comisariatul General, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâții M.E.F. (în prezent M.F.P.), A.N.A.F. și Garda Financiară - Comisariatul General împotriva sentinței civile nr. 2699 din 31 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi.