ÎCCJ, decizie (scj.ro #83707)

Infracțiunea de manipulare a pieței de capital. Piață reglementată Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni prevăzute în Legea nr. 297/2004 privind piața de capital Indice alfabetic: Drept penal - manipularea pieței de capital - piață reglementată Legea nr. 297/2004, art. 244 alin. (5) lit. a), art. 248, art. 279 alin. (1) Infracțiunea de manipulare a pieței de capital prevăzută în art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 poate fi comisă numai în legătură cu instrumentele financiare admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau cu instrumentele financiare pentru care a fost înregistrată o cerere de admitere la tranzacționare pe o piață reglementată, potrivit art. 253 din Legea nr. 297/2004.

În raport cu Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (Camera a doua) din 22 martie 2012 în Cauza C-248/11, piața RASDAQ nu constituie o piață reglementată, în sensul normei de incriminare prevăzute în art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 și, în consecință, acțiunile descrise în norma de incriminare, comise în legătură cu piața RASDAQ, nu constituie infracțiunea prevăzută în art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 865 din 13 martie 2013 1. Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, prin sentința nr. 72 din 27 iunie 2012, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., a achitat pe inculpatul G.G. pentru infracțiunea de manipulare a pieței de capital, în formă continuată, prevăzută în art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpații: - N.R. pentru infracțiunea de manipulare a pieței de capital, în formă continuată, prevăzută în art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în concurs ideal (art. 33 lit. b C. pen.) cu instigare la infracțiunea de fals informatic prevăzută în art. 25 C. pen.

raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003 (prin schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de manipulare a pieței de capital, în formă continuată, prevăzută în art. 279 alin. 1 combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. 5 lit. a din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. în infracțiunile de manipulare a pieței de capital, în formă continuată, prevăzută în art. 279 alin. 1 combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. 5 lit. a din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. în concurs ideal cu instigare la infracțiunea de fals informatic prevăzută în art. 25 C. pen. raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003); - O.A., D.S. și B.I. pentru infracțiunea de manipulare a pieței de capital, în formă continuată, prevăzută în art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

în concurs ideal (art. 33 lit. b C. pen.) cu infracțiunea de fals informatic prevăzută în art. 48 din Legea nr. 161/2003 (prin schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de manipulare a pieței de capital, în formă continuată, prevăzută în art. 279 alin. 1 combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. 5 lit. a din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. în infracțiunile de manipularea pieței de capital, în formă continuată, prevăzută în art. 279 alin. 1 combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. 5 lit. a din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.

în concurs ideal cu infracțiunea de fals informatic prevăzută în art. 48 din Legea nr. 161/2003); Instanța fondului a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj din 30 decembrie 2010, consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de manipulare a pieței de capital, în formă continuată, prevăzută în art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În esență, actul de inculpare a reținut că inculpatul N.R., director general al S.I.F. B., în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada noiembrie 2007 - februarie 2008, a manipulat pe piața reglementată RASDAQ (XMBS) acțiunile ACIS ale emitentului societatea comercială A., acuzație reținută și în sarcina inculpaților G.G., O.A., D.S. și B.I., prezentându-se modalitatea de operare prin care inculpații au manipulat pe piața RASDAQ acțiunile ACIS ale emitentului societatea comercială A. - societate listată la bursă sub simbolul ACIS. Hotărând soluționarea în fond a cauzei prin achitare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (3) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc.

pen., în sensul cărora au fost administrate probele strânse la urmărire penală și alte probe noi, instanța a examinat și apreciat materialul probator infirmând existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorilor, reținând următoarele: Încă din faza de urmărire penală s-a ridicat problema existenței uneia dintre condițiile cerute de textul incriminator, și anume dacă piața de tranzacționare a acțiunilor ACIS, RASDAQ, este reglementată în sensul art. 125 din Legea nr. 297/2004. Ulterior, în urma demarării cercetării judecătorești, în cadrul instituției prevăzute în art. 44 C. proc. pen., a chestiunilor prealabile, s-a solicitat instanței ca în baza probelor de la dosar și în lumina dispozițiilor legale în materie să stabilească caracterul pieței RASDAQ.

Potrivit art. 125 din Legea nr. 297/2004, o piață reglementată este un sistem pentru tranzacționarea instrumentelor financiare, astfel cum au fost definite la art. 2 alin. (1) pct. 11 și care: a) funcționează regulat; b) este caracterizată de faptul că reglementările emise și supuse aprobării C.N.V.M. definesc condițiile de funcționare, de acces pe piață, condițiile de admitere la tranzacționare a unui instrument financiar; c) respectă cerințele de raportare și transparență în vederea asigurării protecției investitorilor stabilite de prezenta lege, precum și reglementările emise de C.N.V.M., potrivit legislației europene. Având în vedere, în principal acest text de lege, precum și dispozițiile Directivei nr. 2004/39/CE, curtea de apel a apreciat că se impune sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europe, în baza art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cu privire la interpretarea unei norme a dreptului Uniunii necesară soluționării cauzei.

Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europe (Camera a doua) din 22 martie 2012, în cauza C-248/11, s-a stabilit că: 1) Articolul 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007, trebuie interpretat în sensul că o piață de instrumente financiare care nu îndeplinește cerințele prevăzute în titlul III din această directivă nu intră în noțiunea „piață reglementată”, astfel cum este definită de dispoziția menționată, chiar dacă operatorul său a fuzionat cu operatorul unei astfel de piețe reglementate.

2) Articolul 47 din Directiva 2004/39, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44, trebuie interpretat în sensul că înscrierea unei piețe pe lista piețelor reglementate prevăzută de acest articol nu constituie o condiție necesară pentru calificarea pieței respective ca piață reglementată în sensul acestei directive. Față de cele de mai sus, s-a apreciat că rolul instanței naționale a fost acela de a verifica dacă piața RASDAQ a îndeplinit cerințele prevăzute în titlul III din această directivă, pentru a se putea stabili cu certitudine dacă este vorba în speță de o piață reglementată sau nu. Dispozițiile legale în vigoare au prevăzut că, pentru a fi considerată o piață reglementată, o piață de pe teritoriul Uniunii Europene a trebuit să îndeplinească următoarele condiții: 1. să fie autorizată de autoritatea competentă (C.N.V.M.

- cu respectarea dispozițiilor art. 126 din Legea nr. 297/2004 și a prevederilor Regulamentului C.N.V.M. nr. 2/2006); potrivit adresei C.N.V.M. din 25 martie 2011, C.N.V.M. nu a primit o cerere de autorizare a pieței RASDAQ ca piață reglementată în sensul Legii nr. 297/2004 și a Directivei 2004/39 privind piețele instrumentelor financiare, cu toate că ulterior apariției legii amintite, în baza dispozițiilor art. 281, C.N.V.M. a adus în atenția pieței obligația de încadrare în prevederile legale. Mai mult decât atât, C.N.V.M. nu a emis niciun act individual prin care să autorizeze piața RASDAQ ca piață reglementată în sensul art. 125 din aceeași lege sau al art. 4(1)14 din MIFID.

2. să îndeplinească condițiile prevăzute în art. 125 din Legea nr. 297/2004; 3. să fie „un sistem multilateral, exploatat și gestionat de un operator, care asigură sau facilitează confruntarea - chiar în interiorul său și în conformitate cu norme nediscreționare - a unor interese multiple de vânzare și de cumpărare exprimate de terți pentru instrumente financiare, într-un mod care conduce la încheierea de contracte privind instrumente financiare admise la tranzacționare în cadrul normelor sale și al sistemelor sale, și care este autorizat și funcționează în mod regulat în conformitate cu dispozițiile titlului III” (art. 4, pct. 14 din Directiva 2004/39/CE); 4. să adopte reglementări privind: a) cerințe organizatorice privind evitarea conflictului de interese, gestionarea riscurilor la care sunt expuse, buna gestionare a operațiunilor tehnice ale sistemelor (art. 39 din Directiva 2004/39/CE); b) admiterea la tranzacționare a instrumentelor financiare (art. 40 din Directiva 2004/39/CE); c) suspendarea și retragerea instrumentelor de la tranzacționare (art. 41 din Directiva 2004/39/CE); d) accesul membrilor la piață (art. 42 din Directiva 2004/39/CE); e) controlul respectării normelor și a altor obligații legale (art. 43 din Directiva 2004/39/CE); f) cerințe de transparență înainte de tranzacționare și după tranzacționare (art. 44-45 din Directiva 2004/39/CE);

g) asigurarea unui mecanism juridic privind compensarea și regularizarea tranzacțiilor efectuate pe piața respectivă (art. 46 din Directiva 2004/39/CE). Conchizând față de cele de mai sus, s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de manipulare a pieței de capital, atâta vreme cât piața de tranzacționare RASDAQ nu este o piață reglementată, condiție esențială cerută de dispozițiile normei de incriminare. Într-o bogată jurisprudență, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța asigurării accesibilității și previzibilității legii, instituind și o serie de repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigențe.

Astfel, în mai multe cauze (Rotaru împotriva României, Dammann împotriva Elveției etc.), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane - care la nevoie poate apela la consultanță de specialitate - să își corecteze conduita și, în special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanție contra atingerilor arbitrare ale puterii publice. Sub acest aspect, principiul securității juridice se corelează cu un alt principiu, dezvoltat în dreptul comunitar, și anume principiul încrederii legitime, care impune ca legislația să fie clară, predictibilă, unitară și coerentă (Cauzele Faccini Dori v Recreb, Foto-Frost v Hauptzollamt Lubeck-Ost).

Transpunând principiile mai sus amintite în materia dreptului penal și, mai exact a speței de față, curtea de apel a constatat că deficiențele cu privire la stabilirea caracterului de piață reglementată a RASDAQ, element constitutiv al infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, profită acestora, cu atât mai mult cu cât inculpatul G.G. a acționat doar în urma consultării unor avocați de specialitate, iar potrivit declarației inculpatului N.R. și în prezent piața RASDAQ a fost prezentată clienților ca nefiind reglementată în sensul directivei amintite. Așa fiind, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaților de sub învinuirea comiterii infracțiunii de manipulare a pieței de capital.

2. Împotriva acestei sentințe au formulat în termen legal recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj și recurenții inculpați N.R. și D.S., aducând critici pentru nelegalitate și netemeinicie. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs și a criticilor aduse, dar și în respectarea dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., în raport cu întregul material probator aflat la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție expune: Actul de trimitere în judecată a inculpaților G.G., N.R., O.A., B.I. și D.S.

a reținut în sarcina acestora săvârșirea infracțiunii de manipulare a pieței de capital, în formă continuată (art. 279 alin. 1 combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. 5 lit. a din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.), constând în fapt în aceea că în perioada noiembrie 2007 - februarie 2008 inculpații au manipulat pe piața reglementată RASDAQ (XMBS) acțiunile ACIS ale emitentului societatea comercială A., societate listată la bursă sub simbolul ACIS. Activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților de către procuror a evidențiat că inculpatul G.G. a reușit cu ajutorul coinculpaților să influențeze în mod artificial prețul titlului ACIS, urmând ca prin activitatea de manipulare a pieței să transfere pe piața RASDAQ acțiunile deținute de martorul B.I.

în favoarea sa, la un preț stabilit prin acordul părților. S-a apreciat că acest tip de înțelegere contravine normelor pieței de capital, tranzacțiile pe piața bursieră trebuind să se realizeze pe baza legii cererii și ofertei, tranzacțiile efectuate în afara pieței nefiind necunoscute de BVB. În concret, în cursul anului 2007, inculpatul G.G. a negociat cu martorul B.I. cumpărarea unui pachet de 343.092 acțiuni ale emitentului societatea comercială A., la prețul total de 125.000 euro net, preț care a fost achitat și încasat efectiv în perioada 21 iunie - 5 noiembrie 2007, convenind ca martorul B.I. (director general al societății comerciale A.) să participe la majorarea de capital, inculpatul G.G.

urmând să asigure finanțarea operațiunilor de subscriere, respectiv suma de 309.693 lei, reprezentând contravaloarea a 3.096.930 acțiuni în prima etapă și suma de 55.085 lei, reprezentând contravaloarea unui număr de 550.856 acțiuni în etapa a doua a subscrierii, acțiunile astfel dobândite urmând a fi transferate inculpatului G.G. Având în vedere faptul că inculpatul G.G.

negociase și cumpărase acțiunile în afara pieței, situație în care transferul de proprietate asupra pachetului de acțiuni nu se putea realiza, în perioada 5 noiembrie 2007 - 18 februarie 2008, inculpații au manipulat pe piața RASDAQ acțiunile ACIS ale emitentului societatea comercială A. Învestită cu soluționarea cauzei, instanța fondului, apreciind că încă din faza de urmărire penală s-a ridicat problema existenței uneia dintre condițiile cerute de textul incriminator, și anume dacă piața de tranzacționare a acțiunilor ACIS, RASDAQ, este reglementată în sensul art. 125 din Legea nr. 297/2004, în urma demarării cercetării judecătorești, în cadrul instituției prevăzute în art. 44 C. proc. pen., a apreciat necesar a se stabili caracterul pieței RASDAQ.

În același sens, ținând seama și de dispozițiile Directivei nr. 2004/39/CE, curtea de apel a considerat că se impune sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în baza art. 267 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, cu privire la interpretarea unei norme a dreptului Uniunii necesară soluționării cauzei. Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (Camera a doua) din 22 martie 2012, în Cauza C-248/11, s-a dat interpretare art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului.

În examinarea într-o ordine prioritară a aspectelor de nelegalitate ridicate în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră necesar a analiza în continuare aspectele ce țin de procedeul uzitat de judecătorul fondului în a schimba încadrarea juridică a faptei deduse judecății - manipularea pieței de capital, prevăzută și pedepsită de art. 279 din Legea nr. 297/2004 combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din aceeași lege, cu reținerea formei continuate, art. 41 alin. (2) C. pen. - în această infracțiune și infracțiunea de fals informatic (în forma instigării pentru inculpatul N.R.) - infracțiune prevăzută în art. 48 din Legea nr. 161/2003 - infracțiuni aflate în concurs ideal.

Anterior evaluării fondului acuzațiilor aduse inculpaților N.R., D.S., B.I., G.G. și O.A., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază necesar a efectua propriul examen cu privire la procedeul urmat de instanța fondului, prin care în sarcina acestor inculpați a fost reținut un concurs ideal de infracțiuni, în sensul celor precizate în precedent. Observând tehnica juridică propriu-zisă parcursă de instanța fondului în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în ședința publică din 11 mai 2011 reprezentantul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj a solicitat, în temeiul art. 336 alin. (1) C. proc. pen., extinderea procesului penal față de inculpații N.R., O.A., D.S.

și B.I. pentru comiterea infracțiunii de fals informatic prevăzută în art. 48 din Legea nr. 161/2003, iar în cazul inculpatului N.R., pentru instigare la aceeași infracțiune, arătându-se că inculpații, sub forma concursului ideal prevăzut în art. 33 lit. b) C. pen., au introdus în baza de date fără drept mai multe informații, apreciindu-se că s-au tranzacționat date cuprinse în ordinele de tranzacționare, fără acordul clienților. În ședința publică din 15 mai 2011, instanța a respins solicitarea de extindere a procesului penal astfel formulată în considerarea faptului că în cauză nu erau întrunite cumulativ condițiile cerute de art. 336 alin. (1) C. proc. pen., în sensul ca în timpul cercetării judecătorești să fi apărut fapte noi care să rezulte din probele administrate în timpul judecății.

Având în vedere însă jurisprudența în materie, precum și obligația instanței de a face o corectă aplicare a legii penale, prima instanță a pus în discuție schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de manipulare a pieței de capital în două infracțiuni aflate în concurs ideal, respectiv cea prevăzută în art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 și infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 48 din Legea nr. 161/2003 pentru inculpații cauzei, cu distincția că în cazul inculpatului N.R. s-a reținut instigarea la fals informatic, sens în care s-a și procedat la aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. Efectuând propriul demers analitic asupra legalității procedeului folosit de instanța fondului, în raport cu acuzațiile descrise în concret în actul de trimitere în judecată, cu dispozițiile art. 317, art. 334 și art. 336 C. proc.

pen., dar și cu textele incriminatorii în discuție, Înalta Curte de Casație și Justiție expune: Rechizitoriul din 30 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj a stabilit în sarcina inculpaților infracțiunea de manipulare a pieței de capital, în formă continuată, în încadrarea juridică evocată în precedent, descriind în plan factual modalitatea în care inculpații cauzei, în baza unei rezoluții infracționale unice, au manipulat pe piața reglementată RASDAQ (XMBS) acțiunile ACIS ale emitentului societatea comercială A. În prezentarea activității ilicite a inculpaților s-a arătat că printre operațiunile efectuate în manipularea pieței de capital s-a numărat și cea de întocmire a documentelor necesare încheierii tranzacțiilor, completarea în format electronic a ordinelor de tranzacționare, introducerea lor în sistemul de tranzacționare.

Dispozițiile art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 prevăd că săvârșirea cu intenție a unor acțiuni de manipulare a pieței prin tranzacții sau ordine de tranzacționare constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă. Dispozițiile art. 48 din Legea nr. 161/2003 reglementează și incriminează fapta de a introduce, modifica sau șterge, fără drept, date informatice ori de a restricționa, fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unor consecințe juridice.

În raport cu conținutul rechizitoriului din perspectiva descrierii activității infracționale a inculpaților, a informațiilor pe care actul de inculpare le conferă în acest sens, dar și a limitelor judecății, așa cum transpar din faptele descrise și persoanele față de care s-a derulat urmărirea penală, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că infracțiunea de fals informatic nu a făcut obiectul preocupării procurorului și nu se regăsește în acuzația formulată.

Este știut că rechizitoriul este actul procedural în care se consemnează dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului, instanța de judecată fiind sesizată cu judecarea numai a faptei și persoanei cuprinse în actul de sesizare, impunându-se ca sesizarea instanței de judecată să se limiteze la fapta (faptele) și persoana (persoanele) pentru care s-a efectuat urmărirea penală, în sensul că nu se poate dispune trimiterea în judecată pentru o faptă pentru care inculpatul nu a fost învinuit, ascultat, nu s-a pus în mișcare acțiunea penală și nu a avut posibilitatea exercitării dreptului său la apărare.

Expunerea rechizitoriului trebuie să constea în descrierea faptei reținute în sarcina inculpatului, indicarea probelor pe care se întemeiază situația de fapt reținută și vinovăția inculpatului, cu referire la toate împrejurările de loc, timp, mijloace, mod, scop în care a fost comisă fapta, dar și cu indicarea încadrării juridice, motivarea în drept a acestei încadrări. Din perspectiva unor asemenea exigențe, este evident că infracțiunea prevăzută în art. 48 din Legea nr. 161/2003 nu a fost descrisă, în niciunul din aceste elemente, în actul de inculpare, iar un alt argument, extrem de semnificativ în acest sens, este tocmai conduita procesuală a procurorului de a solicita instanței de judecată extinderea procesului penal și cu privire la această infracțiune și nu schimbarea încadrării juridice.

Potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata în primă instanță se mărginește la fapta și persoana arătate în actul de sesizare a instanței, obiectul judecății constituindu-l fapta și persoana pentru care s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriu. Dacă în cursul judecății se extinde obiectul judecății, în condițiile prevăzute în art. 335 - 337 C. proc. pen., și la alte fapte și persoane, judecata se va desfășura și cu privire la aceste fapte și persoane. Apreciind că în cauză nu se impunea extinderea procesului penal cu privire la alte fapte, cu motivarea că nu sunt îndeplinite cerințele art. 336 C. proc. pen., instanța fondului a constatat incidența dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., invocând „jurisprudența în materie, precum și obligația unei corecte aplicări a legii penale, în scopul aflării adevărului”, fără însă a proceda, așa cum s-ar fi impus, la o corectă evaluare în sensul îndeplinirii cerințelor și din perspectiva art. 334 C. proc.

pen. Astfel, procedura de schimbare a încadrării juridice reglementată de legiuitor în art. 334 C. proc. pen. prevede că în cursul judecății în primă instanță se poate ajunge la concluzia că încadrarea juridică dată faptei în actul de sesizare nu este corectă și că ar trebui schimbată cu o altă încadrare, fiind corespunzătoare faptei penale așa cum este reținută în urma cercetării judecătorești. Prin urmare, schimbarea încadrării juridice a faptei penale pentru care a fost trimis în judecată inculpatul poate avea loc numai atunci când instanța de judecată reține că se săvârșește aceeași faptă prevăzută, descrisă în rechizitoriu, chiar dacă sunt reținute sau înlăturate împrejurări la care rechizitoriul nu se referă, dar care nu schimbă substanța faptei imputate.

Când, însă, schimbarea încadrării juridice implică, presupune o altă faptă sau o faptă amplificată prin alte acte materiale, precum în cauza de față, este necesară în prealabil efectuarea procedurii de extindere a procesului penal (potrivit art. 335 ori art. 336 C. proc. pen.). Rezultă, așadar, că procedura uzitată de judecătorul fondului contravine cerințelor legale, iar în situația în care aprecia (cum de altfel a făcut-o) că datele cauzei, așa cum reieșeau în urma cercetării judecătorești desfășurate, nu justificau extinderea procesului penal și cu privire la noua infracțiune - concluzie corectă, de altfel, nu se impunea a proceda la reținerea în sarcina inculpaților a noii infracțiuni pe calea schimbării încadrării juridice a faptei.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să nu observe confuzia în care s-a aflat judecătorul fondului care, pe de o parte, nu a considerat necesar a extinde procesul penal pentru infracțiunea de fals informatic, motivând că în timpul cercetării judecătorești nu au apărut fapte noi care să rezulte din probele administrate în timpul judecății, iar pe de altă parte, apreciază oportunitatea schimbării încadrării juridice, constatând că o asemenea nouă faptă există și invocând concursul ideal de infracțiuni.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate îmbrățișa punctul de vedere al judecătorului fondului nici din perspectiva existenței unui concurs ideal de infracțiuni cu privire la cele două infracțiuni, motivat de faptul că nu ne aflăm în ipoteza în care acțiunile inculpaților, datorită împrejurărilor în care au avut loc și urmărilor produse, ar fi întrunit elementele constitutive ale celor două infracțiuni în discuție și, oricum, pretinsa existență a unei pluralități de infracțiuni nu se putea determina, în cauză, pe calea schimbării încadrării juridice. În virtutea considerentelor expuse și în raport cu criticile de apărare privind procedeul folosit de instanța fondului în a schimba încadrarea juridică în sensul celor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursurile formulate de inculpați în cauză, sub acest aspect, dispunând înlăturarea schimbării încadrării juridice a faptelor.

Pe cale de consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, procedând la analiza fondului acuzațiilor aduse inculpaților N.R., O.A., D.S. și B.l. urmează a ține seama de încadrarea juridică dată faptelor acestora prin actul de trimitere în judecată și, de asemenea, în cazul inculpatului G.G., de infracțiunea dedusă judecății în încadrarea juridică stabilită prin același rechizitoriu, în cazul acestui din urmă inculpat instanța neaplicând prevederile art. 334 C. proc. pen.

Ajungând cu propriul examen la fondul acuzațiilor aduse inculpaților din cauză, la examinarea întrunirii exigențelor pentru tragerea la răspundere penală a acestora pentru faptele deduse judecății și ținând seama de necesitatea unei corecte interpretări a textelor incriminatorii în discuție, de acțiunile desfășurate de inculpați, așa cum reies din materialul probator al cauzei și față de criticile aduse de către procuror argumentației oferite de judecătorul fondului, Înalta Curte de Casație și Justiție expune: Corecta soluționare a acțiunii penale exercitate împotriva inculpaților N.R., G.G., O.A., D.S. și B.l.

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de piață în forma manipulării pieței de capital - prevăzută și sancționată de art. 279 alin. (1) coroborat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 - având ca obiect instrumentul financiar (acțiuni) ACIS, instrument tranzacționat exclusiv pe piața RASDAQ, impunea, așa cum instanța fondului a apreciat, stabilirea corectă a statutului pieței în discuție, anume calificarea legală de piață reglementată în sensul dispozițiilor Legii nr. 297/2004 pentru reținerea infracțiunii dedusă judecății. Așadar, în ipoteza în care piața nu putea fi considerată reglementată în accepțiunea legală, faptele de care inculpații erau acuzați deveneau lipsite de elementele care, în întregul lor, dădeau conținut constitutiv infracțiunii de manipulare a pieței de capital.

În virtutea acestui argument, în mod pe deplin întemeiat, instanța fondului, în contextul reglementat de art. 44 C. proc. pen., a procedat la clarificarea statutului RASDAQ, solicitând informații în acest sens, prin prezentarea unei poziții oficiale de la C.N.V.M. și, ulterior, a dispus sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o acțiune preliminară în scopul clarificării interpretării conceptului european de piață reglementată. Mai exact, s-a cerut Curții de Justiție a Uniunii Europene să se pronunțe cu privire la posibilitatea de a califica o piață care prezintă caracteristicile pieței RASDAQ ca fiind o piață reglementată conform Directivei 2004/39/CE.

Calificarea RASDAQ era esențială pentru soluționarea cauzei, cât timp abuzul de piață dobândește relevanță penală numai în împrejurările în care a fost comis în legătură cu instrumente financiare admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau pentru care a fost depusă o cerere de admitere la tranzacționare pe o asemenea piață. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, pentru început, se impune precizarea că noțiunea de piață reglementată este cea prevăzută în art. 253 din Legea nr. 297/2004, singura semnificație juridică ce urmează a fi avută în vedere. Prin urmare, va trebui văzut dacă piața RASDAQ este una reglementată în înțelesul Legii nr. 297/2004 și nu o piață care funcționează după anumite reguli.

Urmărind evoluția acestei piețe, se constată că a fost înființată în baza Legii nr. 52/1994, fiind autorizată de către C.N.V.M. prin Decizia nr. 1092/1996. Legea nr. 297/2004, adoptată ca urmare a transpunerii Directivei 2004/39/CE, a adus în planul dreptului intern noi concepte ale pieței de capital, respectiv cel de piață reglementată și sistem alternativ de tranzacționare, cu stabilirea unor condiții clar definite de autorizare, funcționare și încetare a funcționării. Art. 281 al legii evocate stabilea modalitatea în care entitățile preexistente intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004, care la acel moment nu întruneau condiția unei piețe reglementate ori de sistem alternativ de tranzacționare, situație în care se află și piața RASDAQ, vor fi adaptate noilor norme, în sensul transformării lor.

În raport cu această evoluție legislativă, susținerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj potrivit căreia, încă de la autorizarea sa în 1996, piața RASDAQ ar fi avut statutul de piață reglementată apare incorectă. Pe de altă parte, se impune observația că statutul RASDAQ de piață care nu este reglementată decurge și din faptul că nu îndeplinește condițiile specifice privind autorizarea și funcționarea unei piețe reglementate, o condiție primordială și esențială fiind întru început emiterea de către C.N.V.M. a deciziei de autorizare a funcționării pieții reglementate, o asemenea decizie neexistând în cazul RASDAQ. Elocventă în acest sens este comunicarea C.N.V.M., potrivit căreia nu a primit o cerere de autorizare a pieței RASDAQ ca piață reglementată în sensul Legii nr. 297/2004 privind piața de capital și al Directivei 2004/39, iar C.N.V.M.

nu a emis niciun act individual (decizie) prin care să autorizeze piața RASDAQ ca piața reglementată în sensul art. 125 din lege sau al art. 4(1)14 din MIFID. Soluția instanței fondului în a considera piața în discuție ca piața ce nu a fost reglementată este în deplină conformitate cu soluția interpretativă dată de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene conceptului european de piață reglementată. Rezultă, așadar, că în mod pe deplin fundamentat judecătorul fondului a constatat statutul pieței RASDAQ de piață nereglementată și, pe cale de consecință, lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunii deduse judecății, în ceea ce-i privește pe inculpații cauzei, ceea ce face inutilă analiza altor aspecte legate de conduita pretins ilicită a inculpaților, așa cum s-au materializat în tranzacțiile efectuate și prezentate în cuprinsul actului de inculpare.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu mai consideră necesar a se apleca asupra tehnicii de tranzacționare, așa cum a fost descrisă, pentru a analiza eventualul dezacord al acesteia cu prevederile care reglementează condițiile de funcționare ale pieței RASDAQ sau a evaluării, din perspectiva dispozițiilor legale, a negocierii directe și introducerii sincronizate a unor ordine, a efectelor acestora asupra integrității unei piețe. În considerarea argumentelor înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate îmbrățișa criticile aduse de procuror soluției de achitare pronunțată de instanța fondului, soluție pe care o apreciază legală și temeinică. În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de inculpații N.R.

și D.S. împotriva sentinței nr. 72 din 27 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori. A extins efectele recursurilor declarate și cu privire la inculpații O.A. și B.I. A casat, în parte, sentința atacată în ceea ce privește greșita schimbare a încadrării juridice privind pe inculpații O.A., D.S. și B.I. din infracțiunea prevăzută în art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzute în art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 48 din Legea nr. 161/2003 aflate în concurs ideal și, în cazul inculpatului N.R., din infracțiunea prevăzută în art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

în infracțiunile prevăzute în art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 C. pen. raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003 aflate în concurs ideal. A menținut încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpații N.R., D.S., G.G., O.A. și B.I. prin actul de inculpare. În baza art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpații N.R., O.A., D.S. și B.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A menținut dispoziția de achitare a inculpatului G.G., precum și celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu sunt potrivnice prezentei decizii. A respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj împotriva aceleiași sentințe.