ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 835/2010

Asupra

contestației în anulare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea de contestație înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție sub nr. 120/1/2010, contestatorul G.F. a solicitat desființarea

deciziei penale nr. 4036 din 3 decembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în dosarul nr. 4935/2/2009.

În

conținutul cererii sale contestatorul G.F. a invocat faptul că pentru termenul

din 3 decembrie 2009, când a fost judecat recursul, nu s-a putut prezenta

solicitând acordarea unui nou termen întrucât este bolnav. De asemenea invocă

faptul că procurorul nu s-a pronunțat asupra tuturor faptelor reclamate și că

se impunea audierea martorilor.

Examinând

contestația în anulare formulată de contestator în raport de actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este

inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen. instanța examinează

admisibilitatea în principiu a cererii de contestație fără citarea părților.

În

alineatul (2) al aceluiași articol se arată că instanța, în faza

admisibilității în principiu a contestației, verifică dacă aceasta este făcută

în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este

unul din cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun

ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

În

vederea verificării prealabile a contestației în anulare întemeiate

pe dispozițiile art. 386 lit. a)-c) și e) C.

proc. pen., legiuitorul a fixat o

etapă procesuală prealabilă în care

instanța examinează dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă

cererea este făcută de o

persoană care are

calitatea procesuală cerută de lege, dacă cererea este

motivată și dacă

cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de lege.

Totodată,

pentru a se putea dispune admiterea în principiu a contestației în anulare este

necesar și obligatoriu a se depune ori a se invoca de parte, dovezi care sunt

la dosar.

Î

n speță, Înalta Curte de Casație și Justiție a

pronunțat decizia nr. 4036

din 3 decembrie 2009 prin care s-a respins ca

nefondat recursul declarat de petiționarul G.F. împotriva sentințe penale nr. 177

din 19 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obiectul cauzei supus examinării de către

instanța de recurs a privit o

plângere întemeiată pe dispozițiile art.

278 C. proc. pen., constatându-se că instanța de fond, în mod corect, a reținut

incidența dispozițiilor art. 278/13 C. proc. pen.

În

condițiile în care petiționarul nu a indicat cazul de contestație pe care își

fundamentează cererea - invocând faptul că procurorul nu s-a pronunțat asupra

tuturor faptelor și că se impune audierea unor martori - Înalta Curte constată

că nu se poate trece la judecarea pe fond a contestației, nefiind îndeplinite

cerințele imperative ale legii relativ la admisibilitatea în principiu.

Pe cale

de consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 391 alin. (2) C.

proc. pen., va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de

contestatorul G.F. împotriva deciziei penale nr. 4036 din 3 decembrie 2009 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 4935/2/2009.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 200

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatorul G.F. împotriva deciziei penale nr. 4036 din 3 decembrie 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul

nr. 4935/2/2009.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei,

cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2010.