ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3624/2012

Asupra contestației în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 2107 din 14 iunie 2012 a fost respins, ca inadmisibil recursul declarat de petenta M.C. împotriva Sentinței penale nr. 111/P din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. S-a reținut că plângerea formulată de petenta M.C. împotriva rezoluției procurorului dată la data de 17 mai 2011 în Dosarul nr. 43/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța confirmată prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța dată la data de 20 iunie 2011 în Dosarul nr. 201/II/2/2011 în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen. nu permitea formularea niciunei căi de atac în acest context procesual, hotărârea primei instanțe fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul formulat de petiționară în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție exercitându-se o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul realizat fiind sancționat cu inadmisibilitate. Împotriva acestei decizii contestatoarea M.C. a formulat o cerere de contestație în anulare, motivat de faptul că la data judecării cauzei i s-a respins solicitarea acordării unui nou termen de judecată pentru a i se da posibilitatea să-și pregătească apărarea. Potrivit art. 129 din Constituția României, revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul procesului penal.

În raport de principiul statuat prin textul menționat, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Mai mult, potrivit dispozițiilor cuprinse în C. proc. pen., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual penale, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces. Înalta Curte, examinând cererea de contestație în anulare formulată prin prisma dispozițiilor art. 386 și urm. C. proc. pen., constată că motivele invocate de petentă în sensul că nu i s-a asigurat dreptul la apărare nu se regăsește în niciunul din cazurile prevăzute în textul de lege mai sus-citat. Așa fiind se va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea M.C.

împotriva Deciziei penale nr. 2107 din 14 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 816/36/2011. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea M.C. împotriva Deciziei penale nr. 2107 din 14 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 816/36/2011. Obligă contestatoarea la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AA