ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1427/2009

Examinând recursul de față constată: Prin sentința penală nr. 309 din 28 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul D.B.T. , obligându-l pe contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin cererea înregistrată la 7 noiembrie 2008 petiționarul a formulat contestație la executare cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 10 noiembrie 2008, motivând că, deși, a solicitat prin cinci cereri succesive, nu i s-a comunicat această hotărâre.

Examinând actele dosarului instanța a reținut că prin decizia nr. 3210 din 10 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de petiționarul D.B.T. împotriva sentinței penale nr. 162 din 19 iunie 2008 a Curții de Apel București și a fost obligat recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. S-a mai reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 461 C. proc. pen. Contestatorul a declarat recurs. Cererea scrisă de recurs nu cuprinde motive pe care se întemeiază, dar, cu ocazia dezbaterilor, recurentul a solicitat rejudecarea cauzei și anularea obligării la plata sumei de 500.000 lei.

Cu ocazia dezbaterilor procurorul a susținut că există cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., întrucât în motivarea sentinței se reține că cererea de contestație este nefondată, iar în dispozitiv că este inadmisibilă. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. , Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Se reține astfel că, din considerentele sentinței, rezultă motivarea soluției în sensul inadmisibilității contestației la executare, mențiunea că aceasta este nefondată fiind în mod evident consecința unei erori materiale. Așa fiind, nu se poate reține, astfel cum a solicitat procurorul, că motivarea hotărârii contravine dispozitivului acesteia.

Înalta Curte constată că nu există nici un motiv de nelegalitate sau de netemeinicie care să ducă la casarea hotărârii atacate. Prin contestația la executare formulată nu s-a invocat nici unul dintre cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 461 C. proc. pen., ci s-a contestat de fapt chiar titlul executoriu, contestatorul susținând că este nelegală obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 200 lei, care s-au adăugat la suma de 100 lei la care a fost obligat de Curtea de Apel București, întrucât i s-a agravat situația în propriul recurs, încălcând dispozițiile art. 385 8 C. proc. pen. Or, potrivit legii procesual penale, contestația la executare nu constituie o cale extraordinară de atac prin care să se poată pune în discuție legalitatea sau temeinicia unei hotărâri judecătorești definitive.

În consecință, se constată că este corectă soluția de respingere a contestației la executare ca inadmisibilă. Așa fiind, recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Având în vedere soluția de respingere a recursului, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 192 alin. C. proc. pen., conform cărora recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul Din Bulgăraș Teodor împotriva sentinței penale nr. 309 din 28 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică la 16 aprilie 2009.