ÎCCJ, decizie (scj.ro #84116)

Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. Nerespectarea dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanță Indice alfabetic: Drept procesual penal - restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale - nerespectarea dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței C. proc . pen ., art . 332 alin. (2) Potrivit prevederilor art . 332 alin. (2) și (4) C. proc . pen ., instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale, între altele, în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței.

În cazul în care rechizitoriul, ca act de sesizare a instanței, cuprinde toate elementele prevăzute în art . 263 C. proc . pen . și nu prezintă nicio neregularitate care să impună refacerea acestuia, instanța nu poate dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în temeiul art . 332 alin. (2) C. proc . pen ., constatând caracterul ilegal al mijloacelor de probă pe baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată, întrucât instanța se pronunță asupra caracterului ilegal al mijloacelor de probă prin hotărâre, după efectuarea cercetării judecătorești și după dezbateri. I.C.C.J., secția penală, decizia nr . 13 din 8 ianuarie 2007 Prin rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție , Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, nr . 100 din 20 aprilie 2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C.C.

și L.F. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art . 7 alin. (1) din Legea nr.78/2000 raportat la art . 254 alin. (2) C. pen ., art . 13 2 din Legea nr . 78/2000 cu aplicarea art . 41 alin. (2) C. pen . și art . 8 din Legea nr . 39/2003, a inculpatului V.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art . 7 alin. (2) din Legea nr.78/2000 raportat la art . 255 alin. (1) cu aplicarea art . 41 alin. (2) C. pen . și art . 8 din Legea nr . 39/2003, iar a inculpaților C.A., I.G. și C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art . 6 din Legea nr . 78/2000 raportat la art . 257 cu aplicarea art . 41 alin. (2) C. pen . și art.8 din Legea nr . 39/2003.

Prin sentința nr . 66/P din 13 septembrie 2006 a Curții de Apel Oradea , Secția penală și pentru cauze cu minori și familie, s-a dispus, în baza art . 332 alin. (2) C. proc . pen ., restituirea la procuror a cauzei penale privind pe inculpați pentru refacerea urmăririi penale, considerând că actul de sesizare a instanței este lovit de nulitate absolută, întrucât după începerea urmăririi penale nu s-au mai efectuat acte de urmărire penală. Astfel, s-a reținut că toate actele procedurale efectuate în cauză s-au realizat înainte de începerea urmăririi penale, în faza actelor premergătoare, iar după începerea urmăririi penale nu s-au administrat probe și s-a procedat la audierea inculpaților și trimiterea lor în judecată.

În legătură cu actele premergătoare, s-a apreciat că acestea nu au nici o valoare în lipsa procesului-verbal prin care se constată efectuarea lor și care poate constitui mijloc de probă. De asemenea, s-a reținut că în privința autorizării interceptărilor și prelungirii acestora nu s-au respectat dispozițiile referitoare la competență, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a acestor probe conform art . 197 alin. (2) C. proc . pen . Totodată, sesizarea instanței s-a apreciat a fi nelegală, prin încălcarea dispozițiilor art . 2 C. proc . pen . și ale art . 6 paragraf 3 lit . d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție , este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art . 332 alin. (2) și (4) C. proc . pen ., instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, iar împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror sau persoana ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre. Potrivit art . 62 și art . 64 alin. (2) C. proc . pen ., în vederea aflării adevărului organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, iar mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.

Pe de altă parte, în baza art . 300 C. proc . pen ., instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare, iar când constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii și neregularitatea nu poate fi înlăturată, dosarul se restituie organului de urmărire penală în vederea refacerii actului de sesizare. Din examinarea prevederilor menționate rezultă că numai nerespectarea dispozițiilor privind sesizarea instanței constituie temei de restituire a cauzei la procuror, iar aprecierea caracterului ilegal al mijloacelor de probă obținute de procuror în cursul urmăririi penale, ce constituie fundamentul trimiterii în judecată, este de atributul instanței, care se pronunță, însă, prin hotărâre, după efectuarea cercetării judecătorești și după dezbateri.

Analizând rechizitoriul nr . 100 din 20 aprilie 2006 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție , Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, se constată că acest act respectă, prin formă și conținut, toate cerințele legii. Actul de sesizare a instanței cuprinde toate elementele prevăzute în art . 263 C. proc . pen ., și anume datele referitoare la persoana inculpaților, faptele reținute în sarcina lor, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea și dispoziția de trimitere în judecată, precum și numele persoanelor care trebuie citate în instanță. Totodată, acest act nu cuprinde aspecte de neregularitate care să impună refacerea lui de către procuror.

În cauză, prima instanță, fără a efectua cercetarea judecătorească, s-a pronunțat asupra unor mijloace de probe pe care procurorul și-a întemeiat trimiterea în judecată a inculpaților, apreciind că nelegalitatea actelor premergătoare și neadministrarea de probe după începerea urmăririi penale ar atrage nelegalitatea actului de sesizare în întregul său și ar face necesară refacerea urmăririi penale. Or, extinzând obiectul verificării de la actul de sesizare, la materialul probator pe care acest act s-a întemeiat, prima instanță a încălcat atât dispozițiile imperative evocate, cât și cele referitoare la obligativitatea efectuării cercetării judecătorești, în cadrul căreia se putea examina public, nemijlocit și contradictoriu întregul material probator, pronunțând astfel o hotărâre nelegală.

În consecință, recursul a fost admis, hotărârea atacată a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Curtea de Apel Oradea .