ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 835/2010

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de contestație înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 120/1/2010, contestatorul G.F. a solicitat desființarea deciziei penale nr. 4036 din 3 decembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 4935/2/2009. În conținutul cererii sale contestatorul G.F. a invocat faptul că pentru termenul din 3 decembrie 2009, când a fost judecat recursul, nu s-a putut prezenta solicitând acordarea unui nou termen întrucât este bolnav. De asemenea invocă faptul că procurorul nu s-a pronunțat asupra tuturor faptelor reclamate și că se impunea audierea martorilor.

Examinând contestația în anulare formulată de contestator în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen. instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație fără citarea părților. În alineatul (2) al aceluiași articol se arată că instanța, în faza admisibilității în principiu a contestației, verifică dacă aceasta este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este unul din cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

În vederea verificării prealabile a contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 386 lit. a)-c) și e) C. proc. pen., legiuitorul a fixat o etapă procesuală prealabilă în care instanța examinează dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitatea procesuală cerută de lege, dacă cererea este motivată și dacă cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de lege. Totodată, pentru a se putea dispune admiterea în principiu a contestației în anulare este necesar și obligatoriu a se depune ori a se invoca de parte, dovezi care sunt la dosar. Î n speță, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr. 4036 din 3 decembrie 2009 prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de petiționarul G.F.

împotriva sentințe penale nr. 177 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obiectul cauzei supus examinării de către instanța de recurs a privit o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen., constatându-se că instanța de fond, în mod corect, a reținut incidența dispozițiilor art. 278/13 C. proc. pen. În condițiile în care petiționarul nu a indicat cazul de contestație pe care își fundamentează cererea - invocând faptul că procurorul nu s-a pronunțat asupra tuturor faptelor și că se impune audierea unor martori - Înalta Curte constată că nu se poate trece la judecarea pe fond a contestației, nefiind îndeplinite cerințele imperative ale legii relativ la admisibilitatea în principiu.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul G.F. împotriva deciziei penale nr. 4036 din 3 decembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 4935/2/2009. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.F. împotriva deciziei penale nr. 4036 din 3 decembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 4935/2/2009. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2010.