ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată de petiționara I.D.V. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă la data de 31 mai 2011 în dosarul nr. 2147/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curte de Apel București, aceasta a arătat că a formulat plângere împotriva intimatei G.F., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, pentru faptul că a tolerat grav abateri ale unui procuror subordonat care i-a soluționat nelegal două dosare penale în care a avut calitatea de parte vătămată. Petenta invocat ca temei legal al plângerii de față, dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Prin rezoluția procurorului s-a dispus neîncepere urmăririi penale față de prim-procuror G.F.

, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi neglijență în serviciu și sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 249 C. pen. și art. 242 C. pen. Pentru a dispun astfel, procurorul a reținut următoarele: La data de 01 noiembrie 2010 s-înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București plângere penală a numitei I.D.V., prin care se solicit efectuarea de cercetări față de G.F., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra interesele persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.

și neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C. pen., ambele în formă continuată, constând în aceea că: „ G.F. , în calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a săvârșit infracțiunile de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu, privind instrumentarea dosarelor 527/P/2009 și 1310/P/2009, în care numita avea calitate procesuală. La data de 17 ianuarie 2011 numita I.D.V. a depus o nouă plângere împotriva prim-procurorului G.F., solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 242 C. pen., constând în aceea că." Numita I.D.V. a depus o nouă plângere împotriva numitului D.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri și înșelăciune, dar procurorul Z.N.S.

nu a ținut cont de acestea și nu a extins cercetările. în plus documentele trimise de I.D.V. prin poștă Parchetului de pe lângă Tribunalul București, remise apoi Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6, nu se regăsesc la dosarul 1310/P/2009. " Prin rezoluția nr. 527/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București din data de 06 aprilie 2009 s-a dispus, în tem. art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numiții A.A.L. și V.D.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de insultă, calomnie și divulgare a secretului profesional, prev. de art. 205 C. pen., art. 206 C. pen. și art. 196 C. pen. Pentru infracțiunile de insultă, calomnie, prev. de art. 205 C. pen.

și art. 206 C. pen., s-a motivat că acestea nu mai sunt prevăzute de lege ca infracțiuni, iar în legătură cu divulgarea secretului profesional, prev. de art. 196 C. pen., că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, întrucât profesia de ziarist nu se încadrează la cerințe legală prevăzută de lege pentru subiectul activ al infracțiunii, care are obligația de păstrare a secretului profesional. Prin rezoluția nr. 1843/11-2/2009 din data de 17 septembrie 2009 s-a dispus de către prim - procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București respingerea plângerii împotriva soluției, ca neîntemeiată, întrucât din analiza actelor de cercetare penală a rezultat că aceasta este temeinică și legală.

Prin sentința penală nr. 805 din 02 decembrie 2009 pronunțată în dosarul penal nr. 15546/303/2009 Judecătoria Sectorului 6 București a respins ca nefondată plângerea formulată de I.D.V. împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București expuse anterior. Prin decizia penală nr. 262/R din data de 18 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a respins ca nefondat recursul declarat de I.D.V. De asemenea, din verificările efectuate în cauză a rezultat că la data de 30 ianuarie 2009 numita I.D.V. a depus o plângere împotriva numitului D.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de divulgare a secretului profesional și răspândire de materiale obscene prev. de art. 196 C. pen.

și art. 325 C. pen., constând în aceea că: „Numitul D.D. a organizat un casting de filme pentru adulți la data de 01 decembrie 2008 la care s-a prezentat și ea, apoi s-a realizat un film care a fost ulterior vândut pe piață, acest lucru aducându-i atingere onoarei și demnității. „Prin rezoluția nr. 1310/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București din data de 31 august 2009 s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) și b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numitul D.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de insultă, calomnie, divulgare a secretului profesional și răspândire de materiale obscene, prev. de art. 205 C. pen., art. 206 C. pen., art. 196 C. pen.

și art. 325 C. pen. Pentru infracțiunile de insultă, calomnie, prev. de art. 205 C. pen. și art. 206 C. pen., s- a motivat că acestea nu mai sunt prevăzute de lege ca infracțiuni, iar în legătură cu divulgarea secretului profesional, prev. de art. 196 C. pen., și infracțiunea de răspândire de materiale obscene, prev. de art. 325 C. pen., că faptele nu există. Prin rezoluția nr. 2039/11-2/2010 din data de 07 octombrie 2010 s-a dispus de către prim - procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București respingerea plângerii împotriva soluției, ca neîntemeiată, întrucât din analiza actelor de cercetare penală a rezultat că aceasta este temeinică și legală. Numita I.D.V. a formulat plângere împotriva rezoluțiilor procurorului de caz, precum și a prim-procurorului la Judecătoria Sectorului 6 București.

La data de 24 ianuarie 2011 numita I.D.V. a fost audiată, ocazie cu care a declarat că fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor săvârșită de prim-procuror G.F. ar consta în următoarele aspecte: în dosarul nr. 527/P/2009 nu i-a comunicat rezoluția dispusă în cauză și a contrasemnat o adresă prin care i se comunica soluția pe scurt, dar nu era menționat dreptul său de formula plângere împotriva soluției. Prin faptul că nu i-a comunicat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a lipsit-o de dreptul de apărare. Prin aceasta, în opinia numitei I.D.V. , G.F., în ambele dosare nr. 527/P/2009 și 1310/P/2009 a încălcat Ordinul Procurorului General al României nr. 13/2000, care prevedea ca în adresele de comunicare a soluției să se prevadă dreptul petentului de a face plângere.

În ambele dosare prim- procuror G.F. nu a analizat temeinicia și legalitatea soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale date de procuror Z.N.S. De asemenea, s-a mai susținut în declarație că prim- procurorul G.F. nu a verificat ce soluție a dat procurorul Z.N.S. la cele trei plângeri depuse de ea împotriva polițiștilor care au instrumentat dosarele respective. Procurorul Z.N.S. i-ar fi trimis doar o adresă prin care îi comunica stadiul cercetărilor. Potrivit numitei I.D.V. prim-procurorul G.F. nu a soluționat în niciun fel o cerere de recuzare pe care aceasta o depusese împotriva procurorului de caz și nu a soluționat în termen de 20 de zile plângerea împotriva soluției din ds. nr. 1310/P/2009.

Numita I.D.V. a arătat că înțelege prin neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C. pen., săvârșită de prim-procuror G.F. faptul că : dosarul nr. 1310/P/2009 a fost trimis la Secția 22 Poliție printr-o adresă în care nu s-a menționat și art. 196 C. pen. De asemenea, aceasta nu a ținut cont în soluționarea plângerii împotriva soluției din acest dosar de faptul că la dosar era declarația sa de acord cu privire la prestație la casting, și nu cu privire la difuzarea acesteia pe internet sau în publicații de specialitate. Prim-procurorul G.F., în opinia numitei I.D.V. nu a luat nicio măsură pentru urgentarea cercetărilor în dosarul nr. 1310/P/2009.O altă faptă de neglijență în serviciu comisă și de prim-procuror și de procuror Z.N.S.

ar consta și în aceea că nu a reîncadrat juridic faptele descrise în plângerea din dosarul nr. 527/P/2009, în infracțiunile prev. de Legea nr. 677/2001, iar în dosarul nr. 1310/P/2009 în infracțiunile prev. de Legea nr. 677/2001 și Legea nr. 8/1996. În opinia numitei I.D.V. infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi ar fi fost comisă de prim- procuror G.F. prin aceea că, în soluționarea celor două plângeri la soluțiile dispuse în cele două dosare anterior menționate, a discriminat-o, având prejudecăți legate de participarea sa la un casting pentru filme de adulți, ca și procurorul de caz. La dosarul cauzei au fost depuse în copie dosarele nr. 527/P/2009 și 1310/P/2009. Din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză se constată că faptele pe care Ie-a sesizat numita I.D.V.

în sarcina prim-procurorului G.F. nu există. Astfel, analizând existența unei fapte de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., se observă că prim-procurorul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu prin soluționarea plângerii împotriva rezoluțiilor de neîncepere emise în dosarele nr. 527/P/2009 și1310/P/2009.l96 C. pen. De asemenea, nu este incidență nici varianta din textul legal al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., că ar fi îndeplinit defectuos un act în exercițiul atribuțiilor de serviciu, sub aspectul temeiniciei și legalității soluției dispuse în cauza penală nr. 527/P/2009 și, respectiv, 1310/P/2009.

Cu privire la art. 249 C. pen., se constată că aceasta nu există, întrucât aspectele de abuz menționate în declarația sa de numita I.D.V. nu corespund textului de lege prev. la art. 249 C. pen. (nemenționarea unui articol, și anume art. 196 C. pen., motivarea rezoluției de respingere a plângerii împotriva soluției și termenul relativ mic de soluționare a unui număr de dosar de către poliție) nefiind de natură să facă să existe o faptă cu caracter grav cum este o infracțiune. În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prev. de art. 247 C. pen., se constată că aceasta nu există, întrucât din actele de cercetare nu au rezultat indicii temeinice că prim-procurorul ar fi soluționat cele două plângeri la soluție din dosarele respective influențată de prestația numitei I.D.V.

în castingul realizat. Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de sustragere sau distrugeri de înscrisuri, prev. de art. 242 C. proc. pen., s-a constatat de asemenea că fapta nu există, întrucât din actele premergătoare efectuate în prezenta cauză, nu au rezultat date sau indicii temeinice, potrivit cărora să se rețină faptul că înscrisurile menționate de persoana vătămată ar fi fost sustrase de către prim-procuror G.F. Prin sentința penală nr. 535 din data de 18 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a hotărât declinarea competenței de soluționare a cauzei penale privind plângerea petentei I.D.V. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă la data de 31 mai 2011 în dosarul nr. 2147/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât, în prezent, intimata G.F. este membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Înalta Curte apreciază plângerea petiționarea ca nefondată raportat la actele și lucrările efectuate în cauză. Astfel, magistratura reprezintă "activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor." Constituția precizează în mod explicit în conținutul art. 129 faptul că - „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii., prevedere care se regăsește transpusă și în normele procesuale aplicabile fiecărei materii.

În acest context nemulțumirea justițiabilei este nefondată raportat la existența cadrului juridic necesar realizării drepturilor sale iar din analiza actelor și lucrărilor efectuate în faza urmării penale rezultă că acuzele aduse intimatei magistrat procuror G.F. sunt vădit nefondate. Aceasta, în calitatea avută, a depus diligentele necesare analizării și dispunerii unor soluții temeinice cu ocazia soluționării dosarelor în care petiționara a avut calitatea de parte vătămată, nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu la soluționarea plângerilor formulate de către petiționară. AstfeI în activitatea judiciară desfășurată de intimata magistrat procuror G.F.

cu prilejul soluționării dosarelor în care petiționara a avut calitatea de parte vătămată nu sau produs erori, nu s-au constatat raționamente juridice greșite sau aplicarea greșită a legii, s-au respectat normele procesuale, și chiar dacă ar fi existat astfel de aspecte, acestea sunt supuse controlului judiciar declanșat prin promovarea căilor legale de atac, întrucât, dacă prin exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, fără intenția de a păgubi (aspect care nu se poate reține în speța analizată, neexistând dovezi în acest sens), s- ar produce erori, acestea nu constituie infracțiuni. În considerarea dispozițiilor art. 278/1 C. proc. pen. Înalta Curtea va respinge plângerea analizată și, raportat la prevederile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga petiționara la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂREȘTE Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționara I.D.V. împotriva rezoluției nr. 2147/P/2010 din 04 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționara la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2012.