ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1427/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1427/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Examinând recursul de față constată:
Prin sentința penală nr. 309 din 28 noiembrie 2008, Curtea de Apel București,
secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca
inadmisibilă, contestația la executare
formulată
de contestatorul D.B.T.
, obligându-l
pe
contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
S-a reținut că prin cererea înregistrată
la 7 noiembrie 2008 petiționarul a formulat contestație la executare cu privire
la obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat dispusă de Înalta
Curte de
Casație și Justiție
la data de 10 noiembrie 2008, motivând că, deși, a
solicitat
prin cinci cereri succesive, nu i s-a comunicat această hotărâre.
Examinând actele dosarului instanța a
reținut că prin decizia
nr. 3210
din 10 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de
petiționarul
D.B.T. împotriva sentinței
penale nr. 162 din 19 iunie
2008 a Curții de Apel București și a fost
obligat recurentul petiționar
la plata
sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a mai reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 461 C.
proc. pen.
Contestatorul a declarat recurs.
Cererea scrisă de recurs nu cuprinde
motive pe care se
întemeiază, dar, cu ocazia dezbaterilor,
recurentul a solicitat
rejudecarea cauzei și
anularea obligării la plata sumei de 500.000 lei.
Cu ocazia dezbaterilor procurorul a
susținut că există cazul de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct.
9 C. proc. pen.,
întrucât în motivarea sentinței se reține
că cererea de
contestație este nefondată,
iar în dispozitiv că este inadmisibilă.
Examinând cauza prin prisma motivelor de
recurs invocate,
dar și sub
toate aspectele, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen.
, Înalta Curte constată că recursul nu
este fondat.
Se reține astfel că, din considerentele sentinței, rezultă
motivarea soluției în sensul inadmisibilității
contestației la executare,
mențiunea
că aceasta este nefondată fiind în mod evident consecința
unei erori
materiale.
Așa fiind, nu se poate reține, astfel cum
a solicitat procurorul, că motivarea hotărârii contravine dispozitivului
acesteia.
Înalta Curte constată că nu există nici un motiv de
nelegalitate sau de netemeinicie care să ducă la
casarea hotărârii
atacate.
Prin contestația la executare formulată nu s-a invocat nici
unul dintre cazurile prevăzute expres și
limitativ de art. 461 C. proc. pen.,
ci s-a contestat de fapt chiar titlul executoriu,
contestatorul
susținând că este nelegală obligarea sa la plata
cheltuielilor judiciare în sumă de 200 lei, care s-au adăugat la suma
de 100 lei la care a fost obligat de Curtea de
Apel București, întrucât i
s-a
agravat situația în propriul recurs, încălcând dispozițiile art. 385
8
C. proc. pen.
Or, potrivit legii procesual penale,
contestația la executare nu
constituie
o cale extraordinară de atac prin care să se poată pune în
discuție legalitatea sau temeinicia unei hotărâri judecătorești definitive.
În consecință, se constată că este corectă soluția de
respingere a contestației la executare ca
inadmisibilă.
Așa fiind, recursul va fi respins, ca nefondat, conform
art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Având în vedere soluția de respingere a
recursului, în cauză
sunt
incidente dispozițiile art. 192 alin. C. proc. pen.,
conform cărora recurentul va fi obligat la plata
cheltuielilor judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul Din Bulgăraș
Teodor împotriva sentinței penale nr. 309 din 28
noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și
pentru
cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la 16
aprilie 2009.