ÎCCJ, Secția penală

Asupra  cauzei penale

de față:

În baza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 7018/1/2010, petentul L.A.

a formulat contestație în anulare împotriva Încheierii nr. 751 din 29 aprilie

2010, prin care i s-a respins cererea de strămutare a Dosarului penal nr. 15323/301/2009

aflat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, la o altă instanță

egală în grad.

În motivarea contestației

sale a invocat faptul că la primul termen de judecată a depus o cerere pentru imposibilitate

de prezentare și amânarea judecării cauzei, cerere ce i-a fost încuviințată și

i s-a acordat termen la data de 29 aprilie 2010, când nu a mai fost citat, iar

cererea i-a fost respinsă.

Pentru aceste considerente

a invocat disp. art. 386 lit. a) C. proc. pen. și a solicitat admiterea

contestației în anulare privind Încheierea nr. 751 din 29 aprilie 2010.

Potrivit art. 386 C.

proc. pen., se poate face contestație în anulare împotriva hotărârilor penale

definitive, în următoarele cazuri:

a) când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește

ca la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre aceasta împiedicare;

c) când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i

1

), cu privire la care

existau probe în dosar;

d) când împotriva unei

persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

e) când, la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie.

În cauză se constată

că s-a formulat contestație în anulare împotriva unei încheieri prin care s-a

soluționat cererea de strămutare formulată de contestator.

În vederea verificării

prealabile a contestației în anulare întemeiată pe disp. art. 386 lit. a), c) și

e) C. proc. pen., legiuitorul a fixat o etapă procesuală în care instanța

examinează dacă cererea de contestație este făcută în termenul legal, dacă motivele

invocate se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, dacă

cererea este făcută de o persoană care are calitatea procesuală  cerută de lege

dacă s-au depus sau se invocă dovezi care sunt la dosar și dacă contestația

privește o hotărâre definitivă pronunțată de instanța de recurs.

Examinând în principiu

contestația în anulare formulată de către contestatoare, potrivit art. 391 C.

proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Potrivit art. 391 C.

proc. pen., admiterea în principiu a unei contestații în anulare presupune

realizarea cumulativă a cerințelor legii anterior menționate.

Contestația în

anulare întemeiată pe motivul prev. de art. 386 lit. a) C. proc. pen., se poate

exercita numai împotriva hotărârilor penale pronunțate de instanțele de recurs,

adică a hotărârilor penale care au rămas definitive la instanța de recurs. Or, în

cauză încheierea prin care s-a soluționat cererea de strămutare a cauzei și

care face obiectul prezentei contestații în anulare nu a fost soluționată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, ci ca instanță de

fond, astfel încât contestația este inadmisibilă, întrucât nu privește o

hotărâre penală definitivă pronunțată în recurs.

Pentru aceste

considerente, va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

L.A. împotriva încheierii nr. 751 din 29 aprilie 2010 a Înaltei de Casație și Justiție, secția penală.

Conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul L.A. împotriva Încheierii

nr. 751 din 29 aprilie 2010 a Înaltei de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 1738/1/2010.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

noiembrie 2010.