ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2412/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 729/36/2009 pe rolul Curții de Apel Constanța petentul R.A. a formulat plângere împotriva Rezoluției nr. 28/P/2010 din 01 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror R.V.O. și față de magistratul judecător M.A.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 264 C. pen. Prin sentința penală nr. 83/P din 02 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul R.A. împotriva Rezoluției nr. 28/P/2010 din data de 01 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Curtea a reținut că prin Rezoluția nr. 155/11/2/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța din data de 02 iulie 2010 a fost infirmată din oficiu Rezoluția nr. 28/P/2010 din data de 01 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. , s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatele R.V.O. și M.A.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen. In acest context procesual, rezoluția nr. 28/P/2010 din data de 01 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nu mai era în ființă, dispărând, din punct de vedere juridic, obiectul sesizării instanței, de aceea curtea a apreciat că plângerea petentului a devenit inadmisibilă și nu mai poate fi analizat fondul cauzei.

Prin Decizia penală nr. 4064 din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 729/36/2010 au fost admise recursurile declarate de petentul R.A. și intimata M.A.E. împotriva sentinței penale nr. 83/P din 02 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța , a fost casată sentința penală recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța. Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că instanța trebuie să soluționeze cauza dedusă judecății, întrucât petentul era îndreptățit de a-i fi soluționată plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, deoarece nu îi este imputabilă împrejurarea că după sesizarea instanței în condiții de deplină legalitate procurorul ierarhic superior a dat o soluție plângerii petiționarului.

Urmare a soluției pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța este obligată să analizeze fondul plângerii formulate de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, având în vedere dispozițiile art. 385 18 alin. (1) C. proc. pen. obligă instanța de rejudecare să se conformeze hotărârii instanței de recurs. Coroborând dispozițiile cuprinse în decizia penală nr. 4064 din 15 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care obligă la analizarea fondului plângerii, cu împrejurarea că în prezent rezoluția de neîncepere a urmăririi penale care produce efecte juridice este rezoluția nr. 155/11/2/2009 din data de 02 iulie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, plângerea petentului R.A.

va fi considerată ca fiind formulată împotriva acestei din urmă rezoluții, dat fiind că rezoluția inițială - rezoluția nr. 28/P/2010 din data de 01 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța - a fost infirmată și nu mai produce efecte juridice. Prin sentința penală nr. 21/P din 29 martie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.A. împotriva Rezoluției nr. 155/11/2/2010 din data de 2 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și a fost menținută rezoluția atacată. In baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petentul R.A. a fost obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 193 alin. (6) C. proc.

pen. a fost obligate la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata M.A.E. Pentru a se hotărî astfel s-au reținut următoarele: Analizând legalitatea și temeinicia rezoluției nr. 155/11/2/2009 din data de 02 iulie 2010 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța Curtea a reținut că în mod corect s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatele M.A.E. și R.V.O. Curtea a reținut că prin rezoluția nr. 155/11/2/2010 din data de 02 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatele R.V.O.

și M.A.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen. Se constată că intimata M.A.E., în calitate de judecător la Judecătoria Constanța, a pronunțat sentința penală nr. 1389 din 11 decembrie 2009 (dosar nr. 171010/212/2009) prin care a respins ca nefondată plângerea petentului R.A. împotriva rezoluției nr. 139/P/2009 din data de 07 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta. Intimata M.A.E., urmare analizării dosarului de cercetare penală și susținerilor părților, a apreciat că rezoluția nr. 139/P/2009 din data de 07 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii G.G., D.D., C.V., B.C.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 C. pen. și art. 289 C. pen., apreciindu-se că faptele reclamate nu există, respectiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., apreciindu-se ca faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive, este temeinică și legală. S-a reținut, din perspectiva infracțiunilor prev. de art. 215 și art. 289 C. pen., că nu se conturează indicii de săvârșire a vreuneia dintre cele 2 fapte. Astfel, fiecare dintre intimați, a procedat la întocmirea, verificarea și emiterea deciziei de pensionare, conform atribuțiilor postului ocupat: D.D. - prelucrarea în sistemul informatic a datelor din carnetul de muncă a petentului; C.V. - verificarea datelor prelucrate, ambele intimate având calitatea de referent superior în cadrul Serviciului de Stabilire Pensii; B.C.

- semnarea deciziei de pensionare, în calitate de șef serviciu plăți cu atribuții delegate în acest sens de la directorul executiv - G.G.. Nici din perspectiva infracțiunii prev. de art. 246 C.pen., nu a rezultat intenția frauduloasă („cu știință") a vreunuia dintre intimați de a-l prejudicia pe numitul R.A. Intimata R.V.O. a participat la soluționarea dosarului nr. 171010/212/2009 al Judecătoriei Constanța, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, formulând în cadrul dezbaterilor concluzii de respingere a plângerii petentului R.A. Intimata M.A.E., în calitate de judecător al cauzei, a apreciat asupra netemeiniciei plângerii petentului, în considerentele hotărârii fiind redate motivele care au determinat magistratul judecător să pronunțe soluția de respingere a plângerii, care a fost menținută de altfel și de instanța de recurs, prin decizia penală nr. 89 din 02 februarie 2010 a Tribunalului Constanța.

Activitatea intimatei M.A.E. nu poate atrage incidența dispozițiilor art. 246, art. 264 C. pen., întrucât nu există nici un indiciu că intimata și-a exercitat în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu sau că a acordat un ajutor vreunui infractor. Trebuie avut în vedere că judecătorul are obligația de a soluționa cauzele cu care este investit, însă în pronunțarea soluției acesta este independent, fiind supus doar respectării legii. Ca atare, judecătorul este ținut să pronunțe acea soluție pe care o consideră ca reflectând prevederile legale în vigoare, incidente în speța dedusă judecății. Atât timp cât soluția pronunțată și considerentele care au fundamentat această soluție nu lasă să întrevadă o exercitare abuzivă a prerogativelor funcției, nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

La fel, confirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale nu poate fi asimilată în nici un caz cu un ajutor dat unui infractor, deoarece verificarea legalității și temeiniciei rezoluției de neîncepere a urmăririi penale este urmarea plângerii cu care petentul a investit instanța, fără a exista elementele unei legături obiective sau subiective cu presupușii făptuitori ai unor fapte penale. Nemulțumirile exprimate de petent în legătură cu modul de soluționare a plângerii cu care a investit instanța, ce nu au fost confirmate de instanța de control judiciar a sentinței penale nr. 1389 din 11 decembrie 2009 a Judecătoriei Constanța, nu conduc în mod obligatoriu la săvârșirea unor fapte penale, așa cum a considerat în mod eronat acesta.

S-a constatat că, plângerea petentului a pornit de la aprecierea că plângerea sa împotriva rezoluției nr. 139/P/2009 din data de 07 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta era întemeiată și ar fi trebuit fi admisă de judecătorul cauzei, respectiv intimata M.A.E.. Simpla opinie a petentului privind temeinicia plângerii și soluția contrară a judecătorului nu pot atrage incidența art. 246, art. 264 C. pen. pentru acesta din urmă. În referire la intimata R.V.O., curtea a reținut că, potrivit art. 67 alin. (1), (2) din Legea nr. 304/2004, procurorul participă la ședințele de judecată, în condițiile legii, are rol activ în aflarea adevărului și este liber să prezinte în instanță concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ținând seama de probele administrate în cauză.

Intimata R.V.O., prin concluziile formulate în cauză, nu a făcut decât să respecte dispozițiile legale enunțate. Oricum, de plano concluziile procurorului nu erau susceptibile de a produce vreo vătămare petentului sau de a constitui un ajutor dat vreunui infractor, în condițiile în care soluția era dată de judecătorul cauzei, ce nu era ținut de concluziile procurorului. Împotriva acestei din urmă sentințe, petentul R.A. a formulat recursul de față. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată , precum și orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul , soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării. Așa fiind, Înalta Curte , în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul R.A. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul R.A. împotriva sentinței penale nr. 21/P din 29 martie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2011.