ÎCCJ, decizie (scj.ro #84094)

Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. Schimbarea încadrării juridice Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata.

Judecata în primă instanță Indice alfabetic: Drept procesual penal - restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale - schimbarea încadrării juridice C. proc . pen ., art. 332 alin. (1) În conformitate cu prevederile art. 332 alin. (1) C. proc . pen ., când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. (1) C. proc . pen . Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța, în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

În cursul judecății în primă instanță se poate dispune schimbarea încadrării juridice, prin încheiere, înainte de terminarea cercetării judecătorești, ipoteză în care se aplică prevederile art. 332 alin. (1) teza I C. proc . pen ., cauza restituindu-se la procuror. În calea de atac a apelului sau a recursului, schimbarea încadrării juridice nu se poate dispune decât prin decizie, ca urmare a admiterii apelului ori a recursului și, prin urmare, în această ipoteză sunt aplicabile prevederile art. 332 alin. (1) teza a II-a C. proc . pen ., iar cauza nu se restituie la procuror. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 2960 din 23 septembrie 2008 Prin sentința nr. 1256 din 20 septembrie 2007, Tribunalul București, Secția a II-a penală, în baza art. 189 alin. (3) C. pen ., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod, a condamnat pe inculpații Ș.G., B.C.

și P.I. pentru săvârșire a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal (partea vătămată T.E. și partea vătămată M.D.). În baza art. 329 alin. (1) C. pen ., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod, a condamnat pe aceiași inculpați pentru săvârșirea a două infracțiuni de proxenetism (partea vătămată T.E. și partea vătămată M.D. ). În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc . pen ., a achitat pe inculpatul D.M. - pentru complicitate la cele două infracțiuni de lipsire de libertate - prevăzute în art. 26 raportat la art. 189 alin. (3) C. pen ., în raport cu cele două părți vătămate T.E. și M.D. În baza art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) C. pen ., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod, a condamnat pe inculpatul D.M.

pentru complicitate la două infracțiuni de proxenetism (partea vătămată T.E. și partea vătămată M.D. ). Împotriva sentinței au declarat apel inculpații Ș.G., B.C. și P.I., precum și procurorul. Prin decizia nr. 107 din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel București, Secția I penală, a admis apelul declarat de procuror și de inculpați, a desființat în integralitate sentința atacată și, în fond, rejudecând: În baza art. 373 C. proc . pen ., a extins efectele apelului și cu privire la părțile care nu au declarat apel. Conform art. 334 C. proc . pen ., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, astfel: - pentru inculpații Ș.G., B.C.

și P.I., din infracțiunile prevăzute în art. 189 alin. (3) și art. 329 C. pen ., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod, în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen .; - pentru inculpatul D.M., din infracțiunile prevăzute în art. 26 raportat la art. 189 alin. (3) C. pen . și art. 26 raportat la art. 329 alin. (1) C. pen ., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod, în infracțiunea prevăzută în art. 26 C. pen . raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . Conform art. 332 alin. (1) C. proc . pen ., a constatat că în pricina dedusă judecății, având în vedere noua încadrare juridică, urmărirea penală a fost efectuată de un alt organ, necompetent, sens în care instanța s-a desesizat, restituind cauza procurorului.

Împotriva deciziei penale pronunțate de Curtea de Apel București, Secția I penală, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o, între altele, pentru nelegala restituire a cauzei la procuror.

Examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivului invocat, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 332 alin. (1) C. proc . pen ., când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. (1) C. proc . pen . Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța, în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

Din examinarea dispozițiilor legale invocate rezultă că, în ipotezele în care s-a constatat că actele de cercetare au fost efectuate de un alt organ decât cel competent, cauza nu se restituie când această constatare are loc după începerea dezbaterilor sau când, în urma cercetării judecătorești, instanța schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care competența revenea altui organ de cercetare. În speță, la termenul din 20 martie 2008, reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, iar la termenul din 10 aprilie 2008, cu ocazia dezbaterii apelurilor, s-a susținut această cerere, inculpații, prin apărători, punând concluzii și cu privire la aceasta.

Prin decizia recurată s-au admis apelurile declarate de procuror și de inculpați, s-a desființat în totalitate hotărârea primei instanțe, dispunându-se schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul menționat anterior în considerentele prezentei decizii și trimiterea cauzei la procuror. În mod greșit instanța de prim control judiciar a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 332 alin. (1) teza a II-a C. proc . pen ., întrucât reprezentantul parchetului a formulat această cerere de schimbare a încadrării juridice încă de la termenul din 20 martie 2008. Pentru a fi incidente dispozițiile legale invocate nu are relevanță momentul la care s-a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice, ci momentul când s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

Dacă în cursul judecății în primă instanță se poate dispune schimbarea încadrării juridice și prin încheiere, anterior finalizării cercetării judecătorești, ipoteză în care sunt aplicabile dispozițiile art. 332 alin. (1) teza I C. proc . pen ., în calea de atac a apelului sau recursului aceasta nu se poate realiza decât prin decizie, ca urmare a admiterii apelului/recursului declarat de procuror sau de părți. În această ipoteză devin aplicabile dispozițiile art. 332 alin. (1) teza a II-a C. proc . pen ., iar cauza nu se mai restituie organului competent a efectua cercetări pentru infracțiunile respective. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei nr. 107 din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel București, Secția I penală, a casat în totalitate decizia recurată și a trimis cauza în vederea continuării judecății la aceeași instanță, Curtea de Apel București.