ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4005/2009

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 414 din data de 14 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția I-a penală, s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea C.I., ca inadmisibilă. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin contestația la executare înregistrată pe rolul instanței la data de 27 februarie 2009 sub nr. 788/3/2009, contestatoarea C.I. a arătat că în Dosarul nr. 9918/299/2008 Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins recursul formulat și a obligat-o la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 200 RON. A mai precizat că recursul său era fondat, precum și faptul că nu este de acord cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin Decizia penală nr. 259/R din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 9918/299/2008, a fost respins ca nefondat recursul declarat de contestatoare, aceasta fiind obligată la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare avansate de stat. Motivele invocate de contestatoare, respectiv greșita respingere a recursului și greșita obligare a sa la plata cheltuielilor judiciare nu se circumscriu niciunuia din cazurile de contestație la executare expres și limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen., ci vizează aspectele legate de fondul cauzei. Împotriva acestei sentințe penale, a declarat recurs contestatoarea C.I.

Prin Decizia penală nr. 917/R din data de 17 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat recursul declarat de contestatoare împotriva Sentinței penale nr. 414 din 14 aprilie 2009 a Tribunalului București, fiind definitivă. S-a reținut că instanța de fond a stabilit în mod corect caracterul inadmisibil al contestației la executare, care nu are în vedere nici una dintre ipotezele prevăzute de art. 461 C. proc. pen., ci vizează aspecte de fond, constituind un veritabil "recurs la recurs", ceea ce este inadmisibil. Pe de altă parte, obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor judiciare este legală, fiind incidente dispozițiile art. 192 C. proc.

pen. Prin recursul formulat de contestatoarea C.I. se critică soluția Curții de Apel București ca fiind nelegală și netemeinică pe motiv că nu a fost citată unde locuiește efectiv, formulând și alte critici. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul formulat, constată că acesta este inadmisibil, deoarece s-a formulat această cerere de recurs, împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 917/R din data de 17 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Înalta Curte constată că prin această cerere de recurs, s-a încercat efectiv un "recurs la recurs" ceea ce nu este legal și temeinic, ci dimpotrivă, inadmisibil.

Pentru aceste considerente, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. să se respingă ca inadmisibil. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea C.I. împotriva Deciziei penale nr. 917/R din 17 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 30 noiembrie 2009.