ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3624/2012

Asupra contestației

în anulare de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 2107 din 14 iunie

2012 a fost respins, ca inadmisibil recursul declarat de petenta M.C. împotriva

Sentinței penale nr. 111/P din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța,

secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

S-a reținut că

plângerea formulată de petenta M.C. împotriva rezoluției procurorului dată la

data de 17 mai 2011 în Dosarul nr. 43/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Constanța confirmată prin rezoluția procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Constanța dată la data de 20 iunie 2011 în Dosarul

nr. 201/II/2/2011 în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. nu permitea formularea niciunei căi de atac în acest

context procesual, hotărârea primei instanțe fiind definitivă, împrejurare care

a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul formulat de

petiționară în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție exercitându-se o cale

de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul realizat fiind

sancționat cu inadmisibilitate.

Împotriva acestei

decizii contestatoarea M.C. a formulat o cerere de contestație în anulare,

motivat de faptul că la data judecării cauzei i s-a respins solicitarea

acordării unui nou termen de judecată pentru a i se da posibilitatea să-și

pregătească apărarea.

Potrivit art. 129 din

Constituția României, revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia

părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective

încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul

procesului penal.

În raport de

principiul statuat prin textul menționat, admisibilitatea unei căi de atac și,

pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate,

este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Mai mult, potrivit

dispozițiilor cuprinse în C. proc. pen., legiuitorul a impus în sarcina

persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile,

ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine

persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în

condițiile legii procesual penale, aceleași pentru subiecții de drept aflați în

situații identice.

Totodată, aceleași

exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de

atac, în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea

procesuală.

Legea procesual

penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a

asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri

judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite

provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Înalta Curte,

examinând cererea de contestație în anulare formulată prin prisma dispozițiilor

art. 386 și urm. C. proc. pen., constată că motivele invocate de petentă în

sensul că nu i s-a asigurat dreptul la apărare nu se regăsește în niciunul din

cazurile prevăzute în textul de lege mai sus-citat.

Așa fiind se va

respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea

M.C. împotriva Deciziei penale nr. 2107 din 14 iunie 2012 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 816/36/2011.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea M.C. împotriva

Deciziei penale nr. 2107 din 14 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 816/36/2011.

Obligă contestatoarea

la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 6 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA