ÎCCJ, decizie (scj.ro #84145)

Plângere în

fața judecătorului împotriva rezoluției procurorului de

neîncepere a urmăririi penale. Soluții. Asistența persoanei

vătămate

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea

penală. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de

urmărire penală

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

plângere

în fața judecătorului împotriva rezoluției procurorului de

neîncepere a urmăririi penale

-

soluții

- asistența persoanei vătămate

C. proc. pen.,

art.

173, art. 278

1

prin care judecătorul admite plângerea, desființează

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și trimite cauza

procurorului în vederea refacerii cercetărilor este nelegală,

întrucât art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen. nu prevede o

astfel de soluție, ci, în acest caz, numai soluția de admitere a

plângerii, desființare a rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale și trimitere a cauzei la procuror în vederea începerii

urmăririi penale.

2.

Prevederile art. 173 C. proc. pen., referitoare la asistența

părții vătămate, a părții civile și a

părții responsabile civilmente nu sunt aplicabile persoanei

vătămate care a formulat, în temeiul art. 278

1

C. proc.

pen., plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluției

procurorului de neîncepere a urmăririi penale, întrucât, nefiind început

procesul penal, aceasta nu are calitatea de parte în sensul art. 24 C. proc.

pen.

I.C.C.J., secția penală,

decizia nr. 1718 din 28 martie 2007

Prin hotărârea nr. 53 din 24

octombrie 2006, Curtea de Apel Iași a admis plângerea formulată de

petiționarul R.Ș. împotriva rezoluției nr. 97/P/2006 din 7

august 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, pe care a

desființat-o și a dispus restituirea cauzei la procuror, în vederea

refacerii cercetărilor cu respectarea dispozițiilor legale.

Instanța de fond a reținut

că, prin plângerea adresată la 1 iunie 2006 Parchetului de pe

lângă Tribunalul Iași, petiționarul R.Ș. a solicitat

efectuarea de cercetări penale față de D.V., subinspector,

pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz

de fals prevăzute în art. 289 și art. 291 C. pen., precum și

față de un investigator sub acoperire și un colaborator al

organelor de poliție pentru complicitate la săvârșirea

acelorași infracțiuni.

Prin rezoluția nr. 97/P/2006 din 7

august 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus

neînceperea urmăririi penale față de

făptuitori pentru infracțiunile

sesizate, în temeiul

dispozițiilor

art. 228 raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Plângerea formulată de

petiționar în temeiul dispozițiilor art. 275 - art. 278 C. proc. pen.

a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 865/II/2/2006

din 18 septembrie 2006 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Iași.

În conformitate cu dispozițiile

art. 278

1

C. proc. pen., persoana

vătămată R.Ș. a formulat plângere împotriva

rezoluției de netrimitere în judecată la instanță,

solicitând desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei

la procuror în vederea

începerii

urmăririi penale.

Instanța de fond a constatat

că procurorul a

încălcat

dreptul la apărare al persoanei vătămate, soluționând

dosarul penal nr. 97/P/2006 fără să dea curs cererii formulate

de avocatul lui R.Ș., de a participa la efectuarea oricărui act de

urmărire penală în cauză.

Prin urmare, soluția

pronunțată a fost

apreciată ca nelegală și, în consecință, cauza

a fost restituită procurorului în vederea refacerii cercetărilor cu

respectarea dispozițiilor legale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și arătând,

între altele, că soluția dispusă prin

hotărâre nu este prevăzută în

art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen.

Examinând recursul potrivit

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că acesta este fondat

pentru următoarele considerente:

Soluția dispusă - de admitere

a plângerii, desființare a rezoluției de netrimitere în judecată

și restituire a cauzei la procuror

în vederea refacerii cercetărilor -

nu este prevăzută

și permisă de lege.

Art. 278

1

alin. (8) lit. b)

C. proc. pen. se referă

la

trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii sau redeschiderii

urmăririi penale.

În

cauză a fost confundată instituția trimiterii cauzei

procurorului în vederea începerii urmăririi penale prevăzută în

art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen. cu instituția

restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale

prevăzută în art. 332 C. proc. pen.

În

vreme ce în cazul trimiterii cauzei procurorului urmează a se începe

urmărirea penală, deci să se pornească procesul penal de

către procuror, în cazul restituirii cauzei în vederea refacerii

cercetărilor, urmărirea penală a fost începută, s-a pus în

mișcare și acțiunea penală, iar desfășurarea

procesului penal a intrat deja în faza cercetării judecătorești;

de aici, apar și toate diferențierile între calitatea de

făptuitor, învinuit/inculpat a persoanei trimise în judecată,

implicit a drepturilor și obligațiilor sale procesuale.

Confuzia

între instituțiile procesual-penale a determinat și greșita

apreciere făcută de instanța de fond cu privire la nelegalitatea

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale determinată de

pretinsa lipsire de apărare a petiționarului.

Cum

cauza se afla în faza actelor premergătoare, nefiind încă

începută urmărirea penală și, deci, declanșat procesul

penal, dispozițiile art. 171 - art. 172 C. proc. pen. nu operează,

nefiind vorba de asistența juridică a învinuitului sau inculpatului,

calitate pe care nu o avea nicio persoană în cauză, cu atât mai

puțin petiționarul - persoană-vătămată.

Art.

173 C. proc. pen. reglementează asistența celorlalte părți,

arătând că

apărătorul

părții vătămate are dreptul să asiste la efectuarea

oricărui act de urmărire penală care implică audierea

sau

prezența părții

căreia îi asigură apărarea.

Petiționarul

nu avea în această fază premergătoare procesului penal calitatea

de parte potrivit dispozițiilor art. 24 C. proc. pen., iar altminteri,

singurul act la care avocatul său ar fi putut asista, potrivit textului de

lege enunțat, ar fi fost audierea lui R.Ș., clientul său, ceea

ce s-a și realizat la 28 iunie 2006, în prezența

apărătorului ales.

Așadar,

nu numai premisa teoretică pe care s-a întemeiat soluția

instanței de fond a fost greșită, dar nici suportul material nu

o susține.

Așa

fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

parchetului și a casat sentința penală nr. 53 din 24 octombrie

2006 a Curții de Apel Iași.

Rejudecând

cauza, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 97/P/2006 din 7 august

2006 dispusă de procuror este legală și temeinică.

În consecință, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva

sentinței penale nr. 53 din 24 octombrie 2006 a Curții de Apel

Iași a fost admis, sentința penală atacată a fost

casată și, rejudecând, Înalta Curte de Casație și

Justiție a respins plângerea petiționarului R.Ș., ca

nefondată.