ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 81/2010

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 241/F din 01 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul C.C. împotriva Sentinței penale nr. 88 din 02 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și a fost obligat contestatorul la 10 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că petentul C.C.

a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 88 din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, solicitând anularea plății la cheltuielile judiciare în sumă de 500 RON, arătând că hotărârea nu este definitivă, iar adresele primite de la organele financiare sunt lovite de nulitate, invocând dispozițiile art. 461 lit. a) C. proc. pen. Instanța a reținut că prin Sentința penală nr. 88/2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, petentul C.C. a fost obligat la 300 RON cheltuieli judiciare statului, hotărâre rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2107 din 4 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul a fost obligat la 200 RON cheltuieli judiciare statului, organele fiscale i-au făcut adresă pentru a plăti suma de 500 RON, sumă apreciată ca fiind justificată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs contestatorul C.I.C., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 19, 10, 17, 17 1 C. proc. pen., apreciind hotărârea recurată ca fiind "nemotivată, netemeinică și vicleană". Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul contestatorului prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, îl consideră nefondat pentru următoarele considerente: Contestația la executare reprezintă un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional, ce poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei.

Reprezintă un mijloc procesual de a se asigura punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual care se referă la executarea unei condamnări penale. Cazul de contestație la executare prevăzut de art. 461 lit. a) C. proc. pen. (când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă), invocat de către contestatorul C.C., nu este incident în cauză. Conform actelor existente la dosarul cauzei, respectiv din referatul întocmit de către Biroul Executări penale al Curții de Apel București (dosar instanța de fond) rezultă că prin Sentința penală nr. 88 din 02 aprilie 2009 s-a respins ca nefondată plângerea petentului, acesta fiind obligat la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

La data de 24 aprilie 2009, petentul a declarat recurs împotriva sentinței, recurs soluționat prin Decizia penală nr. 2107 din 4 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind respins ca tardiv, recurentul petent fiind obligat la 200 RON cheltuieli de judecată către stat. Astfel, nu se poate susține în cauză că s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă (art. 461 lit. a) C. proc. pen.), întrucât prin soluționarea recursului petentului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Sentința penală nr. 88 din 02 aprilie 2009 a Curții de Apel București a rămas definitivă, emițându-se în mod justificat forme de executare pentru suma de 500 RON. Pentru aceste considerente, în mod corect instanța de fond a respins contestația la executare formulată de contestatorul C.C., pronunțând o hotărâre legală și temeinică, astfel încât, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondat recursul contestatorului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul C.C. împotriva Sentinței penale nr. 241/F din 1 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2010.