ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2776/2012

Asupra cauzei penale de față: Prin sentința penală definitivă nr. 315 din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I p enală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara Ț.M. împotriva rezoluției nr. 628/P/2009 din 30 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținându-se rezoluția atacată. Recursul declarat de petiționara Ț.M. împotriva sentinței susmenționate a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia penală nr. 431 din 15 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1578/2/2011. Împotriva deciziei amintite, la data de 20 martie 2012, petiționara Ț.M. a formulat contestație în anulare, fără a indica vreun temei legal.

Verificând admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare formulată de contestatoarea Ț.M., în conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea este inadmisibilă pentru următoarele argumente: Potrivit art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește ca la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (11) ori art. 385 16 alin. (1). Din economia textului de lege sus-menționat rezultă că pot forma obiectul contestației în anulare numai hotărârile judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei și anume cele prin care instanța s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, soluționând acțiunea penală prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal,

iar nu o hotărâre pronunțată în cadrul procedurii de soluționare, în fond sau recurs, a plângerii împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, reglementată de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. În plus, fiind o cale extraodinară de atac instituită pentru îndreptarea viciilor de ordin procedural ce atrag nulitatea actului la care se referă, contestația în anulare poate viza numai o procedură judiciară permisă de lege, singura în măsură să legitimeze drepturile procesuale și procedurale ale părților. Or, în cauză, decizia contestată a fost pronunțată într-o cale de atac neprevăzută de lege.

În raport de argumentele expuse se constată că cererea de contestație în anulare de față este inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, hotărârea atacată nu face parte din categoria celor care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac, iar pe de altă parte, în cuprinsul cererii contestatoarea nu a invocat niciunul dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen., nefiind, prin urmare, îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a contestației în anulare. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatoarea Ț.M. împotriva deciziei penale nr. 431 din 15 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1578/2/2011.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatoarea Ț.M. împotriva deciziei penale nr. 431 din 15 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1578/2/2011. Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 11 septembrie 2012.