ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3357/2013

Asupra contestației în anulare de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 18 martie 2013, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., S.M.  a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 820 din 7 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, în dosarul nr. 2756/117/2011.

Prin Decizia penală mai sus menționată au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, inculpații S.G.M. și S.G. și recurentul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 143/A/2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În motivarea căii extraordinare de atac exercitate, contestatorul a invocat faptul că, soluționarea recursului s-a realizat fără citarea sa, la adresa menționată în motivele de recurs.

Contestația în anulare formulată de S.M. este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. "împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10 lit. f) - i

1

), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Contestația în anulare este mijlocul procesual prin care, în anumite cazuri prevăzute de lege, se poate cere unei instanțe care a pronunțat o hotărâre definitivă să rejudece cauza penală și să revină în total sau în parte asupra soluțiilor date acesteia.

Contestația în anulare este, așadar, o cale de atac îndreptată contra unei hotărâri definitive, deci o cale de atac extraordinară, care nu devine folosibilă decât atunci când o cauză penală a fost definitiv judecată.

Contestația în anulare, ca orice cale de atac, provoacă o amplificare în desfășurarea procesului penal, dincolo de limita ordinară a acestui proces, dar în vederea readucerii lui înlăuntrul acestei limite prin eventuala rejudecare a cauzei penale.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. contestația în anulare împotriva hotărârilor penale definitive poate fi făcută numai în cazurile anume prevăzute în aceste dispoziții. Condiția comună tuturor cazurilor de contestație este ca hotărârea atacată să fie definitivă.

În cadrul procedurii de soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată, potrivit art. 391 C. proc. pen. să examineze mai întâi admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, întemeiată pe vreunul din cazurile prevăzute în. art. 386 lit. a) - c) și e) C. proc. pen., ocazie cu care constată dacă cererea de contestație, este făcută în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori au fost invocate dovezi care sunt la dosar.

Conform art. 386 lit. a) C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare "când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii".

Potrivit dispozițiilor art. 387 C. proc. pen., contestația în anulare poate fi făcută de oricare dintre părți, iar contestația pentru motivele prevăzute de art. 386 lit. c) și d) C. proc. pen. și de procuror.

"Potrivit dispozițiilor din Titlul I, Cap. II Secțiunea III intitulată "Părțile în procesul penal", art. 23 - 24 C. proc. pen., se constată că părțile în procesul penal sunt inculpatul, partea vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente.

Prin urmare, titularii cererii de contestație în anulare sunt părțile în procesul penal (inculpatul, partea vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente) și procurorul.

Raportând considerațiile teoretice mai sus arătate, Înalta Curte constată că numitul S.M. nu a avut calitatea de parte în procesul penal, în sensul prevăzut de dispozițiile C. proc. pen., ci a avut calitatea de persoană interesată (așa cum rezultă și din declarația de recurs aflată la dosar recurs), adică de participant în procesul penal.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 391 alin. (2) C. proc. pen. va respinge ca inadmisibilă contestație în anulare formulată de contestatorul S.M., în raport de împrejurarea că acesta nu este titular al cererii de contestație în anulare, așa cum în mod expres prevăd dispozițiile art. 387 alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. constatatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul S.M. împotriva Deciziei nr. 820 din 7 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 2756/117/2011.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 31 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AM