ÎCCJ, decizie (scj.ro #83707)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83707) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Infracțiunea de manipulare a pieței de capital. Piață

reglementată

Cuprins pe materii:

Drept

penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni

prevăzute în Legea nr. 297/2004 privind piața de capital

Indice alfabetic:

Drept

penal

-

manipularea pieței de capital

-

piață reglementată

Legea

nr. 297/2004,

art. 244 alin. (5) lit. a), art. 248, art. 279 alin. (1)

Infracțiunea

de manipulare a pieței de capital prevăzută în art. 279 alin. (1) combinat cu

art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 poate fi

comisă numai în legătură cu instrumentele financiare admise la tranzacționare

pe o piață reglementată sau cu instrumentele financiare pentru care a fost

înregistrată o cerere de admitere la tranzacționare pe o piață reglementată,

potrivit art. 253 din Legea nr. 297/2004. În raport cu Hotărârea Curții de

Justiție a Uniunii Europene (Camera a doua) din 22 martie 2012 în Cauza

C-248/11, piața RASDAQ nu constituie o piață reglementată, în sensul normei de

incriminare prevăzute în art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la

art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 și, în consecință, acțiunile

descrise în norma de incriminare, comise în legătură cu piața RASDAQ, nu

constituie infracțiunea prevăzută în art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248

raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 865 din 13 martie 2013

sentința nr. 72 din 27 iunie 2012,  în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul G.G. pentru

infracțiunea de manipulare a pieței de capital, în formă continuată, prevăzută

în art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244

alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpații:

- N.R. pentru infracțiunea de manipulare a pieței de capital, în

formă continuată, prevăzută în art. 279 alin. (1) combinat cu

art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în concurs ideal (art. 33 lit. b C. pen.)

cu instigare la infracțiunea de fals informatic prevăzută în art. 25 C. pen. raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003 (prin schimbarea încadrării juridice dintr-o

singură infracțiune de manipulare a pieței de capital, în formă continuată, prevăzută

în art. 279 alin. 1 combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. 5

lit. a din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. în infracțiunile de manipulare a pieței de capital, în formă continuată, prevăzută

în art. 279 alin. 1 combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin.

5 lit. a din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. în concurs ideal cu instigare la infracțiunea de fals informatic prevăzută în art. 25 C. pen. raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003);

- O.A., D.S. și B.I. pentru infracțiunea de manipulare a pieței

de capital, în formă continuată, prevăzută în art. 279

alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea

nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în concurs ideal (art. 33

lit. b C. pen.) cu infracțiunea de fals informatic prevăzută în art. 48 din

Legea nr. 161/2003 (prin schimbarea încadrării juridice dintr-o singură

infracțiune de manipulare a pieței de capital, în formă continuată, prevăzută

în art. 279 alin. 1 combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin.

5 lit. a din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. în infracțiunile de manipularea pieței de capital, în formă continuată, prevăzută

în art. 279 alin. 1 combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin.

5 lit. a din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. în concurs ideal cu infracțiunea de fals informatic prevăzută în art. 48 din Legea nr.

161/2003);

Instanța fondului a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

Cluj din 30 decembrie 2010, consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a

inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de manipulare a pieței de capital,

în formă continuată, prevăzută în art. 279 alin. (1) combinat cu

art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În esență, actul de inculpare a reținut că inculpatul N.R.,

director general al S.I.F. B., în baza unei rezoluții infracționale unice, în

perioada noiembrie 2007 - februarie 2008, a manipulat pe piața reglementată RASDAQ (XMBS) acțiunile ACIS ale emitentului societatea comercială A., acuzație

reținută și în sarcina inculpaților G.G., O.A., D.S. și B.I., prezentându-se

modalitatea de operare prin care inculpații au manipulat pe piața RASDAQ

acțiunile ACIS ale emitentului societatea comercială A. - societate listată la

bursă sub simbolul ACIS.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei prin achitare în

conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (3) C. proc. pen., după efectuarea

cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen., în sensul cărora au fost administrate probele strânse la urmărire penală și alte

probe noi, instanța a examinat și apreciat materialul probator infirmând

existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorilor,

reținând următoarele:

Încă din faza de urmărire penală s-a ridicat problema existenței

uneia dintre condițiile cerute de textul incriminator, și anume dacă piața de

tranzacționare a acțiunilor ACIS, RASDAQ, este reglementată în sensul art. 125

din Legea nr. 297/2004.

Ulterior, în urma demarării cercetării judecătorești, în cadrul

instituției prevăzute în art. 44 C. proc. pen., a chestiunilor prealabile, s-a

solicitat instanței ca în baza probelor de la dosar și în lumina dispozițiilor

legale în materie să stabilească caracterul pieței RASDAQ.

Potrivit art. 125 din Legea nr. 297/2004, o piață reglementată

este un sistem pentru tranzacționarea instrumentelor financiare, astfel cum au

fost definite la art. 2 alin.

(1)

pct.

11 și care: a) funcționează regulat; b) este caracterizată de faptul că

reglementările emise și supuse aprobării C.N.V.M. definesc condițiile de

funcționare, de acces pe piață, condițiile de admitere la tranzacționare a unui

instrument financiar;

c)

respectă

cerințele de raportare și transparență în vederea asigurării protecției

investitorilor stabilite de prezenta lege, precum și reglementările emise de

C.N.V.M., potrivit legislației europene.

Având în vedere, în principal acest text de lege, precum și

dispozițiile Directivei nr. 2004/39/CE, curtea de apel a apreciat că se impune

sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europe, în baza art. 267 din Tratatul

privind funcționarea Uniunii Europene, cu privire la interpretarea unei norme a

dreptului Uniunii necesară soluționării cauzei.

Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europe (Camera a

doua) din 22 martie 2012, în cauza C-248/11, s-a stabilit că:

1) Articolul 4 alineatul (1) punctul 14 din

Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie

2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor

85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a

Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a

Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44/CE a

Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007, trebuie

interpretat în sensul că o piață de instrumente financiare care nu îndeplinește

cerințele prevăzute în titlul III din această directivă nu intră în noțiunea

„piață reglementată”, astfel cum este definită de dispoziția menționată, chiar

dacă operatorul său a fuzionat cu operatorul unei astfel de piețe reglementate.

2) Articolul 47 din Directiva 2004/39, astfel

cum a fost modificată prin Directiva 2007/44, trebuie interpretat în sensul că

înscrierea unei piețe pe lista piețelor reglementate prevăzută de acest articol

nu constituie o condiție necesară pentru calificarea pieței respective ca piață

reglementată în sensul acestei directive.

Față de cele de mai sus, s-a apreciat că rolul instanței

naționale a fost acela de a verifica dacă piața RASDAQ a îndeplinit cerințele

prevăzute în titlul III din această directivă, pentru a se putea stabili cu

certitudine dacă este vorba în speță de o piață reglementată sau nu.

Dispozițiile legale în vigoare au prevăzut că, pentru a fi

considerată o piață reglementată, o piață de pe teritoriul Uniunii Europene a

trebuit să îndeplinească următoarele condiții:

respectarea dispozițiilor art. 126 din Legea nr. 297/2004 și a prevederilor

Regulamentului C.N.V.M. nr. 2/2006); potrivit adresei C.N.V.M. din 25 martie 2011, C.N.V.M. nu a primit o cerere de autorizare a pieței RASDAQ ca piață reglementată în sensul

Legii nr. 297/2004 și a Directivei 2004/39 privind piețele instrumentelor

financiare, cu toate că ulterior apariției legii amintite, în baza

dispozițiilor art. 281, C.N.V.M. a adus în atenția pieței obligația de

încadrare în prevederile legale. Mai mult decât atât, C.N.V.M. nu a emis niciun

act individual prin care să autorizeze piața RASDAQ ca piață reglementată în

sensul art. 125 din aceeași lege sau al art. 4(1)14 din MIFID.

nr. 297/2004;

3.

să fie „un sistem

multilateral, exploatat și gestionat de un operator, care asigură sau

facilitează confruntarea - chiar în interiorul său și în conformitate cu norme

nediscreționare - a unor interese multiple de vânzare și de cumpărare exprimate

de terți pentru instrumente financiare, într-un mod care conduce la încheierea

de contracte privind instrumente financiare admise la tranzacționare în cadrul

normelor sale și al sistemelor sale, și care este autorizat și funcționează în

mod regulat în conformitate cu dispozițiile titlului III” (art. 4, pct. 14 din

Directiva 2004/39/CE);

privind evitarea conflictului de interese, gestionarea riscurilor la care sunt

expuse, buna gestionare a operațiunilor tehnice ale sistemelor (art. 39 din

Directiva 2004/39/CE); b) admiterea la tranzacționare a instrumentelor financiare

(art. 40 din Directiva 2004/39/CE);

c)

suspendarea și retragerea instrumentelor de la tranzacționare (art. 41 din

Directiva 2004/39/CE);

d)

accesul

membrilor la piață (art. 42 din Directiva 2004/39/CE);

e)

controlul respectării normelor și a altor obligații legale

(art. 43 din Directiva 2004/39/CE); f) cerințe de transparență înainte de

tranzacționare și după tranzacționare  (art. 44-45 din Directiva 2004/39/CE); g)

asigurarea unui mecanism juridic privind compensarea și regularizarea

tranzacțiilor efectuate pe piața respectivă (art. 46 din Directiva 2004/39/CE).

Conchizând față de cele de mai sus, s-a apreciat că în cauză nu

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de manipulare a pieței

de capital, atâta vreme cât piața de tranzacționare RASDAQ nu este o piață

reglementată, condiție esențială cerută de dispozițiile normei de incriminare.

Într-o bogată jurisprudență, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a subliniat importanța asigurării accesibilității și previzibilității

legii, instituind și o serie de repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă

în vedere pentru asigurarea acestor exigențe. Astfel, în mai multe cauze

(Rotaru împotriva României, Dammann împotriva Elveției etc.), Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a subliniat că o normă este previzibilă numai atunci când

este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei

persoane - care la nevoie poate apela la consultanță de specialitate - să își

corecteze conduita și, în special, o normă este previzibilă atunci când oferă o

anume garanție contra atingerilor arbitrare ale puterii publice. Sub acest

aspect, principiul securității juridice se corelează cu un alt principiu,

dezvoltat în dreptul comunitar, și anume principiul încrederii legitime, care

impune ca legislația să fie clară, predictibilă, unitară și coerentă (Cauzele

Faccini Dori v Recreb, Foto-Frost v Hauptzollamt Lubeck-Ost).

Transpunând principiile mai sus amintite în materia dreptului

penal și, mai exact a speței de față, curtea de apel a constatat că

deficiențele cu privire la stabilirea caracterului de piață reglementată a

RASDAQ, element constitutiv al infracțiunii pentru care au fost trimiși în

judecată inculpații, profită acestora, cu atât mai mult cu cât inculpatul G.G.

a acționat doar în urma consultării unor avocați de specialitate, iar potrivit

declarației inculpatului N.R. și în prezent piața RASDAQ a fost prezentată

clienților ca nefiind reglementată în sensul directivei amintite.

Așa fiind, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaților de sub

învinuirea comiterii infracțiunii de manipulare a pieței de capital.

recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial Cluj și recurenții inculpați N.R. și D.S., aducând critici

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin

prisma motivelor de recurs și a criticilor aduse, dar și în respectarea dispozițiilor

art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., în raport cu întregul

material probator aflat la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție

expune:

Actul de trimitere în judecată a inculpaților G.G., N.R., O.A.,

B.I. și D.S. a reținut în sarcina acestora săvârșirea infracțiunii de

manipulare a pieței de capital, în formă continuată (art. 279 alin. 1 combinat

cu art. 248 raportat la art. 244 alin. 5 lit. a din Legea nr. 297/2004, cu

aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.), constând în fapt în aceea că în perioada

noiembrie 2007 - februarie 2008 inculpații au manipulat pe piața reglementată

RASDAQ (XMBS) acțiunile ACIS ale emitentului societatea comercială A.,

societate listată la bursă sub simbolul ACIS.

Activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților de

către procuror a evidențiat că inculpatul G.G. a reușit cu ajutorul

coinculpaților să influențeze în mod artificial prețul titlului ACIS, urmând ca

prin activitatea de manipulare a pieței să transfere pe piața RASDAQ acțiunile

deținute de martorul B.I. în favoarea sa, la un preț stabilit prin acordul

părților. S-a apreciat că acest tip de înțelegere contravine normelor pieței de

capital, tranzacțiile pe piața bursieră trebuind să se realizeze pe baza legii

cererii și ofertei, tranzacțiile efectuate în afara pieței nefiind necunoscute

de BVB.

În concret, în cursul anului 2007, inculpatul G.G. a negociat cu

martorul B.I. cumpărarea unui pachet de 343.092 acțiuni ale emitentului

societatea comercială A., la prețul total de 125.000 euro net, preț care a fost

achitat și încasat efectiv în perioada 21 iunie - 5 noiembrie 2007, convenind

ca martorul B.I. (director general al societății comerciale A.) să participe la

majorarea de capital, inculpatul G.G. urmând să asigure finanțarea

operațiunilor de subscriere, respectiv suma de 309.693 lei, reprezentând

contravaloarea a 3.096.930 acțiuni în prima etapă și suma de 55.085 lei, reprezentând

contravaloarea unui număr de 550.856 acțiuni în etapa a doua a subscrierii,

acțiunile astfel dobândite urmând a fi transferate inculpatului G.G.

Având în vedere faptul că inculpatul G.G. negociase și cumpărase

acțiunile în afara pieței, situație în care transferul de proprietate asupra

pachetului de acțiuni nu se putea realiza, în perioada 5 noiembrie 2007 - 18

februarie 2008, inculpații au manipulat pe piața RASDAQ acțiunile ACIS ale

emitentului societatea comercială A.

Învestită cu soluționarea cauzei, instanța fondului, apreciind

că încă din faza de urmărire penală s-a ridicat problema existenței uneia

dintre condițiile cerute de textul incriminator, și anume dacă piața de

tranzacționare a acțiunilor ACIS, RASDAQ, este reglementată în sensul art. 125

din Legea nr. 297/2004, în urma demarării cercetării judecătorești, în cadrul

instituției prevăzute în art. 44 C. proc. pen., a apreciat necesar a se stabili

caracterul pieței RASDAQ.

În același sens, ținând seama și de dispozițiile Directivei nr.

2004/39/CE, curtea de apel a considerat că se impune sesizarea Curții de

Justiție a Uniunii Europene în baza art. 267 din Tratatul de funcționare a

Uniunii Europene, cu privire la interpretarea unei norme a dreptului Uniunii

necesară soluționării cauzei.

Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (Camera a

doua) din 22 martie 2012, în Cauza C-248/11, s-a dat interpretare art. 4 alin.

(1) pct. 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului

din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a

Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a   Directivei

2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a

Directivei 93/22/CEE a Consiliului.

În examinarea într-o ordine prioritară a aspectelor de

nelegalitate ridicate în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră

necesar a analiza în continuare aspectele ce țin de procedeul uzitat de

judecătorul fondului în a schimba încadrarea juridică a faptei deduse judecății

- manipularea pieței de capital, prevăzută și pedepsită de art. 279 din Legea

nr. 297/2004 combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din

aceeași lege, cu reținerea formei continuate, art. 41 alin. (2) C. pen. - în

această infracțiune și infracțiunea de fals informatic (în forma instigării

pentru inculpatul N.R.) - infracțiune prevăzută în art. 48 din Legea nr.

161/2003 - infracțiuni aflate în concurs ideal.

Anterior evaluării fondului acuzațiilor aduse inculpaților N.R.,

D.S., B.I., G.G. și O.A., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază necesar

a efectua propriul examen cu privire la procedeul urmat de instanța fondului,

prin care în sarcina acestor inculpați a fost reținut un concurs ideal de

infracțiuni, în sensul celor precizate în precedent.

Observând tehnica juridică propriu-zisă parcursă de instanța

fondului în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în

ședința publică din 11 mai 2011 reprezentantul Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

Cluj a solicitat, în temeiul art. 336 alin. (1) C. proc. pen., extinderea

procesului penal față de inculpații N.R., O.A., D.S. și B.I. pentru comiterea

infracțiunii de fals informatic prevăzută în art. 48 din Legea nr. 161/2003,

iar în cazul inculpatului N.R., pentru instigare la aceeași infracțiune,

arătându-se că inculpații, sub forma concursului ideal prevăzut în art. 33 lit.

b) C. pen., au introdus în baza de date fără drept mai multe informații,

apreciindu-se că s-au tranzacționat date cuprinse în ordinele de

tranzacționare, fără acordul clienților.

În ședința publică din 15 mai 2011, instanța a respins

solicitarea de extindere a procesului penal astfel formulată în considerarea

faptului că în cauză nu erau întrunite cumulativ condițiile cerute de art. 336

alin. (1) C. proc. pen., în sensul ca în timpul cercetării judecătorești să fi

apărut fapte noi care să rezulte din probele administrate în timpul judecății.

Având în vedere însă jurisprudența în materie, precum și obligația

instanței de a face o corectă aplicare a legii penale, prima instanță a pus în

discuție schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de

manipulare a pieței de capital în două infracțiuni aflate în concurs ideal,

respectiv cea prevăzută în art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la

art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 și infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 48 din Legea nr. 161/2003 pentru inculpații cauzei, cu

distincția că în cazul inculpatului N.R. s-a reținut instigarea la fals

informatic, sens în care s-a și procedat la aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.

Efectuând propriul demers analitic asupra legalității

procedeului folosit de instanța fondului, în raport cu acuzațiile descrise în

concret în actul de trimitere în judecată, cu dispozițiile art. 317, art. 334

și art. 336 C. proc. pen., dar și cu textele incriminatorii în discuție, Înalta

Curte de Casație și Justiție expune:

Rechizitoriul din 30 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj a stabilit

în sarcina inculpaților infracțiunea de manipulare a pieței de capital, în

formă continuată, în încadrarea juridică evocată în precedent, descriind în

plan factual modalitatea în care inculpații cauzei, în baza unei rezoluții

infracționale unice, au manipulat pe piața reglementată RASDAQ (XMBS) acțiunile

ACIS ale emitentului societatea comercială A.

În prezentarea activității ilicite a inculpaților s-a arătat că

printre operațiunile efectuate în manipularea pieței de capital s-a numărat și

cea de întocmire a documentelor necesare încheierii tranzacțiilor, completarea

în format electronic a ordinelor de tranzacționare, introducerea lor în

sistemul de tranzacționare.

Dispozițiile art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la

art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 prevăd că săvârșirea cu

intenție a unor acțiuni de manipulare a pieței prin tranzacții sau ordine de

tranzacționare constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6

luni la 5 ani sau cu amendă.

Dispozițiile art. 48 din Legea nr. 161/2003 reglementează și

incriminează fapta de a introduce, modifica sau șterge, fără drept, date

informatice ori de a restricționa, fără drept, accesul la aceste date,

rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în

vederea producerii unor consecințe juridice.

În raport cu conținutul rechizitoriului din perspectiva descrierii

activității infracționale a inculpaților, a informațiilor pe care actul de

inculpare le conferă în acest sens, dar și a limitelor judecății, așa cum

transpar din faptele descrise și persoanele față de care s-a derulat urmărirea

penală, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că infracțiunea de fals

informatic nu a făcut obiectul preocupării procurorului și nu se regăsește în

acuzația formulată.

Este știut că rechizitoriul este actul procedural în care se

consemnează dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului, instanța de

judecată fiind sesizată cu judecarea numai a faptei și persoanei cuprinse în

actul de sesizare, impunându-se ca sesizarea instanței de judecată să se

limiteze la fapta (faptele) și persoana (persoanele) pentru care s-a efectuat

urmărirea penală, în sensul că nu se poate dispune trimiterea în judecată

pentru o faptă pentru care inculpatul nu a fost învinuit, ascultat, nu s-a pus

în mișcare acțiunea penală și nu a avut posibilitatea exercitării dreptului său

la apărare.

Expunerea rechizitoriului trebuie să constea în descrierea

faptei reținute în sarcina inculpatului, indicarea probelor pe care se

întemeiază situația de fapt reținută și vinovăția inculpatului, cu referire la

toate împrejurările de loc, timp, mijloace, mod, scop în care a fost comisă

fapta, dar și cu indicarea încadrării juridice, motivarea în drept a acestei

încadrări.

Din perspectiva unor asemenea exigențe, este evident că

infracțiunea prevăzută în art. 48 din Legea nr. 161/2003 nu a fost descrisă, în

niciunul din aceste elemente, în actul de inculpare, iar un alt argument,

extrem de semnificativ în acest sens, este tocmai conduita procesuală a

procurorului de a solicita instanței de judecată extinderea procesului penal și

cu privire la această infracțiune și nu schimbarea încadrării juridice.

Potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata în primă instanță se

mărginește la fapta și persoana arătate în actul de sesizare a instanței,

obiectul judecății constituindu-l fapta și persoana pentru care s-a dispus

trimiterea în judecată prin rechizitoriu.

Dacă în cursul judecății se extinde obiectul judecății, în

condițiile prevăzute în art. 335 - 337 C. proc. pen., și la alte fapte și persoane, judecata se va desfășura și cu privire la aceste fapte și persoane.

Apreciind că în cauză nu se impunea extinderea procesului penal

cu privire la alte fapte, cu motivarea că nu sunt îndeplinite cerințele art. 336 C. proc. pen., instanța fondului a constatat incidența dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., invocând „jurisprudența în materie, precum și obligația unei corecte aplicări a

legii penale, în scopul aflării adevărului”, fără însă a proceda, așa cum s-ar

fi impus, la o corectă evaluare în sensul îndeplinirii cerințelor și din

perspectiva art. 334 C. proc. pen.

Astfel, procedura de schimbare a încadrării juridice

reglementată de legiuitor în art. 334 C. proc. pen. prevede că în cursul

judecății în primă instanță se poate ajunge la concluzia că încadrarea juridică

dată faptei în actul de sesizare nu este corectă și că ar trebui schimbată cu o

altă încadrare, fiind corespunzătoare faptei penale așa cum este reținută în

urma cercetării judecătorești.

Prin urmare, schimbarea încadrării juridice a faptei penale

pentru care a fost trimis în judecată inculpatul poate avea loc numai atunci

când instanța de judecată reține că se săvârșește aceeași faptă prevăzută,

descrisă în rechizitoriu, chiar dacă sunt reținute sau înlăturate împrejurări

la care rechizitoriul nu se referă, dar care nu schimbă substanța faptei

imputate. Când, însă, schimbarea încadrării juridice implică, presupune o altă

faptă sau o faptă amplificată prin alte acte materiale, precum în cauza de

față, este necesară în prealabil efectuarea procedurii de extindere a

procesului penal (potrivit art. 335 ori art. 336 C. proc. pen.). Rezultă, așadar, că procedura uzitată de judecătorul fondului contravine

cerințelor legale, iar în situația în care aprecia (cum de altfel a făcut-o) că

datele cauzei, așa cum reieșeau în urma cercetării judecătorești desfășurate,

nu justificau extinderea procesului penal și cu privire la noua infracțiune -

concluzie corectă, de altfel, nu se impunea a proceda la reținerea în sarcina

inculpaților a noii infracțiuni pe calea schimbării încadrării juridice a

faptei.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să nu observe

confuzia în care s-a aflat judecătorul fondului care, pe de o parte, nu a

considerat necesar a extinde procesul penal pentru infracțiunea de fals

informatic, motivând că în timpul cercetării judecătorești nu au apărut fapte

noi care să rezulte din probele administrate în timpul judecății, iar pe de

altă parte, apreciază oportunitatea schimbării încadrării juridice, constatând

că o asemenea nouă faptă există și invocând concursul ideal de infracțiuni.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate îmbrățișa punctul

de vedere al judecătorului fondului nici din perspectiva existenței unui

concurs ideal de infracțiuni cu privire la cele două infracțiuni, motivat de

faptul că nu ne aflăm în ipoteza în care acțiunile inculpaților, datorită

împrejurărilor în care au avut loc și urmărilor produse, ar fi întrunit

elementele constitutive ale celor două infracțiuni în discuție și, oricum,

pretinsa existență a unei pluralități de infracțiuni nu se putea determina, în

cauză, pe calea schimbării încadrării juridice.

În virtutea considerentelor expuse și în raport cu criticile de

apărare privind procedeul folosit de instanța fondului în a schimba încadrarea

juridică în sensul celor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite

recursurile formulate de inculpați în cauză, sub acest aspect, dispunând

înlăturarea schimbării încadrării juridice a faptelor.

Pe cale de consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, procedând

la analiza fondului acuzațiilor aduse inculpaților N.R., O.A., D.S. și B.l.

urmează a ține seama de încadrarea juridică dată faptelor acestora prin actul

de trimitere în judecată și, de asemenea, în cazul inculpatului G.G., de

infracțiunea dedusă judecății în încadrarea juridică stabilită prin același

rechizitoriu, în cazul acestui din urmă inculpat instanța neaplicând

prevederile art. 334 C. proc. pen.

Ajungând cu propriul examen la fondul acuzațiilor aduse

inculpaților din cauză, la examinarea întrunirii exigențelor pentru tragerea la

răspundere penală a acestora pentru faptele deduse judecății și ținând seama de

necesitatea unei corecte interpretări a textelor incriminatorii în discuție, de

acțiunile desfășurate de inculpați, așa cum reies din materialul probator al

cauzei și față de criticile aduse de către procuror argumentației oferite de

judecătorul fondului, Înalta Curte de Casație și Justiție expune:

Corecta soluționare a acțiunii penale exercitate împotriva

inculpaților N.R., G.G., O.A., D.S. și B.l. pentru săvârșirea infracțiunii de

abuz de piață în forma manipulării pieței de capital - prevăzută și sancționată

de art. 279 alin. (1) coroborat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit.

a) din Legea nr. 297/2004 - având ca obiect instrumentul financiar (acțiuni)

ACIS, instrument tranzacționat exclusiv pe piața RASDAQ, impunea, așa cum

instanța fondului a apreciat, stabilirea corectă a statutului pieței în

discuție, anume calificarea legală de piață reglementată în sensul

dispozițiilor Legii nr. 297/2004 pentru reținerea infracțiunii dedusă

judecății.

Așadar, în ipoteza în care piața nu putea fi considerată

reglementată în accepțiunea legală, faptele de care inculpații erau acuzați

deveneau lipsite de elementele care, în întregul lor, dădeau conținut

constitutiv infracțiunii de manipulare a pieței de capital.

În virtutea acestui argument, în mod pe deplin întemeiat,

instanța fondului, în contextul reglementat de art. 44 C. proc. pen., a procedat la clarificarea statutului RASDAQ, solicitând informații în acest sens,

prin prezentarea unei poziții oficiale de la C.N.V.M. și, ulterior, a dispus sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o acțiune preliminară în

scopul clarificării interpretării conceptului european de piață reglementată.

Mai exact, s-a cerut Curții de Justiție a Uniunii Europene să se pronunțe cu

privire la posibilitatea de a califica o piață care prezintă caracteristicile

pieței RASDAQ ca fiind o piață reglementată conform Directivei 2004/39/CE.

Calificarea RASDAQ era esențială pentru soluționarea cauzei, cât

timp abuzul de piață dobândește relevanță penală numai în împrejurările în care

a fost comis în legătură cu instrumente financiare admise la tranzacționare pe

o piață reglementată sau pentru care a fost depusă o cerere de admitere la

tranzacționare pe o asemenea piață.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, pentru început,

se impune precizarea că noțiunea de piață reglementată este cea prevăzută în

art. 253 din Legea nr. 297/2004, singura semnificație juridică ce urmează a fi

avută în vedere.

Prin urmare, va trebui văzut dacă piața RASDAQ este una reglementată

în înțelesul Legii nr. 297/2004 și nu o piață care funcționează după anumite

reguli.

Urmărind evoluția acestei piețe, se constată că a fost

înființată în baza Legii nr. 52/1994, fiind autorizată de către C.N.V.M. prin

Decizia nr. 1092/1996. Legea nr. 297/2004, adoptată ca urmare a transpunerii

Directivei 2004/39/CE, a adus în planul dreptului intern noi concepte ale

pieței de capital, respectiv cel de piață reglementată și sistem alternativ de

tranzacționare, cu stabilirea unor condiții clar definite de autorizare,

funcționare și încetare a funcționării.

Art. 281 al legii evocate stabilea modalitatea în care

entitățile preexistente intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004, care la acel

moment nu întruneau condiția unei piețe reglementate ori de sistem alternativ

de tranzacționare, situație în care se află și piața RASDAQ, vor fi adaptate

noilor norme, în sensul transformării lor.

În raport cu această evoluție legislativă, susținerea Direcției

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial Cluj potrivit căreia, încă de la autorizarea sa în 1996,

piața RASDAQ ar fi avut statutul de piață reglementată apare incorectă.

Pe de altă parte, se impune observația că statutul RASDAQ de

piață care nu este reglementată decurge și din faptul că nu îndeplinește

condițiile specifice privind autorizarea și funcționarea unei piețe

reglementate, o condiție primordială și esențială fiind întru început emiterea

de către C.N.V.M. a deciziei de autorizare a funcționării pieții reglementate,

o asemenea decizie neexistând în cazul RASDAQ.

Elocventă în acest sens este comunicarea C.N.V.M., potrivit

căreia nu a primit o cerere de autorizare a pieței RASDAQ ca piață reglementată

în sensul Legii nr. 297/2004 privind piața de capital și al Directivei 2004/39,

iar C.N.V.M. nu a emis niciun act individual (decizie) prin care să autorizeze

piața RASDAQ ca piața reglementată în sensul art. 125 din lege sau al art.

4(1)14 din MIFID.

Soluția instanței fondului în a considera piața în discuție ca

piața ce nu a fost reglementată este în deplină conformitate cu soluția

interpretativă dată de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene conceptului

european de piață reglementată.

Rezultă, așadar, că în mod pe deplin fundamentat judecătorul

fondului a constatat statutul pieței RASDAQ de piață nereglementată și, pe cale

de consecință, lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunii deduse

judecății, în ceea ce-i privește pe inculpații cauzei, ceea ce face inutilă

analiza altor aspecte legate de conduita pretins ilicită a inculpaților, așa

cum s-au materializat în tranzacțiile efectuate și prezentate în cuprinsul

actului de inculpare.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu mai consideră necesar a

se apleca asupra tehnicii de tranzacționare, așa cum a fost descrisă, pentru a

analiza eventualul dezacord al acesteia cu prevederile care reglementează

condițiile de funcționare ale pieței RASDAQ sau a evaluării, din perspectiva

dispozițiilor legale, a negocierii directe și introducerii sincronizate a unor

ordine, a efectelor acestora asupra integrității unei piețe.

În considerarea argumentelor înfățișate, Înalta Curte de Casație

și Justiție nu poate îmbrățișa criticile aduse de procuror soluției de achitare

pronunțată de instanța fondului, soluție pe care o apreciază legală și

temeinică.

În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte de Casație

și Justiție a admis recursurile declarate de inculpații N.R. și D.S. împotriva

sentinței nr. 72 din 27 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de

minori.

A extins efectele recursurilor declarate și cu privire la

inculpații O.A. și B.I.

A casat, în parte, sentința atacată în ceea ce privește greșita

schimbare a încadrării juridice privind pe inculpații O.A., D.S. și B.I. din

infracțiunea prevăzută în art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la

art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., în infracțiunile prevăzute în art. 279 alin. (1) combinat cu art.

248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 48 din Legea nr. 161/2003 aflate în concurs

ideal și, în cazul inculpatului N.R., din infracțiunea prevăzută în art. 279

alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea

nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prevăzute

în art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit.

a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 C. pen. raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003 aflate în concurs ideal.

A menținut încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de

inculpații N.R., D.S., G.G., O.A. și B.I. prin actul de inculpare.

În baza art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpații N.R., O.A., D.S. și B.I. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248

raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

A menținut dispoziția de achitare a inculpatului G.G., precum și

celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu sunt potrivnice

prezentei decizii.

A respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

Cluj împotriva aceleiași sentințe.