ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1719/2010

Asupra contestației în anulare de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: La data de 15 martie 2010, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestația în anulare formulată de petentul G.C. invocând cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen. referitor la situația în care împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă. Cu privire la aceste aspecte contestatorul indică Hotărârile penale nr. 102 din 2 iulie 2009 și nr. 96 din 19 iulie 2009 fără a indica instanțele care au pronunțat aceste hotărâri. În cuprinsul cererii adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție contestatorul invocă faptul că, Curtea de Apel Craiova a încălcat dispozițiile art. 277 C. proc.

pen. fără a face precizarea că cele două hotărâri ar fi fost pronunțate de această instanță. În preambulul cererii de contestație în anulare contestatorul face referire la Dosarul nr. 1565/54/2010 în raport de care invocă dispozițiile art. 29 C. proc. pen. referitoare la competența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Verificând Dosarul nr. 1565/54/2010, Înalta Curte reține că prin Decizia penală nr. 3681 din 9 noiembrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca nefondat recursul declarat de petiționarul G.C. împotriva Sentinței penale nr. 102 din 2 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova. Înalta Curte procedând la examinarea admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc.

pen., apreciază că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce urmează: Dispozițiile art. 386 C. proc. pen.

reglementează expres și limitativ cazurile în care se poate face contestație în anulare împotriva unei hotărâri penale definitive și anume: - când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; - când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare; - când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ) cu privire la care existau probe în dosar; - când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; - când la judecarea recursului, inculpatul prezent nu a fost anunțat iar ascultarea era obligatorie conform art. 385 14 alin. (1 1 ) din art. 385 16 alin. (1). Aspectele invocate de contestator nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestație în anulare reglementată de dispozițiile art. 386 C. proc.

pen. Cu ocazia soluționării Dosarului nr. 1565/54/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul a fost prezent în fața instanței și i s-a acordat cuvântul în susținerea recursului. Faptul că intimații deși legal citați, nu s-au prezentat în fața Înaltei Curți nu poate împiedica soluționarea cauzei și nici nu poate constitui un motiv de contestații în anulare, împrejurare în raport de care Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de petiționar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.C. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 30 aprilie 2010.