ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 159/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 159/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentința penală nr. 89/P din 06 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul R.A., în temeiul prevederilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ca nefondată.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat contestatorul R.A. să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reținut că, prin cererea adresată Curții de Apel Constanța și înregistrată la nr. 999/36/2010, R.A. a formulat contestație la executare, în temeiul prevederilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva sentinței penale nr. 36/P din 23 martie 2010 a Curții de Apel Constanța, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2380 din 11 iunie 2010 a Î.C.C.J., secția penală.
În esență, contestatorul a susținut că, prin sentința penală nr. 36/P din 23 martie 2010 a Curții de Apel Constanța și prin decizia penală nr. 2380 din 11 iunie 2010 a I.C.C.J., a fost obligat să plătească suma totală de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului, că nelămurirea sa în legătură cu hotărârile menționate, constă în aceea că, nu s-a motivat nici în fapt, nici în drept, obligarea la cheltuieli judiciare către stat, iar în condițiile în care plângerea sa viza stabilirea cuantumului pensiei, potrivit prevederilor art. 59 din Legea nr. 19/2000 și a art. 21 din Constituția României, era scutit de la plata oricăror taxe aferente.
În concluzie, contestatorul a solicitat admiterea contestației la executare și anularea dispozițiilor privind obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat din cele două hotărâri menționate anterior.
În vederea soluționării contestației la executare au fost atașate dosarele Curții de Apel Constanța și Î.C.C.J., în care s-au pronunțat hotărârile de obligare a contestatorului R.A. la cheltuieli judiciare în sumă totală de 150 lei.
Examinând actele și lucrările dosarului curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 36/P din 23 martie 2010 a Curții de Apel Constanța a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul R.A. împotriva rezoluției pronunțată în dosarul nr. 28/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Totodată, petentul a fost obligat să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prin hotărârea menționată s-a reținut că, urmare plângerii formulate, în temeiul prevederilor art. 278
1
C. proc. pen., de către petentul R.A. s-a format dosarul nr. 28/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care se află în faza efectuării de acte premergătoare începerii urmăririi penale, față de făptuitorii R.O. și M.E.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 268 C. pen., în exercitarea atribuțiilor de magistrați.
Constând faptul că, în dosarul nr. 28/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nu s-a pronunțat o rezoluție sau o ordonanță de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale, așa cum o cer dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen., Curtea a respins plângerea ca inadmisibilă.
Urmare respingerii plângerii, a fost obligat petentul R.A. la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Prin decizia penală nr. 2308 din 11 iunie 2010 a Î.C.C.J. a fost respins ca nefondat recursul declarat de R.A. împotriva sentinței penale nr. 36/P din 23 martie 2010 a Curții de Apel Constanța și a fost obligat recurentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Având în vedere că hotărârile menționate anterior au rămas definitive, s-au emis formele de executare pentru recuperarea cheltuielilor la care a fost obligat petentul R.A.
Chiar dacă în cele două hotărâri, menționate anterior, nu s-a indicat expres temeiul de drept, în baza căruia petentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, acest temei este prevăzut la Capitolul IV C. proc. pen., respectiv art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
În condițiile în care nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, în speță, Codul de procedură penală, este evident că nespecificarea temeiului de drept prev. de art. 192 alin. (2) C. proc. pen. nu conduce la nulitatea hotărârilor amintite sub aspectul obligării petentului la cheltuieli judiciare către stat.
Câtă vreme plângerea penală adresată instanței de către petentul R.A. a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru aceea că nu îndeplinea cerințele art. 278
1
C. proc. pen., este evident că au fost antrenate cheltuieli cu procedurile judiciare în mod nejustificat din culpa procesuală a petentului, iar acesta trebuie să suporte contravaloarea cheltuielilor avansate de stat în cauză.
Obiectul plângerii formulate de petentul R.A. îl constituie solicitarea de antrenare a răspunderii penale a făptuitorilor, astfel că natura cauzei de față este penală. Într-o atare situație, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 145 și art. 159 din Legea nr. 19/2000 a pensiilor, așa cum eronat susține acesta.
În aceeași ordine de idei este de reținut și împrejurarea că, textele de lege invocate de contestatorul R.A., fac referire la scutirea de taxe de timbru în litigiile având ca obiect stabilirea drepturilor de pensie ori în cauzele penale astfel de taxe nu sunt prevăzute de lege a fi plătite.
Raportat la cele ce preced, curtea constată că sunt netemeinice susținerile contestatorului R.A., care confundă noțiunile de taxă de timbru și cheltuieli judiciare, pe care le consideră eronat echivalente, și că nu există nici o nelămurire cu privire la obligarea contestatorului la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, va respinge ca nefondată contestația la executare formulată de acesta, în temeiul art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs contestatorul R.A., reluând în totalitate susținerile deja iterate la instanța de fond Curtea de Apel Constanța, prin contestația la executare originar declarată.
Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, în raport de motivul de critică invocat, Înalta Curte are în vedere că în mod judicios prima instanță a stabilit inexistența vreuneia din cele două teze, că ipostazieri normative distincte ale cazului de contestație la executare prevăzut de art. 461 lit. c) C. proc. pen. „când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare”.
Astfel, se reține că, prin sentința penală nr. 36/P din 23 martie 2010 a Curții de Apel Constanța a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul R.A. împotriva rezoluției pronunțată în dosarul nr. 28/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Totodată, petentul a fost obligat să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prin hotărârea menționată s-a reținut că, urmare plângerii formulate, în temeiul prevederilor art. 278
1
C. proc. pen., de către petentul R.A. s-a format dosarul nr. 28/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care se află în faza efectuării de acte premergătoare începerii urmăririi penale, față de făptuitorii R.O. și M.E.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 268 C. pen., în exercitarea atribuțiilor de magistrați.
Constând faptul că, în dosarul nr. 28/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nu s-a pronunțat o rezoluție sau o ordonanță de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale, așa cum o cer dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen., Curtea a respins plângerea ca inadmisibilă.
Urmare respingerii plângerii, a fost obligat petentul R.A. la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Prin decizia penală nr. 2308 din 11 iunie 2010 a Î.C.C.J. a fost respins ca nefondat recursul declarat de R.A. împotriva sentinței penale nr. 36/P din 23 martie 2010 a Curții de Apel Constanța și a fost obligat recurentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Având în vedere că hotărârile menționate anterior au rămas definitive, s-au emis formele de executare pentru recuperarea cheltuielilor la care a fost obligat petentul R.A.
Chiar dacă în cele două hotărâri, menționate anterior, nu s-a indicat expres temeiul de drept, în baza căruia petentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, acest temei este prevăzut la Capitolul IV C. proc. pen., respectiv art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
În condițiile în care nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, în speță, Codul de procedură penală, este evident că nespecificarea temeiului de drept prev. de art. 192 alin. (2) C. proc. pen. nu conduce la nulitatea hotărârilor amintite sub aspectul obligării petentului la cheltuieli judiciare către stat.
Câtă vreme plângerea penală adresată instanței de către petentul R.A. a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru aceea că nu îndeplinea cerințele art. 278
1
C. proc. pen., este evident că au fost antrenate cheltuieli cu procedurile judiciare în mod nejustificat din culpa procesuală a petentului, iar acesta trebuie să suporte contravaloarea cheltuielilor avansate de stat în cauză.
Față de cele sus-arătate, urmează ca recursul declarat de contestatorul R.A. se privește ca nefondat și va fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., având în vedere concluzia că nu există nicio nelămurire cu referire la obligația contestatorului la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare dispuse prin cele două hotărâri penale sus-menționate (sentința penală nr. 36/P din 23 martie 2010 a Curții de Apel Constanța și decizia nr. 2308 din 11 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul R.A. împotriva sentinței penale nr. 89/P din 06 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2011.