ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2941/2011

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 14/P din 1 martie 2011 Curtea de Apel Constanța, în temeiul prevăzut

de art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată

plângerea petentei A.D. și a menținut rezoluția nr. 169/P/2010 din 5 noiembrie

2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, confirmată prin

rezoluția nr. 409/II/2/2010 din 8 decembrie 2010 a Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. în temeiul art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. a obligat petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a

pronunța aceasta sentința instanța a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, petenta A.D. a formulat

plângere, în temeiul prevederilor art. 278

1

C. proc. pen. împotriva

rezoluției nr. 169/P/2010 din 5 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Constanța, confirmată prin rezoluția nr. 409/II/2/2010 din 8 decembrie

2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Constanța.

În esență,

petenta A.D. a susținut că rezoluțiile atacate, prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii - procuror N.T., avocat I.C.,

inspector de poliție T.C.N. și subcomisar de poliție F.I. pentru faptele

reclamate de ea și de soțul său, respectiv fii săi, numiții A.D., A.C.A. și A.I.M.

sunt netemeinice și nelegale, motivat de faptul că, după reinvestirea

procurorului cu soluționarea plângerilor nu s-a procedat la administrarea

tuturor probelor concludente și utile, rejudecarea cauzei mărginindu-se numai

la audierea făptuitorilor, ceea ce a condus la pronunțarea unei soluții

greșite.

Prin rezoluția

din 5 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 169/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

procurorul N.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 205 C. pen.,

art. 206 C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 246 C. pen., art. 250 C.

pen., art. 266 C. pen., art. 267 C. pen., art. 267

1

C. pen., art. 25

raportat la art. 260 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. Față de

avocatul I.C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen., art. 246 C.

pen., art. 25 raportat la art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 192 alin.

(2) C. pen. Față de inspectorul de poliție T.C.N. și de subcomisarul de poliție

F.I. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzută de art. 246 C. pen., art. 250 C. pen., art. 266 C. pen., art. 267 C.

pen., art. 267

1

C. pen. și art. 25 raportat la art. 260 C. pen.

Pentru a

adopta soluția menționată procurorul a constatat următoarele:

Prin Ordonanța

nr. 169/P/2009 din 11 februarie 2010 a fost conexat dosarul nr. 544/P/2009

privind pe T.C.N. - inspector de poliție și F.I. - comisar de poliție,

cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. la

dosarul nr. 169/P/2009 privind pe procurorul N.T., inspectorul de poliție T.C.N.,

comisarul de poliție F.I. și avocatul I.C., cercetați sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art.

246 C. pen., purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen., arestare nelegală

și cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 C. pen., supunere la rele tratamente

prevăzută de art. 267 C. pen. și instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art.

25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen.

Prin rezoluția

nr. 584/P/2008 din data de 03 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Constanța s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul N.T.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 250 C.

pen., art. 266 C. pen. și art. 267

1

C. pen.

Pentru a

adopta această soluție, procurorul a avut în vedere dispozițiile art. 10 lit.

a) C. proc. pen., în sensul că faptele reclamate nu există, reținându-se în

fapt următoarele:

La data de 10

septembrie 2008 numitul Argintam Constantin Alin, deținut în Penitenciarul

Poarta Albă, a solicitat cercetarea procurorului N.T., la momentul respectiv la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 250 C. pen., art. 266 C.

pen. și art. 267

1

C. pen., susținând că acesta, cu ocazia

soluționării dosarului penal nr. 3610/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Medgidia, și-a îndeplinit în mod defectuos sarcinile de serviciu, a

administrat abuziv probe la dosar și a dispus arestarea nelegală a sa pentru

infracțiuni care nu au existat.

La același

dosar a fost atașată și plângerea fratelui petentului, respectiv numitul A.I.M.,

depusă la data de 16 septembrie 2008, care a solicitat antrenarea răspunderii

penale a aceluiași procuror.

La datele de

29 septembrie 2008 și respectiv 3 și 15 octombrie 2008 părinții petenților,

respectiv numiții A.D. și D.A. au adresat plângeri la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Constanța, Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție și Administrația Prezidențială, reclamând abuzuri comise de către

procuror N.T. cu ocazia cercetării penale și reținerii preventive a fiului lor.

Prin rezoluția

nr. 169/P/2009 din 5 noiembrie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul N.T. și de

lucrătorii de poliție T.C.N. și F.I., precum și față de avocatul I.C., sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen., art. 250 C.

pen., art. 266 C. pen., art. 267 C. pen. și art. 25 raportat la art. 260 C.

pen., potrivit cu dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatându-se

că faptele reclamate nu există. S-a reținut că soluția dispusă de procurorul N.T.

a fost rezultatul interpretării probelor administrate la dosar cu respectarea

normelor de procedură, că activitățile desfășurate de avocatul I.C. se

circumscriu calității sale de apărător al părții vătămate și că subcomisarul F.I.

și inspectorul T.C.N. au acționat în virtutea sarcinilor dispuse de procuror.

Prin rezoluția

din 8 decembrie 2010 pronunțată de Procurorul General al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 409/II/2/2010 s-a respins ca

neîntemeiată plângerea petentei D.A. împotriva rezoluției nr. 169/P/2010 din 5

noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța,

concluzionându-se că faptele reclamate de petentă nu există, făptuitorii

desfășurându-și activitățile specifice cu respectarea dispozițiilor legale.

Petenta D.A. a

formulat plângere la instanța Curții de Apel Constanța împotriva celor două

rezoluții și în esență, a reluat aceleași susțineri privind activitățile

ilegale ale făptuitorilor în dosarul de condamnare al fiului ei, numitul A.C.A.

Curtea de Apel

Constanța a constatat că, procurorul N.T. a început cercetările penale în

condiții de legalitate, fiindu-i repartizat spre instrumentare dosarul ce avea

ca obiect plângerile penale formulate de părțile vătămate G.E.L., V.Z. și C.I.

În legătură cu

infracțiunile de insultă și calomnie prevăzute de art. 205 și art. 206 C. pen.,

a reținut că, au fost dezincriminate prin art. I pct. 56 din Legea nr.

278/2006, sens în care s-a pronunțat și Î.C.C.J. prin decizia nr. 8 din 18

octombrie 2010, situație în care nu se mai poate antrena răspunderea penală

pentru respectivele infracțiuni, ce nu au mai sunt prevăzute de legea penală.

Referitor la

făptuitorul I.C. a reținut că acesta a fost apărătorul părților vătămate G.E., V.Z.

și C.I. participând în respectiva calitate la urmărirea penală declanșată de

plângerile celor trei părți vătămate față de A.C.A., în scopul apărării

intereselor ce l-au mandatat, că fapta avocatului I.C. de a pătrunde fără drept

în biroul petentei, situat în același imobil cu barul familiei nu poate

constitui infracțiunea prevăzută de art. 192 C. pen., întrucât nu este vorba de

un spațiu cu destinația de locuință sau de anexă a unei locuințe, așa cum cere

textul de lege, că nu constituie o faptă ilicită, care să justifice antrenarea

răspunderii penale a acestuia și că niciun făptuitor dintre cei reclamați în

cauză nu poate fi învinuit de instigare la mărturie mincinoasă. De asemenea, a

mai constatat ca faptele reclamate de petentă în sarcina făptuitorului I.C. nu

conturează nici elementele constitutive ale infracțiunii de tortură, situație

în care nici această infracțiune nu există și că arestarea nelegală și

cercetarea abuzivă (art. 266 C. pen. ) nu sunt de competența avocatului,

situație în care el nu poate fi autorul respectivei infracțiuni, așa cum

susține petenta în plângerea de față. Instanța de fond a mai constatat că

avocații nu se afla printre persoanele prevăzute de lege și nu pot săvârși

infracțiunea prevăzută de art. 267 C. pen. și că nu există probe care să ateste

că avocatul I.C. a folosit în apărarea părților pe care le asista juridic, cu

știință, probe false, constatându-se că nici infracțiunea de uz de fals

prevăzută de art. 291 C. pen. nu există.

S-a mai

constatat că în cauză nu s-a făcut dovada că polițiștii F.I. și T.C.N. au

acționat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în afara dispozițiilor date

de procurorul de caz, astfel că nu se poate reține că aceștia ar fi avut o

conduită ilegală în activitățile lor, situație în care sunt inexistente faptele

reclamate de petentă în sarcina lor.

Referitor la

făptuitorul T.C.N. instanța a reținut că fapta acestuia de a o transporta pe

partea vătămată G.E. la instanță, pe parcursul procesului penal, la solicitarea

procurorului de caz, nu are conotații penale, iar pretinsele presiuni și

amenințări exercitate de acesta asupra numiților O.M. și R.M., precum și asupra

părții vătămate C.I., dacă ar fi existat trebuiau reclamate de acestea

organelor competente să se pronunțe.

Astfel, Curtea

de Apel Constanța constatând inexistența faptelor reclamate de petenta A.D. în

sarcina făptuitorilor N.T., I.C., F.I. și T.C.N., așa cum în mod temeinic s-a

reținut și prin rezoluția nr. 169/P/2010 din 5 noiembrie 2010 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Constanța și confirmată prin rezoluția nr. 409/II/2/2010

din 8 decembrie 2010 a Procurorului General al aceluiași parchet, a respins

plângerea ca nefondată, menținând rezoluția atacată.

La data de 29

aprilie 2011, nemulțumită de această hotărâre, petenta A.D. a formulat recurs

împotriva sentinței menționate.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma admisibilității căii de atac a recursului, în

fața Înaltei Curți, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 278/1 alin.

(10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din

Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea

soluționării proceselor, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

recursul este inadmisibil.

Astfel, Curtea

de Apel Constanța față de noile dispoziții legale menționate mai sus, a

pronunțat o hotărâre definitivă, decizie ce nu mai poate fi atacată cu recurs.

Dispozițiile art.

278/1 alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 202 din 25

noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor,

în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) C. proc.

pen. este definitivă." Astfel, în noua reglementare a art. 278/ 1 alin.

(10) C. proc. pen. nu se mai poate exercita nicio cale ordinară de atac

împotriva sentințelor pronunțate în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) și b) C.

proc. pen., sentința dată fiind definitivă de la momentul pronunțării. Textul

modificat, deși înlătură al doilea grad de jurisdicție, nu constituie o

încălcare a principiului liberului acces la justiție și nici o lezare a

dreptului la dublul grad de jurisdicție în materie penală, drept la care se

referă art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

câtă vreme dispoziția menționată prevede respectarea dublului grad de

jurisdicție în materie penală, dar face referire doar la judecarea

infracțiunilor, și nu la toate chestiunile procesual penale. Față de noile

modificări, sentințele întemeiate pe dispozițiile art. 278/1 pronunțate

începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării instanței,

anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi

definitive în momentul pronunțării, nefiind supuse niciunei căi de atac

ordinare.

Astfel,

urmează a fi respins, ca inadmisibil, în fața Înaltei Curți de Casație și

Justiție, recursul declarat de petenta A.D., conform art. 385/15 pct. 1 lit. a)

C. proc. pen., aplicându-se și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petenta A.D. împotriva sentinței penale nr.

14/P din 1 martie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă

recurenta petenta la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 6 septembrie 2011.