ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4947/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul

B.M. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Ministrul Finanțelor Publice,

Agenția Națională de Administrare Fiscală, Președintele Agenției Naționale de

Administrare Fiscală, Garda Financiară și Comisariatul General al Gărzii Financiare,

solicitând:

- desființarea deciziilor

nr. 304238 din 23 august 2006 și nr. 304570 din 28 august 2006 emise de Garda Financiară;

- obligarea pârâților,

în solidar, să îi plătească suma de 11.438 RON ce i se cuvin cu titlu de stimulente

pentru activitatea aferentă lunilor mai și iunie 2006;

- obligarea pârâților

la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă

nr. 674 din 27 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Finanțelor Publice, Ministrul Finanțelor Publice - B.S. și respinsă acțiunea față

de aceștia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă în parte

acțiunea reclamantului, au fost anulate în parte deciziile nr. 303752 din 14

iulie 2006 și nr. 304474 din 14 august 2006 și deciziile nr. 302105 din 25

august 2006 și nr. 302105 din 30 august 2006, au fost obligați pârâții Garda Financiară

- Comisariatul General și Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata către

reclamant a sumei de 11.438 RON cu titlu de stimulente pentru activitatea aferentă

lunilor mai și iunie 2006.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1187

din 3 martie 2009 a admis recursurile declarate de Garda Financiară - Comisariatul

General și de Agenția Națională de Administrare Fiscală, a fost modificată sentința

atacată în sensul respingerii ca tardivă a contestației pentru drepturile bănești

aferente lunii mai 2006, a fost casată cu trimitere sentința atacată referitor la

capătul de cerere privind drepturile bănești pentru luna iunie 2006.

fond.

După casare, prin sentința

civilă nr. 649 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Ministrul Finanțelor Publice și Președintele

Agenției Naționale de Administrare și respinsă cererea față de aceștia ca fiind

formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă cererea

precizată a reclamantului, a fost anulată, în parte, decizia nr. 304474 din 15

august 2006 emisă de Garda Financiară, respectiv prima poziție de la pct. 9, a fost

anulată decizia nr. 302105 din 30 august 2006 emisă de Garda Financiară și au fost

obligați pârâții Garda Financiară, Comisariatul General al Gărzii Financiare și

Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata către reclamant a sumei de 3.500

RON reprezentând diferența stimulentelor aferente lunii iunie 2006.

În motivarea soluției

s-a reținut că prin decizia nr. 304474 din 14 august 2006 emisă de Garda Financiară

- Comisariatul General s-au propus stimulente pentru conducerea comisariatelor regionale

pentru luna iunie 2006, conform H.G. nr. 1538/2003, anexa nr. 5, cu următoarele

precizări cuprinse în „Nota” ce face parte integrantă din prezenta decizie:

„(1) Potrivit pct. 9 din

Anexa nr. 3, stimulentul poate fi acordat în cuantum de cel mult 3 salarii;

(2) Fondul de stimulente

constituit permite acordarea stimulentului în cuantum de 3 salarii”.

În cazul reclamantului

B.M. propunerea Comisariatului General al Gărzii Financiare a fost de 4.000 RON,

sumă ce a fost diminuată la 500 RON în etapa aprobării propunerilor de către Agenția

Națională de Administrare Fiscală, prin președintele acesteia de la acea dată, S.B.,

printr-o rectificare olografă, sub semnătură, fără o motivare în acest sens și doar

în situația reclamantului, în condițiile în care propunerile au vizat un număr de

18 comisari din cadrul comisariatelor regionale.

S-a considerat că motivarea

reprezintă o obligație generală aplicabilă oricărui act administrativ și trebuie

să permită instanței exercitarea controlului jurisdicțional, dar, în speță, motivele

care au determinat diminuarea cuantumului stimulentului pe luna iunie 2006, de la

4.000 RON la 500 RON și numai în cazul reclamantului, nu au fost indicate.

Pentru că s-a făcut dovada

îndeplinirii de către reclamant a criteriilor prevăzute de lege pentru acordarea

stimulentelor cu înscrisurile depuse la dosar, esențială fiind propunerea comisarului

șef al Gărzii Financiare București, s-a apreciat că decizia de reducere fără nicio

motivare și fără a fi justificată de neîndeplinirea criteriilor prevăzute de lege

este arbitrară, abuzivă și emisă cu exces de putere în accepțiunea art. 2 alin.

(1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâtele Garda Financiară și Agenția Națională de Administrare

Fiscală.

I. În recursul declarat

de Garda Financiară se critică soluția instanței de fond pentru că a fost dată cu

aplicarea greșită a legii.

În motivele de recurs

se arată că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor

salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, stimulentele pot fi acordate

funcționarilor publici, iar conform art. 31 alin. (1) din același act normativ,

soluționarea contestațiilor este de competența ordonatorilor de credite, iar măsurile

dispuse pot fi contestate în fața instanțelor judecătorești.

De aceea, se consideră

că instanța de fond trebuie să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei adresei

din 28 august 2006 prin care i-a fost comunicat reclamantului modul de soluționare

a contestației.

Prin decizia nr. 1187

din 3 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit numai posibilitatea

acordării de stimulente și că revine reclamantului sarcina de a dovedi îndeplinirea

acestor criterii pentru luna iunie 2006, iar cu înscrisurile depuse la dosarul instanței

de fond nu s-a probat îndeplinirea acestor criterii.

Referitor la cuantumul

lunar al stimulentelor, în Normele metodologice prevăzute la Anexa nr. 5 din H.G.

nr. 1538/2003 se menționează că acestea pot fi de cel mult 3 salarii de bază pentru

comisarii Gărzii Financiare care contribuie direct la constituirea fondului de stimulente

sau care îndeplinesc atribuții de conducere, coordonare, supraveghere și control

al activității operative a Gărzii Financiare.

În ceea ce privește înscrisurile

depuse la dosar se arată că adresa din 10 aprilie 2008 a Curții de Conturi a României

nu are relevanță pentru că se referă la perioada 01 februarie 2006 - 31 martie 2006,

descărcarea de gestiune se referă la anul 2004, iar raportul de evaluare se referă

la anul 2005 și astfel reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii în luna iunie

2006.

Pentru că Președintele

Agenției Naționale de Administrare Fiscală este competent să acorde stimulente pentru

comisarul șef al Comisariatului Municipiului București, Garda Financiară - Comisariatul

General nu putea fi obligat la acordarea stimulentelor către intimatul-reclamant.

II. În recursul declarat

de Agenția Națională de Administrare Fiscală se consideră că hotărârea a fost dată

cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Se invocă dispozițiile

Cap. IV pct. 9 din H.G. nr. 1538/2003 și că acestea nu stabilesc obligativitatea

acordării stimulentelor, iar reclamantul avea obligația să dovedească îndeplinirea

criteriilor cuprinse în Cap. III pct. 8 din Anexa 5 la H.G. nr. 1538/2003.

Instanța de fond a avut

în vedere simple susțineri ale reclamantului că a îndeplinit criteriile prevăzute

de lege, pentru că înscrisurile depuse nu fac această dovadă.

În ceea ce privește obligarea

la plată către intimatul-reclamant a sumei de 3.500 RON reprezentând diferite stimulente

pentru luna iunie 2006, este criticată soluția instanței de fond pentru că instanța

de fond nu era în măsură să aprecieze dacă un angajat al Gărzii Financiare îndeplinea

sau nu criteriile în vederea acordării stimulentelor și în ce cuantum.

Oricum, aceste drepturi

bănești sunt plătite efectiv de către unitatea angajatoare, respectiv Garda Financiară,

întrucât fondurile de stimulente sunt constituite la nivelul instituției în care

își desfășoară activitatea reclamantul.

S-a solicitat admiterea

recursurilor, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

recurs.

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile

declarate pentru următoarele considerente, având în vedere că, în esență, criticile

vizează aceleași aspecte:

Reclamantul, în calitatea

sa de comisar șef al Comisariatului Regional București al Gărzii Financiare, putea

să beneficieze de stimulente lunare pentru activitatea desfășurată.

Cu adresa din 14

august 2006, Garda Financiară i-a comunicat acestuia cuantumul stimulentelor pentru

luna iunie 2006, iar acesta, în conformitate cu art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2006

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor

publici, s-a adresat ordonatorului de credit pentru soluționarea contestației, iar

cu adresa din 28 august 2006 s-a comunicat răspunsul la contestația adresată ordonatorului

de credit.

Faptul că instanța de

fond nu a anulat și această decizie (nr. 304570 din 28 august 2006) nu prezintă

relevanță, din moment ce a fost anulată prin decizia nr. 304747 din 14 august 2006

și au fost obligați pârâții la plata acestor stimulente pentru luna iunie 2006.

Referitor la nedovedirea

îndeplinirii criteriilor care era condiție pentru acordarea stimulentelor, criticile

din recursuri sunt nefondate.

Așa cum a reținut și instanța

de fond, îndeplinirea criteriilor a fost dovedită cu chiar propunerea Comisariatului

General al Gărzii Financiare de acordare a reclamantului a unui stimulent în sumă

de 4.000 RON pentru luna iunie 2006.

Această propunere a fost,

în mod nejustificat, abuziv și nemotivat, cenzurată de Președintele Agenției

Naționale de Administrare Fiscală și care a propus acordarea unor stimulente pentru

luna iunie 2006, în cuantum de 500 RON.

Prin urmare, nu se poate

reține că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii criteriilor cuprinse în Cap.

III, pct. 8 din Anexa 5 la H.G. nr. 1538/2003, așa cum era textul la momentul sesizării

instanței.

Pentru că instanța de

fond a concluzionat că reducerea stimulentelor nu a fost justificată, nu poate fi

considerată nelegală soluția instanței de fond de plată a diferenței de 3.500 RON

în favoarea reclamantului.

Instanța de contencios

administrativ, atunci când stabilește că un act administrativ este nelegal, dispune

și obligarea autorității sau instituției publice să repare prejudiciul cauzat prin

emiterea actului administrativ anulat, ceea ce s-a întâmplat și în cauză.

În ceea ce privește criticile

referitoare la plata de către Garda Financiară și Agenția Națională de

Administrare Fiscală a plății stimulentelor, se constată că acestea sunt implicate

în plata stimulentelor pentru funcționarii publici din cadrul Gărzii Financiare.

Apreciind că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la

art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinse recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de Garda Financiară - Comisariatul General și de Agenția Națională de Administrare

Fiscală împotriva sentinței civile nr. 649 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2010.