ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra plângerii de față;
Î
n baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea
formulată de petiționara I.D.V.
împotriva
rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă la data de
31 mai 2011 în dosarul nr. 2147/P/2010 al
Parchetului de pe lângă Curte
de Apel
București, aceasta a arătat că a formulat plângere împotriva intimatei G.F.,
prim-procuror al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Sectorului 6
București, pentru faptul că a tolerat grav
abateri
ale unui procuror subordonat care i-a soluționat nelegal două
dosare
penale în care a avut calitatea de parte vătămată. Petenta
invocat ca temei legal al plângerii de față,
dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen.
Prin rezoluția procurorului s-a dispus neîncepere
urmăririi
penale
față
de
prim-procuror G.F.
, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria
Sector
București, sub aspectul
săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,
abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi
neglijență în serviciu și sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev.
de
art. 246 C. pen., art. 247 C.
pen., art. 249 C. pen. și art. 242 C. pen. Pentru a dispun
astfel,
procurorul a reținut următoarele: La data de 01 noiembrie 2010 s-înregistrat la
Parchetul de pe lângă Tribunalul București plângere penală a numitei I.D.V.,
prin care se solicit
efectuarea de cercetări
față de G.F., prim-procuror al
Parchetului
de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, pentru
săvârșirea
infracțiunilor de abuz în serviciu contra interesele
persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu, prev.
de art.
249 C. pen., ambele în formă
continuată, constând în aceea că: „ G.F.
, în calitate de prim-procuror
al Parchetului de pe
lângă
Judecătoria Sectorului 6 București a săvârșit
infracțiunile de abuz in
serviciu
contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu, privind
instrumentarea
dosarelor 527/P/2009 și 1310/P/2009, în care numita avea calitate procesuală.
La data de 17 ianuarie 2011 numita I.D.V. a depus
o nouă plângere împotriva prim-procurorului G.F., solicitând
efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de sustragere
sau distrugere de înscrisuri, prev. de art.
242 C. pen., constând în aceea că." Numita I.D.V. a depus o nouă plângere
împotriva numitului D.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în
înscrisuri și înșelăciune, dar procurorul Z.N.S. nu a ținut cont de acestea și
nu a extins cercetările. în plus documentele trimise de I.D.V. prin poștă
Parchetului de pe lângă Tribunalul București, remise apoi Parchetului de pe
lângă Judecătoria Sectorului 6, nu se regăsesc la dosarul 1310/P/2009. " Prin
rezoluția nr. 527/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6
București din data de 06 aprilie 2009 s-a dispus, în tem. art. 228 alin. (6) C.
proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi
penale față de numiții A.A.L. și V.D.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor
de insultă, calomnie și divulgare a secretului profesional, prev. de art. 205
C. pen., art. 206 C. pen. și art. 196 C. pen. Pentru infracțiunile de insultă,
calomnie, prev. de art. 205 C. pen. și art. 206 C. pen., s-a motivat că acestea
nu mai sunt prevăzute de lege ca infracțiuni, iar în legătură cu divulgarea
secretului profesional, prev. de art. 196 C. pen., că nu sunt întrunite
elementele constitutive ale infracțiunii, întrucât profesia de ziarist nu se
încadrează la cerințe legală prevăzută de lege pentru subiectul activ al
infracțiunii, care are obligația de păstrare a secretului profesional. Prin
rezoluția nr. 1843/11-2/2009 din data de 17 septembrie 2009 s-a dispus de către
prim - procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București
respingerea plângerii împotriva soluției, ca neîntemeiată, întrucât din analiza
actelor de cercetare penală a rezultat că aceasta este temeinică și legală.
Prin sentința
penală nr. 805 din 02 decembrie 2009 pronunțată în dosarul penal nr.
15546/303/2009 Judecătoria Sectorului 6 București a respins ca nefondată
plângerea formulată de I.D.V. împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă
Judecătoria Sectorului 6 București expuse anterior. Prin decizia penală nr.
262/R din data de 18 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția
a II-a penală, s-a respins ca nefondat recursul declarat de I.D.V. De asemenea,
din verificările efectuate în cauză a rezultat că la data de 30 ianuarie 2009
numita I.D.V. a depus o plângere împotriva numitului D.D., pentru săvârșirea
infracțiunilor de divulgare a secretului profesional și răspândire de materiale
obscene prev. de art. 196 C. pen. și art. 325 C. pen., constând în aceea că: „Numitul
D.D. a organizat un casting de filme pentru adulți la data de 01 decembrie 2008
la care s-a
prezentat și ea, apoi s-a
realizat un film care a fost ulterior vândut pe
piață, acest lucru
aducându-i atingere onoarei și demnității. „Prin rezoluția nr. 1310/P/2009 a
Parchetului de pe
lângă Judecătoria Sectorului
6 București din data de 31 august 2009 s-a
dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit.
a) și b) C. proc. pen.,
neînceperea urmăririi penale față de numitul
D.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de insultă, calomnie,
divulgare a secretului profesional și răspândire
de materiale obscene,
prev. de art.
205 C. pen., art. 206 C. pen., art. 196 C. pen. și art. 325 C. pen. Pentru
infracțiunile de insultă, calomnie, prev. de art.
205 C. pen. și art. 206 C. pen., s-
a
motivat că acestea nu mai sunt prevăzute de lege ca infracțiuni, iar
în legătură cu divulgarea secretului profesional,
prev. de art. 196 C. pen., și
infracțiunea
de răspândire de materiale obscene, prev. de art. 325 C. pen.,
că faptele nu există.
Prin rezoluția nr. 2039/11-2/2010 din data de
07
octombrie 2010 s-a dispus de către prim - procurorul Parchetului de pe lângă
Judecătoria Sectorului 6 București respingerea plângerii
împotriva soluției, ca neîntemeiată, întrucât din
analiza actelor de
cercetare penală a
rezultat că aceasta este temeinică și legală. Numita
I.D.V. a formulat plângere împotriva rezoluțiilor
procurorului de caz, precum și a
prim-procurorului la Judecătoria
Sectorului
6 București. La data de 24 ianuarie 2011 numita I.D.V.
a fost audiată, ocazie cu care a declarat că
fapta de abuz în
serviciu contra intereselor persoanelor săvârșită de
prim-procuror
G.F. ar consta în următoarele
aspecte: în dosarul nr.
527/P/2009 nu i-a comunicat rezoluția dispusă în
cauză și a
contrasemnat o adresă prin care i
se comunica soluția pe scurt, dar nu
era
menționat dreptul său de formula plângere împotriva soluției. Prin
faptul că nu i-a comunicat rezoluția de neîncepere
a urmăririi penale a
lipsit-o de
dreptul de apărare. Prin aceasta, în opinia numitei I.D.V.
, G.F., în ambele dosare nr. 527/P/2009
și 1310/P/2009 a încălcat Ordinul Procurorului
General al României nr.
13/2000,
care prevedea ca în adresele de comunicare a soluției să se
prevadă dreptul petentului de a face plângere. În
ambele dosare prim-
procuror G.F. nu
a analizat temeinicia și legalitatea
soluțiilor de neîncepere a
urmăririi penale date de procuror Z.N.S.
De
asemenea, s-a mai susținut în declarație că prim-
procurorul G.F. nu a verificat ce soluție a dat procurorul Z.N.S. la
cele trei plângeri depuse de ea împotriva
polițiștilor care au instrumentat dosarele respective. Procurorul Z.N.S.
i-ar fi trimis doar o adresă prin care îi comunica stadiul cercetărilor.
Potrivit numitei I.D.V. prim-procurorul G.F. nu a soluționat în niciun fel o
cerere de recuzare pe care aceasta o depusese împotriva procurorului de caz și
nu a soluționat în termen de 20 de zile plângerea împotriva soluției din ds.
nr. 1310/P/2009. Numita I.D.V. a arătat că înțelege prin neglijență în
serviciu, prev. de art. 249 C. pen., săvârșită de prim-procuror G.F. faptul că
: dosarul nr. 1310/P/2009 a fost trimis la Secția 22 Poliție printr-o adresă în
care nu s-a menționat și art. 196 C. pen. De asemenea, aceasta nu a ținut cont
în soluționarea plângerii împotriva soluției din acest dosar de faptul că la
dosar era declarația sa de acord cu privire la prestație la casting, și nu cu
privire la difuzarea acesteia pe internet sau în publicații de specialitate.
Prim-procurorul G.F., în opinia numitei I.D.V. nu a luat nicio măsură pentru
urgentarea cercetărilor în dosarul nr. 1310/P/2009.O altă faptă de neglijență
în serviciu comisă și de prim-procuror și de procuror Z.N.S. ar consta și în
aceea că nu a reîncadrat juridic faptele descrise în plângerea din dosarul nr.
527/P/2009, în infracțiunile prev. de Legea nr. 677/2001, iar în dosarul nr.
1310/P/2009 în infracțiunile prev. de Legea nr. 677/2001 și Legea nr. 8/1996.
În opinia numitei I.D.V. infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor
drepturi ar fi fost comisă de prim- procuror G.F. prin aceea că, în
soluționarea celor două plângeri la soluțiile dispuse în cele două dosare
anterior menționate, a discriminat-o, având prejudecăți legate de participarea
sa la un casting pentru filme de adulți, ca și procurorul de caz. La dosarul
cauzei au fost depuse în copie dosarele nr. 527/P/2009 și 1310/P/2009. Din
analiza actelor premergătoare efectuate în cauză se constată că faptele pe care
Ie-a sesizat numita I.D.V. în sarcina prim-procurorului G.F. nu există. Astfel,
analizând existența unei fapte de abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor prev. de art. 246 C. pen., se observă că prim-procurorul și-a
îndeplinit atribuțiile de serviciu prin soluționarea plângerii împotriva
rezoluțiilor de neîncepere emise în dosarele nr. 527/P/2009 și1310/P/2009.l96
C. pen. De asemenea, nu este incidență nici varianta din textul legal al
infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.
246 C. pen., că ar fi îndeplinit defectuos un act în exercițiul atribuțiilor de
serviciu, sub aspectul temeiniciei și legalității soluției dispuse în cauza
penală nr. 527/P/2009 și, respectiv, 1310/P/2009. Cu privire la art. 249 C.
pen., se constată că aceasta nu există, întrucât aspectele de abuz menționate
în declarația
sa de numita I.D.V. nu corespund
textului de lege
prev. la art. 249
C. pen. (nemenționarea unui articol, și anume art. 196 C. pen.,
motivarea
rezoluției de respingere a plângerii împotriva soluției și
termenul relativ mic de soluționare a unui număr
de dosar de către
poliție) nefiind de
natură să facă să existe o faptă cu caracter grav cum
este o
infracțiune. În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu prin
îngrădirea unor drepturi, prev. de art. 247 C. pen., se constată că aceasta nu există,
întrucât din actele de cercetare
nu au
rezultat indicii temeinice că prim-procurorul ar fi soluționat cele
două plângeri la soluție din dosarele respective
influențată de prestația
numitei I.D.V. în castingul realizat. Sub
aspectul
săvârșirii infracțiunii de
sustragere sau distrugeri de înscrisuri, prev. de
art. 242 C. proc.
pen., s-a constatat de asemenea că fapta nu există, întrucât
din actele premergătoare efectuate în prezenta
cauză, nu au rezultat
date sau indicii temeinice, potrivit cărora să se
rețină faptul că înscrisurile menționate de persoana vătămată ar fi fost
sustrase de către prim-procuror G.F.
Prin sentința
penală nr. 535 din data de 18 noiembrie 2011,
Curtea
de Apel București, secția a II-a penală, a hotărât declinarea
competenței de soluționare a cauzei penale privind
plângerea petentei I.D.V. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție,
împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi
penale emisă la data de
31 mai 2011 în dosarul nr. 2147/P/2010 al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a
avut în vedere
dispozițiile art. 29
alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât, în prezent,
intimata G.F. este membru al Consiliului Superior
al
Magistraturii.
Înalta Curte
apreciază plângerea petiționarea ca nefondată raportat la actele și lucrările
efectuate în cauză.
Astfel, magistratura reprezintă "activitatea
judiciară desfășurată
de judecători în scopul înfăptuirii justiției și
de procurori în scopul
apărării intereselor
generale ale societății, a ordinii de drept, precum și
a drepturilor și
libertăților cetățenilor."
Constituția precizează în mod explicit în
conținutul art. 129 faptul
că -
„împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public
pot exercita căile de atac, în condițiile legii., prevedere care se
regăsește transpusă și în normele procesuale
aplicabile fiecărei materii.
În acest context nemulțumirea justițiabilei este
nefondată raportat
la existența
cadrului juridic necesar realizării drepturilor sale iar din analiza actelor și
lucrărilor efectuate în faza urmării penale rezultă că
acuzele aduse
intimatei magistrat procuror G.F. sunt vădit nefondate.
Aceasta, în
calitatea avută, a depus diligentele necesare analizării și dispunerii unor
soluții temeinice cu ocazia soluționării
dosarelor
în care petiționara a avut calitatea de parte vătămată, nu și-a
încălcat atribuțiile de serviciu la soluționarea
plângerilor formulate de
către petiționară.
AstfeI în activitatea judiciară desfășurată de
intimata magistrat procuror G.F. cu prilejul soluționării dosarelor în care
petiționara a avut calitatea de parte vătămată nu sau produs erori, nu
s-au
constatat raționamente juridice greșite sau aplicarea greșită a legii, s-au
respectat normele procesuale, și chiar dacă ar fi existat astfel de aspecte,
acestea sunt supuse controlului judiciar declanșat
prin promovarea căilor legale de atac, întrucât, dacă prin exercitarea
atribuțiilor prevăzute de lege, fără intenția de a
păgubi (aspect care nu
se poate
reține în speța analizată, neexistând dovezi în acest sens), s-
ar
produce erori, acestea nu constituie infracțiuni.
În
considerarea dispozițiilor art. 278/1 C. proc. pen. Înalta Curtea va
respinge plângerea analizată și, raportat la
prevederile art. 192 alin. (2)
C. proc. pen., va obliga petiționara la
plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREȘTE
Respinge ca
nefondată plângerea formulată de petiționara I.D.V. împotriva rezoluției nr.
2147/P/2010 din 04
mai 2011 a Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel București.
Menține rezoluția atacată.
Obligă petiționara la plata sumei de 100 lei, cu
titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2012.