ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4005/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4005/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor de la dosar,
constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 414 din data de 14 aprilie 2009 a
Tribunalului București, secția I-a penală, s-a respins contestația la executare
formulată de contestatoarea C.I., ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, prima
instanță a reținut următoarele:
Prin contestația la executare
înregistrată pe rolul instanței la data de 27 februarie 2009 sub nr.
788/3/2009, contestatoarea C.I. a arătat că în Dosarul nr. 9918/299/2008
Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins recursul formulat și a
obligat-o la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 200 RON. A mai
precizat că recursul său era fondat, precum și faptul că nu este de acord cu
obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare.
Analizând actele și lucrările
dosarului, instanța reține că prin Decizia penală nr. 259/R din 25 februarie
2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr.
9918/299/2008, a fost respins ca nefondat recursul declarat de contestatoare,
aceasta fiind obligată la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare avansate
de stat.
Motivele invocate de contestatoare,
respectiv greșita respingere a recursului și greșita obligare a sa la plata
cheltuielilor judiciare nu se circumscriu niciunuia din cazurile de contestație
la executare expres și limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen., ci
vizează aspectele legate de fondul cauzei.
Împotriva acestei sentințe penale, a
declarat recurs contestatoarea C.I.
Prin Decizia penală nr. 917/R din
data de 17 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și
pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat recursul declarat
de contestatoare împotriva Sentinței penale nr. 414 din 14 aprilie 2009 a
Tribunalului București, fiind definitivă.
S-a reținut că instanța de fond a
stabilit în mod corect caracterul inadmisibil al contestației la executare,
care nu are în vedere nici una dintre ipotezele prevăzute de art. 461 C. proc.
pen., ci vizează aspecte de fond, constituind un veritabil "recurs la
recurs", ceea ce este inadmisibil. Pe de altă parte, obligarea contestatoarei
la plata cheltuielilor judiciare este legală, fiind incidente dispozițiile art.
192 C. proc. pen.
Prin recursul formulat de
contestatoarea C.I. se critică soluția Curții de Apel București ca fiind
nelegală și netemeinică pe motiv că nu a fost citată unde locuiește efectiv,
formulând și alte critici.
Înalta Curte de Casație și Justiție
examinând recursul formulat, constată că acesta este inadmisibil, deoarece s-a
formulat această cerere de recurs, împotriva unei hotărâri definitive,
respectiv Decizia penală nr. 917/R din data de 17 iunie 2009 a Curții de Apel
București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Înalta Curte constată că prin
această cerere de recurs, s-a încercat efectiv un "recurs la recurs"
ceea ce nu este legal și temeinic, ci dimpotrivă, inadmisibil.
Pentru aceste considerente, urmează
ca în baza art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen. să se respingă ca
inadmisibil.
Totodată, în conformitate cu
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la plata
cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat de contestatoarea C.I. împotriva Deciziei penale nr. 917/R din 17
iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu
minori și de familie.
Obligă recurenta contestatoare la
plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 30
noiembrie 2009.