ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra plângerii de față;

Î

n baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea

formulată de petiționara I.D.V.

împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă la data de

31 mai 2011 în dosarul nr. 2147/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Curte

de Apel

București, aceasta a arătat că a formulat plângere împotriva intimatei G.F.,

prim-procuror al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sectorului 6

București, pentru faptul că a tolerat grav

abateri

ale unui procuror subordonat care i-a soluționat nelegal două

dosare

penale în care a avut calitatea de parte vătămată. Petenta

invocat ca temei legal al plângerii de față,

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Prin rezoluția procurorului s-a dispus neîncepere

urmăririi

penale

față

de

prim-procuror G.F.

, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Sector

București, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi

neglijență în serviciu și sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev.

de

art. 246 C. pen., art. 247 C.

pen., art. 249 C. pen. și art. 242 C. pen. Pentru a dispun

astfel,

procurorul a reținut următoarele: La data de 01 noiembrie 2010 s-înregistrat la

Parchetul de pe lângă Tribunalul București plângere penală a numitei I.D.V.,

prin care se solicit

efectuarea de cercetări

față de G.F., prim-procuror al

Parchetului

de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, pentru

săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra interesele

persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu, prev.

de art.

249 C. pen., ambele în formă

continuată, constând în aceea că: „ G.F.

, în calitate de prim-procuror

al Parchetului de pe

lângă

Judecătoria Sectorului 6 București a săvârșit

infracțiunile de abuz in

serviciu

contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu, privind

instrumentarea

dosarelor 527/P/2009 și 1310/P/2009, în care numita avea calitate procesuală.

La data de 17 ianuarie 2011 numita I.D.V. a depus

o nouă plângere împotriva prim-procurorului G.F., solicitând

efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de sustragere

sau distrugere de înscrisuri, prev. de art.

242 C. pen., constând în aceea că." Numita I.D.V. a depus o nouă plângere

împotriva numitului D.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în

înscrisuri și înșelăciune, dar procurorul Z.N.S. nu a ținut cont de acestea și

nu a extins cercetările. în plus documentele trimise de I.D.V. prin poștă

Parchetului de pe lângă Tribunalul București, remise apoi Parchetului de pe

lângă Judecătoria Sectorului 6, nu se regăsesc la dosarul 1310/P/2009. " Prin

rezoluția nr. 527/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6

București din data de 06 aprilie 2009 s-a dispus, în tem. art. 228 alin. (6) C.

proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de numiții A.A.L. și V.D.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

de insultă, calomnie și divulgare a secretului profesional, prev. de art. 205

C. pen., art. 206 C. pen. și art. 196 C. pen. Pentru infracțiunile de insultă,

calomnie, prev. de art. 205 C. pen. și art. 206 C. pen., s-a motivat că acestea

nu mai sunt prevăzute de lege ca infracțiuni, iar în legătură cu divulgarea

secretului profesional, prev. de art. 196 C. pen., că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii, întrucât profesia de ziarist nu se

încadrează la cerințe legală prevăzută de lege pentru subiectul activ al

infracțiunii, care are obligația de păstrare a secretului profesional. Prin

rezoluția nr. 1843/11-2/2009 din data de 17 septembrie 2009 s-a dispus de către

prim - procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București

respingerea plângerii împotriva soluției, ca neîntemeiată, întrucât din analiza

actelor de cercetare penală a rezultat că aceasta este temeinică și legală.

Prin sentința

penală nr. 805 din 02 decembrie 2009 pronunțată în dosarul penal nr.

15546/303/2009 Judecătoria Sectorului 6 București a respins ca nefondată

plângerea formulată de I.D.V. împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sectorului 6 București expuse anterior. Prin decizia penală nr.

262/R din data de 18 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a penală, s-a respins ca nefondat recursul declarat de I.D.V. De asemenea,

din verificările efectuate în cauză a rezultat că la data de 30 ianuarie 2009

numita I.D.V. a depus o plângere împotriva numitului D.D., pentru săvârșirea

infracțiunilor de divulgare a secretului profesional și răspândire de materiale

obscene prev. de art. 196 C. pen. și art. 325 C. pen., constând în aceea că: „Numitul

D.D. a organizat un casting de filme pentru adulți la data de 01 decembrie 2008

la care s-a

prezentat și ea, apoi s-a

realizat un film care a fost ulterior vândut pe

piață, acest lucru

aducându-i atingere onoarei și demnității. „Prin rezoluția nr. 1310/P/2009 a

Parchetului de pe

lângă Judecătoria Sectorului

6 București din data de 31 august 2009 s-a

dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit.

a) și b) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de numitul

D.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de insultă, calomnie,

divulgare a secretului profesional și răspândire

de materiale obscene,

prev. de art.

205 C. pen., art. 206 C. pen., art. 196 C. pen. și art. 325 C. pen. Pentru

infracțiunile de insultă, calomnie, prev. de art.

205 C. pen. și art. 206 C. pen., s-

a

motivat că acestea nu mai sunt prevăzute de lege ca infracțiuni, iar

în legătură cu divulgarea secretului profesional,

prev. de art. 196 C. pen., și

infracțiunea

de răspândire de materiale obscene, prev. de art. 325 C. pen.,

că faptele nu există.

Prin rezoluția nr. 2039/11-2/2010 din data de

07

octombrie 2010 s-a dispus de către prim - procurorul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sectorului 6 București respingerea plângerii

împotriva soluției, ca neîntemeiată, întrucât din

analiza actelor de

cercetare penală a

rezultat că aceasta este temeinică și legală. Numita

I.D.V. a formulat plângere împotriva rezoluțiilor

procurorului de caz, precum și a

prim-procurorului la Judecătoria

Sectorului

6 București. La data de 24 ianuarie 2011 numita I.D.V.

a fost audiată, ocazie cu care a declarat că

fapta de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor săvârșită de

prim-procuror

G.F. ar consta în următoarele

aspecte: în dosarul nr.

527/P/2009 nu i-a comunicat rezoluția dispusă în

cauză și a

contrasemnat o adresă prin care i

se comunica soluția pe scurt, dar nu

era

menționat dreptul său de formula plângere împotriva soluției. Prin

faptul că nu i-a comunicat rezoluția de neîncepere

a urmăririi penale a

lipsit-o de

dreptul de apărare. Prin aceasta, în opinia numitei I.D.V.

, G.F., în ambele dosare nr. 527/P/2009

și 1310/P/2009 a încălcat Ordinul Procurorului

General al României nr.

13/2000,

care prevedea ca în adresele de comunicare a soluției să se

prevadă dreptul petentului de a face plângere. În

ambele dosare prim-

procuror G.F. nu

a analizat temeinicia și legalitatea

soluțiilor de neîncepere a

urmăririi penale date de procuror Z.N.S.

De

asemenea, s-a mai susținut în declarație că prim-

procurorul G.F. nu a verificat ce soluție a dat procurorul Z.N.S. la

cele trei plângeri depuse de ea împotriva

polițiștilor care au instrumentat dosarele respective. Procurorul Z.N.S.

i-ar fi trimis doar o adresă prin care îi comunica stadiul cercetărilor.

Potrivit numitei I.D.V. prim-procurorul G.F. nu a soluționat în niciun fel o

cerere de recuzare pe care aceasta o depusese împotriva procurorului de caz și

nu a soluționat în termen de 20 de zile plângerea împotriva soluției din ds.

nr. 1310/P/2009. Numita I.D.V. a arătat că înțelege prin neglijență în

serviciu, prev. de art. 249 C. pen., săvârșită de prim-procuror G.F. faptul că

: dosarul nr. 1310/P/2009 a fost trimis la Secția 22 Poliție printr-o adresă în

care nu s-a menționat și art. 196 C. pen. De asemenea, aceasta nu a ținut cont

în soluționarea plângerii împotriva soluției din acest dosar de faptul că la

dosar era declarația sa de acord cu privire la prestație la casting, și nu cu

privire la difuzarea acesteia pe internet sau în publicații de specialitate.

Prim-procurorul G.F., în opinia numitei I.D.V. nu a luat nicio măsură pentru

urgentarea cercetărilor în dosarul nr. 1310/P/2009.O altă faptă de neglijență

în serviciu comisă și de prim-procuror și de procuror Z.N.S. ar consta și în

aceea că nu a reîncadrat juridic faptele descrise în plângerea din dosarul nr.

527/P/2009, în infracțiunile prev. de Legea nr. 677/2001, iar în dosarul nr.

1310/P/2009 în infracțiunile prev. de Legea nr. 677/2001 și Legea nr. 8/1996.

În opinia numitei I.D.V. infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor

drepturi ar fi fost comisă de prim- procuror G.F. prin aceea că, în

soluționarea celor două plângeri la soluțiile dispuse în cele două dosare

anterior menționate, a discriminat-o, având prejudecăți legate de participarea

sa la un casting pentru filme de adulți, ca și procurorul de caz. La dosarul

cauzei au fost depuse în copie dosarele nr. 527/P/2009 și 1310/P/2009. Din

analiza actelor premergătoare efectuate în cauză se constată că faptele pe care

Ie-a sesizat numita I.D.V. în sarcina prim-procurorului G.F. nu există. Astfel,

analizând existența unei fapte de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prev. de art. 246 C. pen., se observă că prim-procurorul și-a

îndeplinit atribuțiile de serviciu prin soluționarea plângerii împotriva

rezoluțiilor de neîncepere emise în dosarele nr. 527/P/2009 și1310/P/2009.l96

C. pen. De asemenea, nu este incidență nici varianta din textul legal al

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.

246 C. pen., că ar fi îndeplinit defectuos un act în exercițiul atribuțiilor de

serviciu, sub aspectul temeiniciei și legalității soluției dispuse în cauza

penală nr. 527/P/2009 și, respectiv, 1310/P/2009. Cu privire la art. 249 C.

pen., se constată că aceasta nu există, întrucât aspectele de abuz menționate

în declarația

sa de numita I.D.V. nu corespund

textului de lege

prev. la art. 249

C. pen. (nemenționarea unui articol, și anume art. 196 C. pen.,

motivarea

rezoluției de respingere a plângerii împotriva soluției și

termenul relativ mic de soluționare a unui număr

de dosar de către

poliție) nefiind de

natură să facă să existe o faptă cu caracter grav cum

este o

infracțiune. În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu prin

îngrădirea unor drepturi, prev. de art. 247 C. pen., se constată că aceasta nu există,

întrucât din actele de cercetare

nu au

rezultat indicii temeinice că prim-procurorul ar fi soluționat cele

două plângeri la soluție din dosarele respective

influențată de prestația

numitei I.D.V. în castingul realizat. Sub

aspectul

săvârșirii infracțiunii de

sustragere sau distrugeri de înscrisuri, prev. de

art. 242 C. proc.

pen., s-a constatat de asemenea că fapta nu există, întrucât

din actele premergătoare efectuate în prezenta

cauză, nu au rezultat

date sau indicii temeinice, potrivit cărora să se

rețină faptul că înscrisurile menționate de persoana vătămată ar fi fost

sustrase de către prim-procuror G.F.

Prin sentința

penală nr. 535 din data de 18 noiembrie 2011,

Curtea

de Apel București, secția a II-a penală, a hotărât declinarea

competenței de soluționare a cauzei penale privind

plângerea petentei I.D.V. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție,

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale emisă la data de

31 mai 2011 în dosarul nr. 2147/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a

avut în vedere

dispozițiile art. 29

alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât, în prezent,

intimata G.F. este membru al Consiliului Superior

al

Magistraturii.

Înalta Curte

apreciază plângerea petiționarea ca nefondată raportat la actele și lucrările

efectuate în cauză.

Astfel, magistratura reprezintă "activitatea

judiciară desfășurată

de judecători în scopul înfăptuirii justiției și

de procurori în scopul

apărării intereselor

generale ale societății, a ordinii de drept, precum și

a drepturilor și

libertăților cetățenilor."

Constituția precizează în mod explicit în

conținutul art. 129 faptul

că -

„împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public

pot exercita căile de atac, în condițiile legii., prevedere care se

regăsește transpusă și în normele procesuale

aplicabile fiecărei materii.

În acest context nemulțumirea justițiabilei este

nefondată raportat

la existența

cadrului juridic necesar realizării drepturilor sale iar din analiza actelor și

lucrărilor efectuate în faza urmării penale rezultă că

acuzele aduse

intimatei magistrat procuror G.F. sunt vădit nefondate.

Aceasta, în

calitatea avută, a depus diligentele necesare analizării și dispunerii unor

soluții temeinice cu ocazia soluționării

dosarelor

în care petiționara a avut calitatea de parte vătămată, nu și-a

încălcat atribuțiile de serviciu la soluționarea

plângerilor formulate de

către petiționară.

AstfeI în activitatea judiciară desfășurată de

intimata magistrat procuror G.F. cu prilejul soluționării dosarelor în care

petiționara a avut calitatea de parte vătămată nu sau produs erori, nu

s-au

constatat raționamente juridice greșite sau aplicarea greșită a legii, s-au

respectat normele procesuale, și chiar dacă ar fi existat astfel de aspecte,

acestea sunt supuse controlului judiciar declanșat

prin promovarea căilor legale de atac, întrucât, dacă prin exercitarea

atribuțiilor prevăzute de lege, fără intenția de a

păgubi (aspect care nu

se poate

reține în speța analizată, neexistând dovezi în acest sens), s-

ar

produce erori, acestea nu constituie infracțiuni.

În

considerarea dispozițiilor art. 278/1 C. proc. pen. Înalta Curtea va

respinge plângerea analizată și, raportat la

prevederile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., va obliga petiționara la

plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂREȘTE

Respinge ca

nefondată plângerea formulată de petiționara I.D.V. împotriva rezoluției nr.

2147/P/2010 din 04

mai 2011 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționara la plata sumei de 100 lei, cu

titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2012.