ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2412/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub

nr. 729/36/2009 pe rolul Curții de Apel

Constanța

petentul R.A. a formulat plângere împotriva Rezoluției nr. 28/P/2010 din 01

aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror R.V.O. și față

de magistratul judecător M.A.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de

art. 264 C. pen.

Prin sentința penală nr. 83/P din 02 septembrie 2010

a Curții de Apel Constanța a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată

de petentul R.A. împotriva Rezoluției nr. 28/P/2010 din data de 01 aprilie 2010

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Curtea a reținut că prin

Rezoluția nr. 155/11/2/2009 a Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța din data de

02 iulie 2010 a fost infirmată din oficiu Rezoluția nr. 28/P/2010 din data

de 01 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Constanța și, în

temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen.

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. , s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de intimatele R.V.O. și M.A.E. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen.

In acest context procesual, rezoluția nr. 28/P/2010

din data de 01 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța

nu mai era în ființă, dispărând, din punct de vedere juridic, obiectul

sesizării instanței, de aceea curtea a apreciat că plângerea petentului a

devenit inadmisibilă și nu mai poate fi analizat fondul cauzei.

Prin Decizia penală nr. 4064

din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție în dosarul nr. 729/36/2010 au fost admise

recursurile declarate de petentul R.A. și intimata M.A.E. împotriva sentinței

penale nr. 83/P din 02 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța , a fost

casată sentința penală recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la

Curtea de Apel Constanța.

Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că

instanța trebuie să soluționeze cauza dedusă judecății, întrucât petentul era

îndreptățit de a-i fi soluționată plângerea împotriva rezoluției de neîncepere

a urmăririi penale, deoarece nu îi este imputabilă împrejurarea că după

sesizarea instanței în condiții de deplină legalitate procurorul ierarhic

superior a dat o soluție plângerii petiționarului.

Urmare a soluției pronunțate de Înalta Curte de

Casație și Justiție, instanța este obligată să analizeze fondul plângerii

formulate de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale,

având în vedere dispozițiile art. 385

18

alin. (1) C. proc. pen.

obligă instanța de rejudecare să se conformeze hotărârii instanței de recurs.

Coroborând dispozițiile cuprinse în decizia penală

nr. 4064 din 15 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care

obligă la analizarea fondului plângerii, cu împrejurarea că în prezent

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale care produce efecte juridice este

rezoluția nr. 155/11/2/2009 din data de 02 iulie 2010 a Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, plângerea petentului R.A. va

fi considerată ca fiind formulată împotriva acestei din urmă rezoluții, dat

fiind că rezoluția inițială - rezoluția nr. 28/P/2010 din data de 01 aprilie 2010

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța - a fost infirmată și nu mai

produce efecte juridice.

Prin sentința penală nr. 21/P din 29 martie 2011 a

Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie,

a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.A. împotriva

Rezoluției nr. 155/11/2/2010 din data de 2 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Constanța și a fost menținută rezoluția atacată.

In baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petentul R.A.

a fost obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat,

iar în baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen. a fost obligate la plata sumei de

500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata M.A.E.

Pentru a se hotărî astfel s-au reținut următoarele:

Analizând legalitatea și temeinicia rezoluției nr.

155/11/2/2009 din data de 02 iulie 2010 a Procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Constanța Curtea a reținut că în mod corect s-a

dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatele M.A.E. și R.V.O.

Curtea a reținut că prin rezoluția nr. 155/11/2/2010

din data de 02 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța

s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatele R.V.O.

și M.A.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și

art. 264 C. pen.

Se constată că intimata M.A.E., în calitate de

judecător la Judecătoria Constanța, a pronunțat sentința penală nr. 1389 din 11

decembrie 2009 (dosar nr. 171010/212/2009) prin care a respins ca nefondată

plângerea petentului R.A. împotriva rezoluției nr. 139/P/2009 din data de 07

mai 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta.

Intimata M.A.E., urmare

analizării dosarului de cercetare

penală

și susținerilor părților, a apreciat că rezoluția nr. 139/P/2009 din data de 07

mai 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii G.G., D.D., C.V., B.C. sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 C. pen. și art. 289 C. pen.,

apreciindu-se că faptele reclamate nu există, respectiv sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., apreciindu-se ca faptei îi lipsește

unul dintre elementele constitutive, este temeinică și legală. S-a reținut, din

perspectiva infracțiunilor prev. de art. 215 și art. 289 C. pen., că nu se

conturează indicii de săvârșire a vreuneia dintre cele 2 fapte. Astfel, fiecare

dintre intimați, a procedat la întocmirea, verificarea și emiterea deciziei de

pensionare, conform atribuțiilor postului ocupat: D.D. - prelucrarea în

sistemul informatic a datelor din carnetul de muncă a petentului; C.V. -

verificarea datelor prelucrate, ambele intimate având calitatea de referent

superior în cadrul Serviciului de Stabilire Pensii; B.C. - semnarea deciziei de

pensionare, în calitate de șef serviciu plăți cu atribuții delegate în acest

sens de la directorul executiv - G.G.. Nici din perspectiva infracțiunii prev.

de art. 246 C.pen., nu a rezultat intenția frauduloasă („cu știință") a

vreunuia dintre intimați de a-l prejudicia pe numitul R.A.

Intimata R.V.O. a participat la soluționarea

dosarului nr. 171010/212/2009 al Judecătoriei Constanța, în calitate de

reprezentant al Ministerului Public, formulând în cadrul dezbaterilor concluzii

de respingere a plângerii petentului R.A.

Intimata M.A.E., în calitate de judecător al cauzei,

a apreciat asupra netemeiniciei plângerii petentului, în considerentele

hotărârii fiind redate motivele care au

determinat magistratul judecător să

pronunțe soluția de respingere a

plângerii, care a fost menținută de altfel și de instanța de recurs, prin

decizia penală nr. 89 din 02 februarie 2010 a Tribunalului Constanța.

Activitatea intimatei M.A.E. nu poate atrage

incidența dispozițiilor art. 246, art. 264 C. pen., întrucât nu există nici un

indiciu că intimata și-a exercitat în mod necorespunzător atribuțiile de

serviciu sau că a acordat un ajutor vreunui infractor. Trebuie avut în vedere

că judecătorul are obligația de a soluționa cauzele cu care este investit, însă

în pronunțarea soluției acesta este independent, fiind supus doar respectării

legii. Ca atare, judecătorul este ținut să pronunțe acea soluție pe care o

consideră ca reflectând prevederile legale în vigoare, incidente în speța

dedusă judecății. Atât timp cât soluția pronunțată și considerentele care au

fundamentat această soluție nu lasă să întrevadă o exercitare abuzivă a

prerogativelor funcției, nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 246 C. pen. La fel, confirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale

nu poate fi asimilată în nici un caz cu un ajutor dat unui infractor, deoarece

verificarea legalității și temeiniciei rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale este urmarea plângerii cu care petentul a investit instanța, fără a

exista elementele unei legături obiective sau subiective cu presupușii

făptuitori ai unor fapte penale.

Nemulțumirile exprimate de petent în legătură cu

modul de soluționare a plângerii cu care a investit instanța, ce nu au fost

confirmate de instanța de control judiciar a sentinței penale nr.

1389 din 11 decembrie 2009 a Judecătoriei

Constanța, nu conduc în mod obligatoriu

la săvârșirea unor fapte penale,

așa cum a considerat în mod eronat acesta.

S-a constatat că, plângerea

petentului a pornit de la aprecierea că

plângerea

sa împotriva rezoluției nr. 139/P/2009 din data de 07 mai 2009 a Parchetului de

pe lângă Tribunalul Constanta era întemeiată și ar fi trebuit fi admisă de

judecătorul cauzei, respectiv intimata M.A.E.. Simpla opinie a petentului

privind temeinicia plângerii și soluția contrară a judecătorului nu pot atrage

incidența art. 246, art. 264 C. pen. pentru acesta din urmă.

În referire la intimata R.V.O., curtea a reținut că,

potrivit art. 67 alin. (1), (2) din Legea nr. 304/2004, procurorul participă la

ședințele de judecată, în condițiile legii, are rol activ în aflarea adevărului

și este liber să prezinte în instanță concluziile pe care le consideră

întemeiate, potrivit legii, ținând seama de probele administrate în cauză.

Intimata R.V.O., prin concluziile formulate în cauză,

nu a făcut decât să respecte dispozițiile legale enunțate. Oricum, de plano

concluziile procurorului nu erau susceptibile de

a produce vreo vătămare

petentului sau de a constitui un ajutor dat

vreunui infractor, în condițiile în care soluția era dată de judecătorul

cauzei, ce nu era ținut de concluziile procurorului.

Împotriva acestei din urmă sentințe, petentul R.A. a

formulat recursul de față.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.,

împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana

vătămată , precum și orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la

instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță.

Potrivit art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen.,

judecătorul ,

soluționând plângerea o poate

respinge ca nefondată prin sentință, ca în

speță, iar potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII

pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de

judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac,

astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data

pronunțării.

Așa fiind, Înalta Curte , în conformitate cu

prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va

respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul R.A.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

petiționarul R.A. împotriva sentinței penale nr. 21/P din 29 martie 2011 a

Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 15 iunie 2011.