ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1719/2010

Asupra contestației

în anulare de față:

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

La data de 15 martie 2010, s-a înregistrat pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestația în

anulare formulată de petentul G.C. invocând cazul de contestație în anulare

prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen. referitor la situația în care

împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași

faptă.

Cu privire la aceste

aspecte contestatorul indică Hotărârile penale nr. 102 din 2 iulie 2009 și nr.

96 din 19 iulie 2009 fără a indica instanțele care au pronunțat aceste

hotărâri.

În cuprinsul cererii

adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție contestatorul invocă faptul că,

Curtea de Apel Craiova a încălcat dispozițiile art. 277 C. proc. pen. fără a

face precizarea că cele două hotărâri ar fi fost pronunțate de această

instanță.

În preambulul cererii

de contestație în anulare contestatorul face referire la Dosarul nr.

1565/54/2010 în raport de care invocă dispozițiile art. 29 C. proc. pen.

referitoare la competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificând Dosarul

nr. 1565/54/2010, Înalta Curte reține că prin Decizia penală nr. 3681 din 9

noiembrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca

nefondat recursul declarat de petiționarul G.C. împotriva Sentinței penale nr.

102 din 2 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova.

Înalta Curte

procedând la examinarea admisibilității în principiu a cererii de contestație

în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., apreciază

că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce urmează:

Dispozițiile art. 386

C. proc. pen. reglementează expres și limitativ cazurile în care se poate face

contestație în anulare împotriva unei hotărâri penale definitive și anume:

- când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

- când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre

această împiedicare;

- când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal

prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

) cu privire la care

existau probe în dosar;

- când împotriva unei

persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

- când la judecarea

recursului, inculpatul prezent nu a fost anunțat iar ascultarea era obligatorie

conform art. 385

14

alin. (1

1

) din art. 385

16

alin. (1).

Aspectele invocate de contestator nu se încadrează

în niciunul din cazurile de contestație în anulare reglementată de dispozițiile

art. 386 C. proc. pen.

Cu ocazia

soluționării Dosarului nr. 1565/54/2009 al Înaltei Curți de Casație și

Justiție, petentul a fost prezent în fața instanței și i s-a acordat cuvântul

în susținerea recursului.

Faptul că intimații

deși legal citați, nu s-au prezentat în fața Înaltei Curți nu poate împiedica

soluționarea cauzei și nici nu poate constitui un motiv de contestații în

anulare, împrejurare în raport de care Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibilă

contestația în anulare formulată de petiționar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.C.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 30 aprilie 2010.