ÎCCJ, decizie (scj.ro #84116)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84116) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi
penale.
Nerespectarea
dispozițiilor privitoare la
sesizarea instanței
Cuprins pe materii:
Drept
procesual penal. Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanță
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
-
restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale
-
nerespectarea
dispozițiilor privitoare la
sesizarea instanței
C.
proc
.
pen
.,
art
. 332 alin. (2)
Potrivit prevederilor
art
.
332 alin. (2) și (4) C.
proc
.
pen
.,
instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi
penale, între altele, în cazul
nerespectării
dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței. În cazul în care
rechizitoriul, ca act de sesizare a instanței, cuprinde toate elementele
prevăzute în
art
. 263 C.
proc
.
pen
. și nu prezintă
nicio
neregularitate care să impună refacerea acestuia, instanța nu poate dispune
restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în temeiul
art
. 332 alin. (2) C.
proc
.
pen
., constatând caracterul ilegal al mijloacelor de probă
pe baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată, întrucât instanța se pronunță
asupra caracterului ilegal al mijloacelor de probă prin hotărâre, după
efectuarea cercetării judecătorești și după dezbateri.
I.C.C.J.,
secția penală, decizia
nr
. 13 din 8 ianuarie 2007
Prin rechizitoriul Direcției Naționale
Anticorupție
,
Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție,
nr
. 100 din 20 aprilie 2006 s-a dispus trimiterea în
judecată a inculpaților C.C. și L.F. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute
în
art
. 7 alin. (1) din Legea nr.78/2000 raportat la
art
. 254 alin. (2) C.
pen
.,
art
. 13
2
din Legea
nr
.
78/2000 cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
. și
art
. 8 din Legea
nr
. 39/2003, a inculpatului V.D., pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute în
art
. 7 alin. (2) din
Legea nr.78/2000 raportat la
art
. 255 alin. (1) cu
aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.
și
art
. 8 din Legea
nr
.
39/2003, iar a inculpaților C.A., I.G. și C.M., pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute în
art
. 6 din Legea
nr
. 78/2000 raportat la
art
. 257
cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.
și art.8 din Legea
nr
. 39/2003.
Prin sentința
nr
. 66/P din 13 septembrie 2006 a
Curții de Apel
Oradea
, Secția penală și pentru cauze
cu minori și familie, s-a dispus, în baza
art
. 332
alin. (2) C.
proc
.
pen
.,
restituirea la procuror a cauzei penale privind pe inculpați pentru refacerea
urmăririi penale, considerând că actul de sesizare a instanței este lovit de
nulitate absolută, întrucât după începerea urmăririi penale nu s-au mai
efectuat acte de urmărire penală.
Astfel, s-a reținut că toate actele procedurale efectuate în cauză s-au
realizat înainte de începerea urmăririi penale, în faza actelor premergătoare,
iar după începerea urmăririi penale nu s-au administrat probe și s-a procedat
la audierea inculpaților și trimiterea lor în judecată.
În legătură cu actele premergătoare, s-a apreciat că acestea nu au nici o
valoare în lipsa procesului-verbal prin care se constată efectuarea lor și care
poate constitui mijloc de probă.
De asemenea, s-a reținut că în privința autorizării interceptărilor și
prelungirii acestora nu s-au respectat dispozițiile referitoare la competență,
ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a acestor probe conform
art
. 197 alin. (2) C.
proc
.
pen
.
Totodată, sesizarea instanței s-a apreciat a fi nelegală, prin încălcarea
dispozițiilor
art
. 2 C.
proc
.
pen
. și ale
art
. 6 paragraf
3
lit
. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale.
Recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, Direcția Națională
Anticorupție
, este
întemeiat.
În conformitate cu dispozițiile
art
. 332 alin. (2) și
(4) C.
proc
.
pen
., instanța
se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi
penale în cazul
nerespectării
dispozițiilor
privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea
instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de
către apărător, iar împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de
către procuror sau persoana ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre.
Potrivit
art
. 62 și
art
. 64
alin. (2) C.
proc
.
pen
., în
vederea aflării adevărului organul de urmărire penală și instanța de judecată
sunt obligate să
lămurească
cauza sub toate aspectele
pe bază de probe, iar mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi
folosite în procesul penal.
Pe de altă parte, în baza
art
. 300 C.
proc
.
pen
., instanța este datoare
să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare,
iar când constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii și neregularitatea
nu poate fi înlăturată, dosarul se restituie organului de urmărire penală în
vederea refacerii actului de sesizare.
Din
examinarea prevederilor menționate rezultă că numai
nerespectarea
dispozițiilor privind sesizarea instanței constituie temei de restituire a
cauzei la procuror, iar aprecierea caracterului ilegal al mijloacelor de probă
obținute de procuror în cursul urmăririi penale, ce constituie fundamentul
trimiterii în judecată, este de atributul instanței, care se pronunță, însă,
prin hotărâre, după efectuarea cercetării judecătorești și după dezbateri.
Analizând rechizitoriul
nr
. 100 din 20 aprilie 2006
întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția
Națională
Anticorupție
, Secția de combatere a
infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, se constată că acest act
respectă, prin formă și conținut, toate cerințele legii.
Actul
de sesizare a instanței cuprinde toate elementele prevăzute în
art
. 263 C.
proc
.
pen
., și anume datele referitoare la persoana inculpaților,
faptele reținute în sarcina lor, încadrarea juridică, probele pe care se
întemeiază învinuirea și dispoziția de trimitere în judecată, precum și numele
persoanelor care trebuie citate în instanță. Totodată, acest act nu cuprinde
aspecte de neregularitate care să impună refacerea lui de către procuror.
În cauză, prima instanță, fără a efectua cercetarea judecătorească, s-a
pronunțat asupra unor mijloace de probe pe care procurorul și-a întemeiat
trimiterea în judecată a inculpaților, apreciind că
nelegalitatea
actelor premergătoare și
neadministrarea
de probe
după începerea urmăririi penale ar atrage
nelegalitatea
actului de sesizare în întregul său și ar face necesară refacerea urmăririi
penale.
Or, extinzând obiectul verificării de la actul de sesizare, la materialul
probator pe care acest act s-a întemeiat, prima instanță a încălcat atât
dispozițiile imperative evocate, cât și cele referitoare la obligativitatea
efectuării cercetării judecătorești, în cadrul căreia se putea examina public,
nemijlocit și contradictoriu întregul material probator, pronunțând astfel o
hotărâre nelegală.
În consecință, recursul a fost admis, hotărârea atacată a fost casată și s-a
dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Curtea de Apel
Oradea
.