ÎCCJ, decizie (scj.ro #84145)

Plângere în fața judecătorului împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale. Soluții. Asistența persoanei vătămate Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală Indice alfabetic: Drept procesual penal - plângere în fața judecătorului împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale - soluții - asistența persoanei vătămate C. proc. pen., art. 173, art. 278 1 1. Hotărârea prin care judecătorul admite plângerea, desființează rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și trimite cauza procurorului în vederea refacerii cercetărilor este nelegală, întrucât art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen. nu prevede o astfel de soluție, ci, în acest caz, numai soluția de admitere a plângerii, desființare a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimitere a cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. 2. Prevederile art. 173 C. proc. pen., referitoare la asistența părții vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente nu sunt aplicabile persoanei vătămate care a formulat, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale, întrucât, nefiind început procesul penal, aceasta nu are calitatea de parte în sensul art. 24 C. proc. pen. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1718 din 28 martie 2007 Prin hotărârea nr. 53 din 24 octombrie 2006, Curtea de Apel Iași a admis plângerea formulată de petiționarul R.Ș.

împotriva rezoluției nr. 97/P/2006 din 7 august 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, pe care a desființat-o și a dispus restituirea cauzei la procuror, în vederea refacerii cercetărilor cu respectarea dispozițiilor legale. Instanța de fond a reținut că, prin plângerea adresată la 1 iunie 2006 Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, petiționarul R.Ș. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de D.V., subinspector, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals prevăzute în art. 289 și art. 291 C. pen., precum și față de un investigator sub acoperire și un colaborator al organelor de poliție pentru complicitate la săvârșirea acelorași infracțiuni. Prin rezoluția nr. 97/P/2006 din 7 august 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitori pentru infracțiunile sesizate, în temeiul dispozițiilor art. 228 raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. Plângerea formulată de petiționar în temeiul dispozițiilor art. 275 - art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 865/II/2/2006 din 18 septembrie 2006 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., persoana vătămată R.Ș. a formulat plângere împotriva rezoluției de netrimitere în judecată la instanță, solicitând desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Instanța de fond a constatat că procurorul a încălcat dreptul la apărare al persoanei vătămate, soluționând dosarul penal nr. 97/P/2006 fără să dea curs cererii formulate de avocatul lui R.Ș., de a participa la efectuarea oricărui act de urmărire penală în cauză.

Prin urmare, soluția pronunțată a fost apreciată ca nelegală și, în consecință, cauza a fost restituită procurorului în vederea refacerii cercetărilor cu respectarea dispozițiilor legale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și arătând, între altele, că soluția dispusă prin hotărâre nu este prevăzută în art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen. Examinând recursul potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente: Soluția dispusă - de admitere a plângerii, desființare a rezoluției de netrimitere în judecată și restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii cercetărilor - nu este prevăzută și permisă de lege.

Art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. se referă la trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale. În cauză a fost confundată instituția trimiterii cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale prevăzută în art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. cu instituția restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale prevăzută în art. 332 C. proc. pen. În vreme ce în cazul trimiterii cauzei procurorului urmează a se începe urmărirea penală, deci să se pornească procesul penal de către procuror, în cazul restituirii cauzei în vederea refacerii cercetărilor, urmărirea penală a fost începută, s-a pus în mișcare și acțiunea penală, iar desfășurarea procesului penal a intrat deja în faza cercetării judecătorești; de aici, apar și toate diferențierile între calitatea de făptuitor, învinuit/inculpat a persoanei trimise în judecată, implicit a drepturilor și obligațiilor sale procesuale.

Confuzia între instituțiile procesual-penale a determinat și greșita apreciere făcută de instanța de fond cu privire la nelegalitatea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale determinată de pretinsa lipsire de apărare a petiționarului. Cum cauza se afla în faza actelor premergătoare, nefiind încă începută urmărirea penală și, deci, declanșat procesul penal, dispozițiile art. 171 - art. 172 C. proc. pen. nu operează, nefiind vorba de asistența juridică a învinuitului sau inculpatului, calitate pe care nu o avea nicio persoană în cauză, cu atât mai puțin petiționarul - persoană-vătămată. Art. 173 C. proc. pen. reglementează asistența celorlalte părți, arătând că apărătorul părții vătămate are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implică audierea sau prezența părții căreia îi asigură apărarea.

Petiționarul nu avea în această fază premergătoare procesului penal calitatea de parte potrivit dispozițiilor art. 24 C. proc. pen., iar altminteri, singurul act la care avocatul său ar fi putut asista, potrivit textului de lege enunțat, ar fi fost audierea lui R.Ș., clientul său, ceea ce s-a și realizat la 28 iunie 2006, în prezența apărătorului ales. Așadar, nu numai premisa teoretică pe care s-a întemeiat soluția instanței de fond a fost greșită, dar nici suportul material nu o susține. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul parchetului și a casat sentința penală nr. 53 din 24 octombrie 2006 a Curții de Apel Iași. Rejudecând cauza, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 97/P/2006 din 7 august 2006 dispusă de procuror este legală și temeinică.

În consecință, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva sentinței penale nr. 53 din 24 octombrie 2006 a Curții de Apel Iași a fost admis, sentința penală atacată a fost casată și, rejudecând, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins plângerea petiționarului R.Ș., ca nefondată.