ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4947/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.M. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Ministrul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Garda Financiară și Comisariatul General al Gărzii Financiare, solicitând: - desființarea deciziilor nr. 304238 din 23 august 2006 și nr. 304570 din 28 august 2006 emise de Garda Financiară; - obligarea pârâților, în solidar, să îi plătească suma de 11.438 RON ce i se cuvin cu titlu de stimulente pentru activitatea aferentă lunilor mai și iunie 2006; - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 674 din 27 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, Ministrul Finanțelor Publice - B.S. și respinsă acțiunea față de aceștia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă în parte acțiunea reclamantului, au fost anulate în parte deciziile nr. 303752 din 14 iulie 2006 și nr. 304474 din 14 august 2006 și deciziile nr. 302105 din 25 august 2006 și nr. 302105 din 30 august 2006, au fost obligați pârâții Garda Financiară - Comisariatul General și Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata către reclamant a sumei de 11.438 RON cu titlu de stimulente pentru activitatea aferentă lunilor mai și iunie 2006. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1187 din 3 martie 2009 a admis recursurile declarate de Garda Financiară - Comisariatul General și de Agenția Națională de Administrare Fiscală, a fost modificată sentința atacată în sensul respingerii ca tardivă a contestației pentru drepturile bănești aferente lunii mai 2006, a fost casată cu trimitere sentința atacată referitor la capătul de cerere privind drepturile bănești pentru luna iunie 2006. 2. Soluția instanței de fond.

După casare, prin sentința civilă nr. 649 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Ministrul Finanțelor Publice și Președintele Agenției Naționale de Administrare și respinsă cererea față de aceștia ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă cererea precizată a reclamantului, a fost anulată, în parte, decizia nr. 304474 din 15 august 2006 emisă de Garda Financiară, respectiv prima poziție de la pct. 9, a fost anulată decizia nr. 302105 din 30 august 2006 emisă de Garda Financiară și au fost obligați pârâții Garda Financiară, Comisariatul General al Gărzii Financiare și Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata către reclamant a sumei de 3.500 RON reprezentând diferența stimulentelor aferente lunii iunie 2006. În motivarea soluției s-a reținut că prin decizia nr. 304474 din 14 august 2006 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General s-au propus stimulente pentru conducerea comisariatelor regionale pentru luna iunie 2006, conform H.G.

nr. 1538/2003, anexa nr. 5, cu următoarele precizări cuprinse în „Nota” ce face parte integrantă din prezenta decizie: „(1) Potrivit pct. 9 din Anexa nr. 3, stimulentul poate fi acordat în cuantum de cel mult 3 salarii; (2) Fondul de stimulente constituit permite acordarea stimulentului în cuantum de 3 salarii”. În cazul reclamantului B.M. propunerea Comisariatului General al Gărzii Financiare a fost de 4.000 RON, sumă ce a fost diminuată la 500 RON în etapa aprobării propunerilor de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin președintele acesteia de la acea dată, S.B., printr-o rectificare olografă, sub semnătură, fără o motivare în acest sens și doar în situația reclamantului, în condițiile în care propunerile au vizat un număr de 18 comisari din cadrul comisariatelor regionale.

S-a considerat că motivarea reprezintă o obligație generală aplicabilă oricărui act administrativ și trebuie să permită instanței exercitarea controlului jurisdicțional, dar, în speță, motivele care au determinat diminuarea cuantumului stimulentului pe luna iunie 2006, de la 4.000 RON la 500 RON și numai în cazul reclamantului, nu au fost indicate. Pentru că s-a făcut dovada îndeplinirii de către reclamant a criteriilor prevăzute de lege pentru acordarea stimulentelor cu înscrisurile depuse la dosar, esențială fiind propunerea comisarului șef al Gărzii Financiare București, s-a apreciat că decizia de reducere fără nicio motivare și fără a fi justificată de neîndeplinirea criteriilor prevăzute de lege este arbitrară, abuzivă și emisă cu exces de putere în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Garda Financiară și Agenția Națională de Administrare Fiscală. I. În recursul declarat de Garda Financiară se critică soluția instanței de fond pentru că a fost dată cu aplicarea greșită a legii. În motivele de recurs se arată că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, stimulentele pot fi acordate funcționarilor publici, iar conform art. 31 alin. (1) din același act normativ, soluționarea contestațiilor este de competența ordonatorilor de credite, iar măsurile dispuse pot fi contestate în fața instanțelor judecătorești. De aceea, se consideră că instanța de fond trebuie să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei adresei din 28 august 2006 prin care i-a fost comunicat reclamantului modul de soluționare a contestației.

Prin decizia nr. 1187 din 3 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit numai posibilitatea acordării de stimulente și că revine reclamantului sarcina de a dovedi îndeplinirea acestor criterii pentru luna iunie 2006, iar cu înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond nu s-a probat îndeplinirea acestor criterii. Referitor la cuantumul lunar al stimulentelor, în Normele metodologice prevăzute la Anexa nr. 5 din H.G. nr. 1538/2003 se menționează că acestea pot fi de cel mult 3 salarii de bază pentru comisarii Gărzii Financiare care contribuie direct la constituirea fondului de stimulente sau care îndeplinesc atribuții de conducere, coordonare, supraveghere și control al activității operative a Gărzii Financiare.

În ceea ce privește înscrisurile depuse la dosar se arată că adresa din 10 aprilie 2008 a Curții de Conturi a României nu are relevanță pentru că se referă la perioada 01 februarie 2006 - 31 martie 2006, descărcarea de gestiune se referă la anul 2004, iar raportul de evaluare se referă la anul 2005 și astfel reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii în luna iunie 2006. Pentru că Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală este competent să acorde stimulente pentru comisarul șef al Comisariatului Municipiului București, Garda Financiară - Comisariatul General nu putea fi obligat la acordarea stimulentelor către intimatul-reclamant. II. În recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală se consideră că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.). Se invocă dispozițiile Cap. IV pct. 9 din H.G. nr. 1538/2003 și că acestea nu stabilesc obligativitatea acordării stimulentelor, iar reclamantul avea obligația să dovedească îndeplinirea criteriilor cuprinse în Cap. III pct. 8 din Anexa 5 la H.G. nr. 1538/2003. Instanța de fond a avut în vedere simple susțineri ale reclamantului că a îndeplinit criteriile prevăzute de lege, pentru că înscrisurile depuse nu fac această dovadă. În ceea ce privește obligarea la plată către intimatul-reclamant a sumei de 3.500 RON reprezentând diferite stimulente pentru luna iunie 2006, este criticată soluția instanței de fond pentru că instanța de fond nu era în măsură să aprecieze dacă un angajat al Gărzii Financiare îndeplinea sau nu criteriile în vederea acordării stimulentelor și în ce cuantum.

Oricum, aceste drepturi bănești sunt plătite efectiv de către unitatea angajatoare, respectiv Garda Financiară, întrucât fondurile de stimulente sunt constituite la nivelul instituției în care își desfășoară activitatea reclamantul. S-a solicitat admiterea recursurilor, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente, având în vedere că, în esență, criticile vizează aceleași aspecte: Reclamantul, în calitatea sa de comisar șef al Comisariatului Regional București al Gărzii Financiare, putea să beneficieze de stimulente lunare pentru activitatea desfășurată.

Cu adresa din 14 august 2006, Garda Financiară i-a comunicat acestuia cuantumul stimulentelor pentru luna iunie 2006, iar acesta, în conformitate cu art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, s-a adresat ordonatorului de credit pentru soluționarea contestației, iar cu adresa din 28 august 2006 s-a comunicat răspunsul la contestația adresată ordonatorului de credit. Faptul că instanța de fond nu a anulat și această decizie (nr. 304570 din 28 august 2006) nu prezintă relevanță, din moment ce a fost anulată prin decizia nr. 304747 din 14 august 2006 și au fost obligați pârâții la plata acestor stimulente pentru luna iunie 2006. Referitor la nedovedirea îndeplinirii criteriilor care era condiție pentru acordarea stimulentelor, criticile din recursuri sunt nefondate.

Așa cum a reținut și instanța de fond, îndeplinirea criteriilor a fost dovedită cu chiar propunerea Comisariatului General al Gărzii Financiare de acordare a reclamantului a unui stimulent în sumă de 4.000 RON pentru luna iunie 2006. Această propunere a fost, în mod nejustificat, abuziv și nemotivat, cenzurată de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală și care a propus acordarea unor stimulente pentru luna iunie 2006, în cuantum de 500 RON. Prin urmare, nu se poate reține că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii criteriilor cuprinse în Cap. III, pct. 8 din Anexa 5 la H.G. nr. 1538/2003, așa cum era textul la momentul sesizării instanței. Pentru că instanța de fond a concluzionat că reducerea stimulentelor nu a fost justificată, nu poate fi considerată nelegală soluția instanței de fond de plată a diferenței de 3.500 RON în favoarea reclamantului.

Instanța de contencios administrativ, atunci când stabilește că un act administrativ este nelegal, dispune și obligarea autorității sau instituției publice să repare prejudiciul cauzat prin emiterea actului administrativ anulat, ceea ce s-a întâmplat și în cauză. În ceea ce privește criticile referitoare la plata de către Garda Financiară și Agenția Națională de Administrare Fiscală a plății stimulentelor, se constată că acestea sunt implicate în plata stimulentelor pentru funcționarii publici din cadrul Gărzii Financiare. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinse recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Garda Financiară - Comisariatul General și de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 649 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2010.