ÎCCJ, decizie (scj.ro #84094)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84094) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Restituirea
cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. Schimbarea încadrării
juridice
Cuprins pe materii:
Drept
procesual penal. Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanță
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
-
restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale
-
schimbarea
încadrării juridice
C.
proc
.
pen
.,
art.
332 alin. (1)
În conformitate cu prevederile art. 332 alin. (1) C.
proc
.
pen
., când se constată, înainte de terminarea
cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetarea
penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie
cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. (1) C.
proc
.
pen
. Cauza nu se restituie
atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța,
în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o
altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de
cercetare.
În cursul judecății în primă instanță se poate dispune
schimbarea încadrării juridice, prin încheiere, înainte de terminarea
cercetării judecătorești, ipoteză în care se aplică prevederile art. 332 alin.
(1) teza I C.
proc
.
pen
.,
cauza restituindu-se la procuror. În calea de atac a apelului sau a recursului,
schimbarea încadrării juridice nu se poate dispune decât prin decizie, ca
urmare a admiterii apelului ori a recursului și, prin urmare, în această
ipoteză sunt aplicabile prevederile art. 332 alin. (1) teza a II-a C.
proc
.
pen
., iar cauza nu se
restituie la procuror.
I.C.C.J.,
secția penală, decizia nr. 2960 din 23 septembrie 2008
Prin sentința nr. 1256 din 20 septembrie
2007, Tribunalul București, Secția a II-a penală, în baza art. 189 alin. (3) C.
pen
., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod, a
condamnat pe inculpații Ș.G.,
B.C. și
P.I.
pentru săvârșire a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod
ilegal
(partea vătămată T.E. și partea vătămată M.D.).
În baza art.
329 alin. (1) C.
pen
.,
cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod, a condamnat pe aceiași inculpați
pentru săvârșirea a două infracțiuni de proxenetism (partea vătămată T.E. și
partea vătămată M.D.
).
În baza art. 11 pct.
2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C.
proc
.
pen
., a achitat pe inculpatul
D.M. - pentru
complicitate la cele două infracțiuni de lipsire de libertate - prevăzute în
art. 26 raportat la art. 189 alin. (3) C.
pen
., în
raport cu cele două părți vătămate T.E. și M.D.
În baza art. 26
raportat la art. 329 alin. (1) C.
pen
., cu aplicarea
art. 33 lit. a) din același cod, a condamnat pe inculpatul D.M. pentru
complicitate la două infracțiuni de proxenetism (partea vătămată T.E. și
partea vătămată M.D.
).
Împotriva sentinței
au declarat apel inculpații
Ș.G.,
B.C. și P.I., precum și procurorul.
Prin decizia nr. 107
din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel București, Secția I penală,
a admis apelul
declarat de procuror și de inculpați, a desființat în integralitate sentința
atacată și, în fond, rejudecând:
În baza art. 373 C.
proc
.
pen
., a extins efectele
apelului și cu privire la părțile care nu au declarat apel.
Conform art. 334 C.
proc
.
pen
., a schimbat încadrarea
juridică a faptelor, astfel:
- pentru inculpații Ș.G., B.C. și P.I.,
din infracțiunile prevăzute în art. 189 alin. (3) și art. 329 C.
pen
., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod, în
infracțiunea
prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen
.;
- pentru inculpatul D.M., din infracțiunile prevăzute în art. 26 raportat
la art. 189 alin. (3) C.
pen
. și art. 26 raportat la
art. 329 alin. (1) C.
pen
., cu aplicarea art. 33 lit.
a) din același cod, în
infracțiunea prevăzută în art. 26 C.
pen
. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea
nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen
.
Conform art. 332
alin. (1) C.
proc
.
pen
., a
constatat că în pricina dedusă judecății, având în vedere noua încadrare
juridică, urmărirea penală a fost efectuată de un alt organ, necompetent, sens
în care instanța s-a desesizat, restituind cauza procurorului.
Împotriva deciziei penale pronunțate de Curtea de Apel
București, Secția I penală, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel București, criticând-o, între altele, pentru nelegala restituire a cauzei
la procuror.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma
motivului invocat, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este
întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 332 alin. (1) C.
proc
.
pen
., când se constată,
înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății
s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent, instanța se
desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268
alin. (1) C.
proc
.
pen
.
Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea
dezbaterilor sau când instanța, în urma cercetării judecătorești, schimbă
încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care cercetarea
penală ar fi revenit
altui organ de
cercetare.
Din examinarea dispozițiilor legale invocate rezultă că,
în ipotezele în care s-a constatat că actele de cercetare au fost efectuate de
un alt organ decât cel competent, cauza nu se restituie când această constatare
are loc după începerea dezbaterilor sau când, în urma cercetării judecătorești,
instanța schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru
care competența revenea altui organ de cercetare.
În speță, la termenul din 20 martie 2008, reprezentantul
parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în
sarcina inculpaților, iar la termenul din 10 aprilie 2008, cu ocazia dezbaterii
apelurilor, s-a susținut această cerere, inculpații, prin apărători, punând
concluzii și cu privire la aceasta.
Prin decizia
recurată
s-au
admis apelurile declarate de procuror și de inculpați, s-a desființat în totalitate
hotărârea primei instanțe, dispunându-se schimbarea încadrării juridice a
faptelor în sensul menționat anterior în considerentele prezentei decizii și
trimiterea cauzei la procuror.
În mod greșit instanța de prim control judiciar a reținut
că nu sunt incidente dispozițiile art. 332 alin. (1) teza a II-a C.
proc
.
pen
., întrucât
reprezentantul parchetului a formulat această cerere de schimbare a încadrării
juridice încă de la termenul din 20 martie 2008.
Pentru a fi incidente dispozițiile legale invocate nu are
relevanță momentul la care s-a formulat o cerere de schimbare a încadrării
juridice, ci momentul când s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru
care inculpații au fost trimiși în judecată.
Dacă în cursul judecății în primă instanță se poate
dispune schimbarea încadrării juridice și prin încheiere, anterior finalizării
cercetării judecătorești, ipoteză în care sunt aplicabile dispozițiile art. 332
alin. (1) teza I C.
proc
.
pen
.,
în calea de atac a apelului sau recursului aceasta nu se poate realiza decât
prin decizie, ca urmare a admiterii apelului/recursului declarat de procuror
sau de părți.
În această ipoteză devin aplicabile dispozițiile art. 332
alin. (1) teza a II-a C.
proc
.
pen
.,
iar cauza nu se mai restituie organului competent a efectua cercetări pentru
infracțiunile respective.
În consecință,
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei nr. 107 din 17 aprilie
2008 a Curții de Apel București, Secția I penală, a casat în totalitate decizia
recurată
și a trimis cauza în vederea continuării
judecății la aceeași instanță, Curtea de Apel București.